2,113 matches
-
trebuie pusă ca experiență morală. Artistul nu ia atitudine, ci trăiește răul și binele, eliberîndu-se de amândouă, rămânând cu o intactă curiozitate. De unde acel "imoralism" (față a preocupării morale), care la Gide se vădește în interesul pentru adolescență, delicvenți, vițiile insolite, crimă, revoluție socială, exotic, experimentate toate cu o egală simpatie, însă cu hotărârea de a nu se opri nicăiri. O consecință a acestui experimentalism, care e un cult al eului, este dicteul automatic. Scriitorul își scoate materia din "caiete", refuzând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF, 1984, 37; Nicolae Manolescu, „Desculțe”, RL, 1984, 38; Marian Papahagi, Radu Albala, „Desculțe”, TR, 1985, 3; Dumitru Micu, Farmecul discret al insolitului, CNT, 1985, 4; Mirodan, Dicționar, I, 38-39; Eugen Simion, Un „matein”, RL, 1987, 22; Mircea Mihăieș, Radu Albala, „Făpturile paradisului”, O, 1987, 25; Z. Ornea, La despărțirea de Radu Albala, RL, 1994, 19; Lovinescu, Unde scurte, IV, 287-291; Ioana Pârvulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
cu care se încheie primul volum al seriei, intitulat Despre viața mea și a tatălui meu. Îndeosebi Antumele 4 și Antumele 5 sunt construcții ingenioase ale unui manierist (în sensul dat conceptului de G. R. Hocke), care, deconcertând prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
astfel încât acesta să nu devină o dogmă și să se dovedească capabil de a surprinde actualitatea în mișcare, dar și să rămână deschis posibilelor "revoluții discursive". Pentru acest din urmă motiv, de pildă, vom regăsi în scrierile sale o combinație insolită între poezie și filosofie, sociologie sau economie, deoarece, așa cum el însuși declara, poezia și revolta au în comun atât capacitatea actualizării, cât și pe aceea a negării, uneori, a finalităților prestabilite ale unor alte tipuri de demers. Supralicitarea, care stă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
craiovean ,,Democratul”. Familia se mută în București pentru ca tânărul să poată frecventa o facultate, dar, după moartea mamei, de durere, tatăl lui M. se spânzură. Rămas singur la șaptesprezece ani, viitorul poet își transcrie în versuri angoasele și schițează un insolit roman, Cocktail. Urmează Facultatea de Drept a Universității din București și, fără o susținută consecvență, apare în publicațiile vremii, cu surprinzătoare (întrucât nu a frecventat cercurile literare) texte programatic avangardiste. În ,,Limba română” din 1929 și 1930 (la care colaborau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele de lirism adevărat fac din acest insolit și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit Ion Pop - o scriere a cărei originalitate nu poate fi contestată. Aici, ca și în poezia lui M., sinceritatea ofensivei față de întreaga organizare culturală și socială - trăgându-se din spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Astfel ca un negru cuib de alunițe Care Încunună sînul virginal. Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne se zărește-n fund; Albele-i cosițe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sînul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
autor, nici personaj, răspunzătoare de ambiguitatea semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar, acest cineva fără nume și corp trăiește visele eroului, mai exact, le visează el însuși". Așadar, Eminescu pare să fi experimentat avant la lettre o "modalitate narativă insolită un onirism ireductibil la logica nuvelistică și fundamentul ei estetic, realismul de tip naturalist-mimetic"208. Postulând mai întâi "prioritatea percepției asupra intelectului" (s-a remarcat că Eminescu fusese influențat de exemplul lui Gautier, care utilizase mai mulți "naratori" pentru a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
planuri, sugerând prin intersectarea lor o suprapunere între real și imaginar, încarcă textul, ducând la o confuzie narativă rezolvată stângaci în final, prin sinuciderea unuia dintre personaje. Gravitatea pe care prozatorul încearcă să o confere textului prin introducerea unei idei insolite - oameni-manechine sau manechine care prind viață - nu face decât să întărească aerul de superficialitate. Piesa Lovește-l pe aproapele tău (1995), subintitulată „comedie tristă”, își motivează titlul prin propunerea unei așa-zise noi porunci divine, la antipodul moralei creștine, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
preistorice ale unor tradiții românești și sud-est europene (Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2013, pp. 223-227). Mitologii telurice camuflate în romanul Dealul. Un exercițiu de mitanaliză literară - un titlu inspirat din eseurile de mitanaliză ale lui Culianu - a prefațat insolitul și subtilul roman al lui Aurel Brumă, Dealul (Editura Performantica, Iași, 2015). A apărut inițial în revista Convorbiri literare (nr.2, februarie 2015, pp. 119-120). Pachamama - o nouă mitologie New Age cu un titlu puțin modificat a fost și este
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de Adrian Poruciuc în cartea de față este dolf-ul, o creatură mitologică stranie ce apare într-un ciclu de colinde românești. Echivalarea dolf-ului cu delfinul i se pare nejustificată și neconvingătoare lui Adrian Poruciuc. Teza autorului ieșean este aceea că insolitele colinde ale dolfului ,,conțin elemente care au destul de clare corespondențe cu unele aspecte paleobalcanice (inclusiv arhaic-grecești și pregrecești), chiar și cu unele dintre cele mai timpurii manifestări de religie eurasiatică" (p. 26). Dolful are ca oponent uman pe Gheorghe, ucigătorul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fascinantele forme de ,,conștiință superioară" proorocite de vechile culturi. ,,Șamanii din arhipelagul polinezian își schimbă forma cu ajutorul oceanelor, războinicii din Amazon se transformă în anaconda, iar călugării tibetani pot traversa oricând munții"74. Aceste fabuloase performanțe spirituale se combină cu insolite invocări ale spiritelor, cu materializări ale viselor proprii și cu stranii ceremonii ale focului. Aceste secrete inițiatice sunt astăzi stăpânite (și) de marele guru John Perkins, urmând a fi predate discipolilor doritori de ,,revoluții spirituale" din întreaga lume. În final
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
niciodată în străinătate, în mod semnificativ, unde continuă să rămână mari necunoscuți. Nu același lucru se poate spune, chiar dacă doar într-o măsură incipientă, prin câteva cazuri izolate, și despre generația următoare. Ceea ce părea macedonskianism, o extravaganță sau un gest insolit, rămas fără nici o urmare (de exemplu, M. Dragomirescu), a început acum să constituie o inițiativă destul de firească. Ea își asumă, bineînțeles, și toate riscurile, insuficiențele și chiar ratările pionieratului. Căci nu este deloc simplu să exporți din Est teorie sau
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
departe, dominant. O altă nouă categorie este apariția traducerilor eseului politic, lucrărilor politologice de referință, de orientare liberal democratică, și ea complet necunoscută mai înainte. Nouă este și specia memoriilor, jurnalelor, amintirilor (inclusiv din detenție), corespondenței inedite. Încă o categorie insolită: mari cantități de literatură esoterică, ocultistă, mai mult sau mai puțin dubioasă. Fenomen totuși inevitabil, după o perioadă de ateism militant cu totul vulgar. Succes deosebit au și unele romane sau istorii, pline de reale sau pretinse revelații despre vechiul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Popescu). Părăsind logica obișnuită, discursul ia forma delirului propice atmosferei onirice, simbolului și metaforei, astfel încât, deși investit cu semnificație eliberatoare, el se prezintă armonizat și chiar ordonat în virtutea exigenței literare. În același timp, lectura captivează prin amestecul de încărcătură existențială, insolit și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea de joc, susținută și de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din spațiul curgerii normale a existenței într-un spațiu marcat de ficțiune, care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
serie de comentarii la textele celor doi și evidențiază originalitatea excepțională a acestora, foarte proaspătă pentru imaginarul altor culturi. Astfel, Prin ochiul lui Nichita este o detaliere însoțită de argumente care vin în sprijinul cititorului străin, mai puțin familiarizat cu insolita gândire a poetului, așa cum apare aceasta în unele versuri, dar și în Antimetafizica și Amintiri din prezent. SCRIERI: Trenos, București, 1968; Legile pământului, București, 1973; Inima cea mică, București, 1977; Fidias, București, 1978; Roata timpului, București, 1979; Intrarea în infinit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
var”. Ceea ce definește, însă, cel mai bine starea de insalubritate cronică a Bacăului din perioada interbelică provine, la fel ca în cazul majorității orașelor din România, din lipsa vespasienelor (W.C.-uri) publice. Așa cum rezultă din documentele ce surprind aceste aspecte insolite, Bacăul anilor ’30 avea, chiar în zona centrală a orașului, un singur loc public în care trecătorii puteau să scape de presiunea nevoilor fiziologice - este vorba de W.C.-ul din grădina publică, ce a fost dotat cu o cabină pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
2009c, 97-102). Cine a câștigat? Nimeni. Cine a pierdut? Leninismul. Forța și prestigiul mișcării comuniste internaționale au fost iremediabil afectate și unitatea sa, chiar și formală, iremediabil pierdută. Substanța revoluționară a leninismului dispăruse. A continuat însă să existe în forme insolite, așa cum vom vedea în continuare. 2.5. Leninism sistemic Leninismul sistemic pare o contradicție în termeni. Chiar este o contradicție în termeni, un oximoron ideologic pentru a fi mai preciși. Cum poate fi leninismul sistemic, esența sa fiind, dincolo de toate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a întâmplat în cazurile din 1956) care s-a maturizat gradual după comunizarea țării în 1948 (Golan: 1971). A fost deci mult mai amenințătoare, amenințând stabilitatea de acum "îmburghezitului" leninism existent în Uniunea Sovietică. La nivel social, un efect insolit al leninismului sistemic a constat în toleranța pe care a manifestat-o față de forțele naționaliste în ascensiune, chiar încurajarea lor până la un anumit punct. Astfel, naționalismul a utilizat degradarea leninismului sistemic pentru a își impune prezența, în timp ce regimul se străduia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în timpul erei Brejnev: hipertrofiată, supra-ornamentată, dar aflată în moarte clinică. Să vedem, în continuare, ce remedii a propus leninismul post-bolșevic pentru a surmonta aceste dileme. 2.6. Leninism post-bolșevic Ca și leninismul sistemic, leninismul post-bolșevic a reprezentat o altă formă insolită pe care leninismul a îmbrăcat-o pentru a se autoconserva, dar și pentru a se adapta activ unei lumi care experimenta schimări profunde și accelerate. A început în maniera leninismului europenizat, recunoscând și proclamând chiar filiația directă cu acesta, dar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
împăciuitorismul" Anei Pauker și a acoliților ei, Vasile Luca și Teohari Georgescu. Pauker ar fi fost vinovată și pentru denigrarea poporului român, considerându-l "un popor hoț, un popor cu apucături foarte urâte" (Neagoe- Pleșa, Pleșa: 2006, 338). Acuza este insolită pentru un partid comunist, având un ton naționalist care probează că, pe măsură ce PMR adopta o postură tot mai autonomă în plan extern, în plan intern recurgea la tușe naționaliste pentru a câștiga legitimitate. Pe de altă parte, când Vasile Luca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sub aripa caldă a Armatei Sovietice", i-ar fi spus acesta, "dacă n-ar fi Armata Sovietică, nici trei zile nu v-ar răbda poporul" (Neagoe- Pleșa, Pleșa: 2006, 382). Urmau să mai treacă încă trei ani tumultuoși până la reificarea insolitei idei a elitei politice de la București. Următorul eveniment politic consumat în 1955 și semnificativ pentru evoluția ulterioară a regimului în plan internațional a avut loc în data de 23 august, cu ocazia împlinirii a unsprezece ani de la "eliberarea" țării de sub
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
marcându-le pe întreaga durată a existenței lor. 4.2. Polonia la ora destalinizării: tardiva surmontare a unei crize politice Efectele demantelării cultului lui Stalin au declanșat în Polonia o succesiune de evenimente care apar, retrospectiv, ca având un caracter insolit. Acest atribut poate fi clarificat dacă ținem cont de faptul că liderii de la Varșovia au fost, în perioada post-stalinistă (1953-1955), ultimii, în comparație cu celelalte conduceri est-europene, care au adoptat principiile noului curs inițiat de către premierul sovietic Gheorghi Malenkov (Brzezinski: 1971, 239
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în restul lagărului), o decongestionare a vieții religioase (catolicismul a jucat, începând cu epoca modernă, un rol fundamental în viață civilă poloneză) și, nu în ultimul rând, reforme economice, toate puse în slujba "dezvoltării "democrației socialiste"" (Fejtö: 1979, 111). Fapt insolit pentru un regim comunist, Gomułka a permis emergența unui pluralism politic limitat. Au apărut astfel Partidul Democratic, Partidul Unit Țărănesc, împreună cu alte "diferite grupuri politice catolice" (Bromke în London: 1966, 76). În total, segmentul politic non-comunist va atinge un procentaj
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]