4,059 matches
-
adierile de aer condiționat și uitându-mă la episoade în reluare din The Dukes of Hazzard, Quantum Leap și MASH. Îmi plăcea - adoram - să stau în apartamentul nostru. Acolo mă simțeam cel mai aproape de el. Dumnezeu știe că trecusem prin infern spre a-l obține. Știu că a devenit un clișeu să spui ce greu e să obții un apartament cât de cât decent în Manhattan, dar e un clișeu doar pentru că e adevărat. „Un apartament spațios, luminos, aerisit“ era sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mâna pe arme și pentru că avea oroare de ele - nu purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile stejarului fremătară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sclav nu-i dai așa ceva! — Râzi? Râzi fiindcă nu știi că tămâia și lutul unesc cerul cu pământul. Sunt simbolurile puterii... Nu al celei pe care o vei avea tu, făcută din violență și corupție. Simbolul puterii cerești și al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare în infern ca să moară și să renască un om optimus și să preia comanda sub un cer înmiresmat de tămâia divină. — Riturile tale misterice mă exasperează, izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cerul cu pământul. Sunt simbolurile puterii... Nu al celei pe care o vei avea tu, făcută din violență și corupție. Simbolul puterii cerești și al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare în infern ca să moară și să renască un om optimus și să preia comanda sub un cer înmiresmat de tămâia divină. — Riturile tale misterice mă exasperează, izbucni Vitellius. Trebuie să mor și să renasc în numele lui Marte ca să devin un mare luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
graniță, o să fiu țăran pentru câțiva dinari. Toți plaustri erau plini cu pământ. Cele două șanțuri se vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind parcă din infern, își făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor. Chiar și de la distanța aceea păreau nenumărați - cinci sau chiar șase sute. O mulțime de uriași gata să ucidă. — Adtentio! strigă Antonius. Soldații luară din care scuturi și pila. Imediat, tubicen-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru... Omul este târât în infern și se înapoiază erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține la distanță prin tehnica gladiatorilor. Secutor-ii și rețiarii se luptă astfel în arenă, iar fratele tău... Uite, uite cum îi atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pater, se ghicea respectul față de cel care ajunsese la gradul cel mai înalt de inițiere în cultul lui Mithra și era mai-marele preoților. Mi s-a spus că, pe când îi înfruntai pe quazi, aveai chipul celui care a coborât în infern și s-a întors în bătălie cu forța unui zeu. Era chipul unui om cuprins de extaz. Iar când au ajuns soldații tăi, când quazii au fost învinși, am auzit că ai leșinat și ai rămas mult timp astfel. Cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dădu o lingură de miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa ca om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puternic decât el. Skorpius e cu neputință de învins, iar sângele celor pe care îi învinge îl închin lui Marte. — Păzește-te de Orpheus - glasul vrăjitoarei devenise răgușit și profund, părând că iese din gura unui monstru aflat în adâncul infernului. — Orpheus! strigă Vitellius. Spune-mi cine este Orpheus! Cel mai puternic gladiator? Unde-l pot găsi? — Orpheus... Da, este cel mai puternic. Păzește-te de Orpheus, repetă glasul ce devenise un mârâit teribil, în vreme ce soarele dispărea printre crengile frasinului înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pielea foarte albă, apoi trupul gol, uns cu ulei, ce strălucea în lumina soarelui. Purta doar un perizom roșu. Picioarele, groase ca niște trunchiuri de copaci, se sprijineau, goale, pe platforma ce părea să-l aducă pe gladiator din adâncul infernului. „Skorpius“, se gândi Valerius. I se păru că bărbatul acela uriaș semăna cu un monstru marin, din cauza solzilor de bronz care îi acopereau brațul stâng. Avu impresia că omul cu un aer sălbatic și violent îi rezerva un destin necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu pumnalul în mâna dreaptă. Salix se ridică încet, clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare în față și celelalte în jos, spre infern. — Ce faci? gemu Valerius. Își cere moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău... Cumpără publicul cu un gest curajos... Nu oricine e în stare să-și ceară moartea. Missus, missus! urla mulțimea. Valerius striga laolaltă cu ceilalți. Missus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pleca din Augusta, aflase că fratele său îi fusese vândut lui Manteus și rămăsese închis în Ludi. Antonius se dusese la el împreună cu Errius, ca să-l consoleze. Manteus îi însoțise de-a lungul unei scări ce părea să coboare în infern. Valerius stătea ghemuit într-un colț, într-o încăpere îngustă ce mirosea a moarte. Trupul îi fusese chinuit, iar fața îi era umflată. Când Antonius se apropiase de el, îi aruncase o privire teribilă, fără să-i adreseze un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai mare maestru de gladiatori. Nu știu de ce ai hotărât să renunți. — Gladiatura e o artă bogată în semnificații rituale și de cult. În vechime, gladiatorii se luptau pe morminte ca să liniștească spiritele morților. Gladiatorul era un om care străbătuse infernul și reprezenta un exemplu de curaj. Acum a ajuns carne de măcel. Odinioară, semnificația acestor sărbători și munera era inspirată de motive religioase; erau un rit colectiv la care participa toată lumea. Acum, cea mai mare parte a publicului nu participă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
crudă... Vreme de patru zile și patru nopți, a dat foc la temple și la case... A rămas în picioare doar templul zeiței Mephitis, aflat în afara zidurilor - Titus coborî glasul. Zeița vaporilor de sulf, a aburilor ce vin din adâncul infernului... Doar ea a scăpat. — Și amfiteatrul? întrebă Antonius cu răceală, ridicând capul. Îmi închipui că Legiunea a treisprezecea i-a dat foc. — A ars. Iar asta mă bucură, după cum îți poți închipui, răspunse Titus, făcând un gest ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei sale, iar Hercules îl îmblânzise și-l pusese în lanțuri. Se îndreptă hotărât spre centrul arenei, primit cu strigăte entuziaste. Îl văzu pe Listarius lângă Vitellius; de data asta, împăratul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Așa e. Vitellius acționează împotriva tuturor regulilor gladiaturii. E limpede că vrea să-i ofere un avantaj lui Skorpius. În clipa aceea, văzu că Skorpius se îndrepta șchiopătând spre pulvinar, plin de sânge, cu tridentul ridicat. — Vitellius... Să te înghită infernul! strigă. N-am nevoie de ajutorul tău! Aruncă tridentul spre împărat. Vitellius își lăsă capul în jos cu o repeziciune surprinzătoare, iar tridentul se înfipse în spatele lui, într-un perete de lemn, care se prăbuși. Vreo zece gărzi se aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te satisface, dar așa ceva nu te costă cinci parai secunda. Prețurile sunt în general scăzute. Spune ce vrei despre luatul la labă, dar așa ceva nu costă optzeci și cinci de lire. Mersul cu taxiul până în centru a fost epuizant, un infern de frâne și zgâlțâituri. Când am sosit pentru prima oară în New York, până și un ambuteiaj mi s-a părut interesant Astăzi, însă, trebuie să suport un ambuteiaj în New York. Îmi doresc să învăț să merg cu metroul. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice și gotice cunosc aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și printre frunzele pietrificate din decorația fațadei se
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
confunda cu acesta. Dimpotrivă, se poate observa că șarpele sau monstrul se diferențiază radical, ființial, de sacru. Vom reține deocamdată această concluzie și vom continua analiza înalt plan. În estetica sa, Rosenkranz realizează o analogie între urât și răul moral. Infernul este reprezentat în plan moral de rău și de păcat, care se opun binelui. În plan estetic, același rol pe care îl aveau răul și păcatul îl dobândește acum urâtul, care este infernul frumosului, deoarece el este opusul acestuia, sau
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
o analogie între urât și răul moral. Infernul este reprezentat în plan moral de rău și de păcat, care se opun binelui. În plan estetic, același rol pe care îl aveau răul și păcatul îl dobândește acum urâtul, care este infernul frumosului, deoarece el este opusul acestuia, sau este o eroare pe care frumosul o conține. Urâtul natural, urâtul spiritual și urâtul artistic se caracterizează prin lipsa formei, dizarmonie, sluțenie, diformitate, și se traduc în stângăcie, moarte, groaznic, demonic sau satanic
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
am crezut că erau halucinații, dar, treptat, ele au dobândit certitudinea realității absolute și vocea lui Virgil Jones a venit către mine plutind ca într-un vis. Lumea se întorsese cu susu-n jos. Urcam pe un munte în adâncurile unui infern, scufundându-mă adânc în mine însumi. Scena pe care o vedeam părea să rămână pe loc. Trecea prin nenumărate transformări, în care culorile se schimbau, pomii deveneau ființe mișcătoare, pământul devenea lichid și cerul solid, iarba vorbea, iar florile cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
La vremea sa el se bucurase de aceste călătorii interdimensionale. Fuseseră călătoriile spre acele continuumuri spațio-temporale alternative, reale și materiale. Atât de aproape și totuși la o eternitate distanță. Apoi venise propria-i călătorie distrugătoare prin Dimensiunile Interioare, identice cu infernul interior care-l înghițise acum pe Vultur-în-Zbor și care-l lăsase pustiit, neputincios și norocos că scăpase cu viață. Și mai exista și un al treilea fel. Puntea dintre primele două feluri. Cu un pic de imaginație, cum descoperise Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iași, dl Prelipceanu, care în anul 2000 a finalizat primul său roman „Scylla - puterea destinului”, premiat în anul 2001 de Uniunea Sc riitorilor pentru debut în proză, are pe masa de lucru cel de al doilea roman „Scorpionul - întoarcerea din Infern”, pentru care în prezen t își caută sponsor pentru editare. Aflat într‐o mare dificultate cu sănătatea, lovit de un cancer laringian, respirând printr‐o canulă aplicată în trahee și hrănindu‐se cu o seringă printr‐ o sondă gastrică montată
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
spalierilor, una lângă alta, nemișcate, înghețate parcă, mute, cu privirile ațintite într-o singură direcție, spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privindu-se din afară este o fantomă bântuind romanul înainte și înapoi. De altfel, scena recurentă a ezitării din pragul cârciumii este mereu (cu excepția primei relatări) filmată oarecum din spatele protagonistului. Luminarea lui Simion, naratorul, nu este altceva decât coborârea în infernul textual al propriei vieți. Iubirile sale, în special cea cu Ester (un alt centru al textului), sunt ratări pe drumul către Luminare. Există ceva în afara voinței, un drum care necesită la fel de multă abnegație precum o viață „normală“ o cere. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]