5,599 matches
-
însăși modalitatea de a concepe relațiile externe. Disciplina relațiilor internaționale s-a născut cu această preocupare normativă pentru înțelegerea războiului și a păcii. Așa cum se va arăta ulterior mai în detaliu, idealiștii au găsit cauzele conflictelor armate nu în înclinația inerentă către război a mediului internațional, ci în prăbușirea irațională a potențialei comunități mondiale a națiunilor. Perioada idealistă interbelică a relațiilor internaționale a fost marcată de emergența criticii realiste și a disciplinei relațiilor internaționale, așa cum o cunoaștem de astăzi. Dezbaterea între
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și a politicii externe. Ea era diferită de diplomația tradițională și, mai tîrziu, de realism, prin modul în care înțelegea ceea ce am putea numi cauzele "obiective" și "subiective" ale războiului. Cauzele obiective ale războiului se referă de obicei la trăsăturile inerente naturii umane și esenței politicii. Din moment ce idealismul considera că omul este potențial bun, trebuia să existe cel puțin posibilitatea unei armonii de interese. Astfel, războiul însemna eșecul sau întreruperea comunicării raționale pe care politica trebuia să o promoveze, cu scopul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lor pentru putere, puteau fi tratate ca indivizi, fără a fi reduse totuși la un actor unitar (deși uneori Morgenthau trece brusc de la nivelul individual la statul unitar, vezi 1948: 327). Sau, altfel spus, Morgenthau a aplicat "lupta pentru putere", inerentă naturii umane, la nivelul statului, care este principalul actor al relațiilor internaționale. Referirea la natura umană a dispărut din text. Această abordare l-a făcut pe Morgenthau să treacă cu vederea o altă problemă analitică, care ar fi putut ajuta
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să fie o disciplină relevantă pentru politică, trebuie să se bazeze pe aceeași înțelegere intuitivă a istoriei pe care o au oamenii de stat. Arta politică necesită o înțelepciune pătrunsă de istorie, nu corelații empirice anistorice. Pînă la urmă, este inerent politicii să fie normativă. Morgenthau susținea că orientarea științifică a disciplinei relațiilor inter-naționale, a cărei prezență a constatat-o în perioada interbelică, "a dus în mod inevitabil la înlocuirea evaluărilor politice cu standarde științifice [...] Căutarea și apărarea puterii au devenit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prezenta mai întîi gîndirea marxistă clasică cu privire la imperialism și apoi dezvoltarea ei sovietică. Gîndirea marxistă din afara sferei sovietice va fi discutată în capitolul 11. IMPERIALISMUL CLASIC Toate teoriile marxiste clasice ale imperialismului au la bază aceeași teză, conform căreia contradicțiile inerente capitalismului împing statele capitaliste spre expansiune teritorială, ceea ce duce în cele din urmă la confruntarea militară directă între ele. Cu toate acestea, diversele abordări marxiste desfășoară o considerabilă varietate cînd este vorba de identificarea precisă a acestor contradicții sau de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legate de cadre și explicații specifice. Incompatibilitatea valorilor devine o justificare luată de-a gata pentru utilitatea limitată a disputelor teoretice dintre școlile de gîndire. Și rămîne fără răspuns problema de bază: în ce măsură diferitele variabile, metodologii și asumpții epistemologice sînt inerent și exclusiv legate de o ideologie. Atîta timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Waltz este că nu au înțeles ce vroia el să spună (pentru o altă versiune a acestei critici, vezi Mouritzen 1997). Voi arăta că în multe cazuri aceasta nu se datorează vreunei deficiențe analitice a oponenților lui Waltz, ci ambiguității inerente perspectivei sale. Acest capitol se va concentra în întregime asupra acelor puncte critice în care teoria lui Waltz dă dovadă de slăbiciuni interne. Textul nu are pretenția să constituie o apreciere comprehensivă, nici nu tratează așa cum s-ar cuveni opera
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
echitabil. Pax Americana se bazează pe un anume tip de stat liberal, statul bunăstării, iar statele bunăstării colaborează, sub conducerea SUA, într-un sistem internațional al "liberalismului împămîntenit" (Ruggie 1982). Gilpin (1987: 59) analizează revoluția keynesiană ca reacție la problemele inerente capitalismului din secolul al XIX-lea, pe care Marx le-a identificat într-un mod mai mult sau mai puțin corect. Capitalismul este totuși, prin natura sa, expansionist. O dată cu sfîrșitul imperialismului teritorial și, deci, cu diminuarea capacității de a exporta
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cum ar fi faptul că societățile au devenit mai bine integrate și mobilizate, iar legitimitatea și suveranitatea internă s-au văzut din ce în ce mai mult condiționate de un larg consens popular. Pentru el, trecerea la societatea de masă a crescut nivelul violenței inerente politicii internaționale. Disciplina relațiilor internaționale trebuia să fie suportul academic pentru difuzarea cunoștințelor practice împărtășite de fostul Concert European. Deși cultura diplomatică nu mai putea fi continuată de o elită transnațională și adesea aristocratică, știința era pregătită să ajute noile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost înlăturat, o dată cu stabilirea dilemei securității ca principal punct de plecare. În noua formulare, violența nu provenea din natura umană, ci din contextul acțiunii umane în domeniul internațional, adică din anarhie. Analiștii realiști nu derivau comportamentul din înclinația umană inerentă spre putere, ci mai degrabă din presiunea, cu efect de socializare, a sferei internaționale. Corelațiile empirice înlocuiau psihicul uman ca temelii ale teoriei realiste. Însă transformarea realismului într-o știință empirică a dus la pierderea viziunii sale specifice asupra politicii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui împotriva multor pretenții iresponsabile emise în numele lui. Principala argumentare critică poate fi rezumată astfel: realismul nu-și ia propriile concepte centrale suficient de în serios. Criticii lui susțin că realismul este o practică sceptică care evită totuși problematizarea teoriei inerente a statului. Apoi, el este o practică ce inspiră o comunitate internațională. În al treilea rînd, politica internațională nu este o politică a puterii pentru că seamănă cu preceptele realiste, ci pentru că acea comunitate internațională care împărtășește o viziune realistă asupra
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și care ocupă un spațiu social definit precar" (Ashley 1987: 411). Acest lucru este inevitabil în viziunea romantică a realiștilor, care se văd pe ei înșiși ca angajați într-o luptă pe două fronturi. Ei sînt apărătorii națiunii împotriva violenței inerente relațiilor internaționale, precum și vocea care avertizează împotriva încercărilor de a exporta idealuri interne, fie ele și democratice, într-o sferă unde aplicarea lor ar putea duce la un război nenecesar. Asumpțiile realismului legitimează o comunitate instituită la granița dintre politica
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Bazându-se pe datele empirice, cercetarea științifică urmărește să producă inferențe descriptive și explicative, care ne "permit să vedem dincolo de datele adunate". 2. Procedurile cercetării sunt publice. Ele sunt un act public pentru a fi transmise altora, astfel încât limitele lor inerente să poată fi depășite. Acest lucru permite cercetătorilor reproducerea proiectelor de cercetare și mai ales să învețe unii de la alții. 3. Concluziile sunt incerte. Obținerea de concluzii perfect sigure din datele adunate, care oricum au incertitudinea lor, constituie un act
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
supraestimează măsura stabilității și ordinii în societate. Din cauza acestui lucru, se argumentează că funcționalismul este o abordare conservatoare care sprijină condițiile sociale existente, chiar dacă acestea sunt inechitabile și opresive. Funcționaliștii adesea ignoră realitatea că conflictul și dizarmonia pot fi trăsături inerente ale societății. Perspectiva conflictualistă asigură o abordare alternativă în raport cu această insuficiență. 3.2. Macrosociologia 2: perspectiva conflictualistă Deși putem considera că perspectiva conflictualistă își trage rădăcinile intelectuale din filozofia antică greacă, chineză și arabă, teoria modernă a conflictului este în
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
să vadă că interesele lor intră in conflict cu acele ale grupului dominant și, când acest lucru se întâmplă, ele dezvoltă valori și concepții proprii care în mod natural sunt în conflict cu cele propovăduite de grupul dominant. Astfel, tendința inerentă a societății este spre conflict și nu spre consens. CONFLICT VERSUS VIOLENȚĂ. Este foarte important să accentuăm acum ideea că conflictul nu înseamnă același lucru cu violența. Un anumit conflict poate fi violent, astfel ca în cazul răscoalelor și revoluțiilor
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
că unele așteptări de roluri vor crea conflict sau tensiune. Părinții și surorile medicale, spre exemplu, în mod obișnuit simt că plăcerea și satisfacția pe care le primesc de la rolurile lor au mai mare valoare decât dificultățile care în mod inerent acestea le cauzează. Oricum, tensiunea de rol care nu este rezolvată poate fi dăunătoare sănătății mentale și fizice a oamenilor. Aceasta poate conduce la sentimente de frustrare, anxietate și eșec. Tensiunea de rol este adesea asociată cu ulcerul și bolile
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
etc. Această asociere generează tensiunea culturală care însoțește orice schimbare socială semnificativă. De fapt, tensiunea culturală se manifestă vizibil prin problemele sociale variate cu care se confruntă orice societate aflată în schimbare. Soluționarea probleme sociale conflictuale care apar în mod inerent este legată decisiv de schimbarea culturii. Cu alte cuvinte, problemele sociale, economice și politice cu care se confruntă țara noastră în această perioadă de schimbare socială profundă nu pot fi rezolvate decât prin atașarea indivizilor și grupurilor sociale la ideile
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de adaptare socială. 4.5.2. Cultura versus structura socială: perspectiva conflictualistă Spre deosebire de funcționaliști, teoreticienii conflictului văd incompatibilitatea dintre cultură și structura socială în mod fundamental diferit decât adaptarea la mediul societății. În general, ei consideră incompatibilitățile sociale ca fiind inerente naturii societății. Așa cum am văzut, teoreticienii conflictului susțin că structura socială este formată potrivit intereselor grupului dominant din societate și se menține datorită falsei conștiințe a altor grupuri sociale. Oamenii din aceste grupuri pot, eventual, să ajungă să dobândească conștiință
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
În societățile agricole, bogăția și puterea tind să se concentreze în mâinile unui număr mic de oameni. Diferențele economice dintre oameni devin mult mai pronunțate și apare o structură de clasă rigidă. În realitate, extinderea inegalității este o trăsătură virtuală inerentă a tuturor societăților agricole. Astfel, deși vârsta și sexul sunt încă statusuri importante, pozițiile sociale ale oamenilor cresc, ele fiind determinate de alte statusuri cum sunt ocupația, etnicitatea, originea familiei și averea. Cele mai complexe structuri sociale se găsesc în
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o folosesc în propriul lor interes, ca să mențină și să pro-tejeze statu quo-ul, în timp ce acei fără autoritate descoperă că unele forme ale schimbării pot fi în beneficiul lor. Astfel pentru Dahrendorf, la fel ca și pentru Marx, există o tendință inerentă către schimbare în societate și aceasta se va produce dacă apar condiții adecvate. Atât Marx cât și Dahrendorf au tendința să accentueze importanța forțelor sociale și impersonale în schimbarea socială și să diminueze rolul oamenilor și al ideilor acestora. Unii
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
manifestare diferit al deficienței în socializare când o persoană eșuează să accepte normele societății ca fiind pe primul loc. Unii indivizii niciodată nu par să fie capabili să accepte standardele convenționale ale oamenilor din jurul lor. Ei niciodată nu acceptă valorile inerente jocului cinstit, onestității, adevărului, integrității personale, justiției și cooperării. Ei sunt apți să mintă, să bârfească, să defăimeze ori chiar să ucidă când acest lucru corespunde scopurilor pe care le urmăresc. Deoarece aceștia nu au acceptat niciodată normele sociale ca
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
le au despre sine și despre ceilalți, modului cum sunt receptate relațiile interumane ca fiind conforme cu modelul cultural acceptat în societate; pe scurt, raporturilor de putere sub care viața se desfășoară ca un demers firesc de înaintare printre greutățile inerente. Pentru femei și pentru bărbați există grade diferite de dificultate în atingerea scopurilor propuse, fiecare participând la propriul război căruia, ca în spusele lui Sartre, începe să-i semene. Bibliografietc "Bibliografie" Ashburn-Nardo, Leslie; Voils, Corrine I.; Monteith, Margo J., „Implicit
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
le tria cu spirit critic, făcând distincția Între cele conciliabile cu legile naturii, cele care țin de pura fabulație și, În sfârșit, cele cărora li se poate găsi o explicație „rațională” aprofundată 1. Pe de altă parte, există conștiința limitelor inerente unei astfel de explicații și a faptului că orice putere divină poate „face ceea ce pentru noi este de nefăcut și poate transforma imposibilul În posibil”, așa cum „nenumărate sunt lucrurile a căror existență e de netăgăduit, deși explicația lor ne scapă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
planul de buget multianual va deveni lege obligatorie. În plus, dacă PE nu consimte un nou plan de buget, pragurile ultimei perspective financiare vor continua să fie valabile până când se adoptă unanim noi praguri. Aceasta va întări înclinația către status-quo inerentă cadrului perspectivei financiare, favorizând în special în Consiliu acele state membre care doresc să împiedice o schimbare semnificativă. 1.2. Încasările bugetului UE UE dispune de mai multe surse de venit, atât din contribuțiile primite de la statele membre, cât și
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
că ele sunt parțiale și, de aceea, se cere a fi luate În complementaritatea lor. Pentru a Înțelege corect, În complexitatea sa, societatea, se cere o analiză multidimensională, luarea fiecărei teorii unidimensionale și evidențierea valențelor sale aplicative și a limitelor inerente. A crea o unică teorie care să sintetizeze armonios toate perspectivele unidimensionale se dovedește o preocupare imposibilă. „Realitatea este multivalentă” (...) De aceea, dacă punem aceste teorii parțiale una lângă alta, putem vedea nu numai că fiecare contribuie la Înțelegerea de către
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]