2,308 matches
-
câteva acțiuni ce pot fi efectuate de către părinți în familie: exerciții pentru dezvoltarea vorbirii, a exprimării corecte, exerciții pentru stimularea încrederii în posibilitățile de exprimare în fața cuiva care te ascultă atent, exerciții pentru dezvoltarea spiritului de observație. Părinții în fața procesului instructiv-educativ Intrarea copilului în școală ridică probleme cu totul speciale părinților care au acum în fața lor un școlar ce trebuie să răspundă unor sarcini și îndatoriri noi. Acest nou rol și statut al copilului condiționează restructurarea întregii sale activități. Școala îi
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
educativă. Aici părinții pot acționa cu multă eficacitate, alegând jucăriile și jocurile cele mai potrivite, pentru o bună dezvoltare conformă cu particularitățile specifice personalității copilului. Ridicarea nivelului coeficientului de inteligență promovează o adaptare și o integrare din ce în ce mai adecvată în procesul instructiv-educativ. Lumea activităților școlarului mic este un amestec al lumii al învățăturii și jocului, a timpului liber și muncii. Munca școlarului este o activitate sistematizată, având un început, o cale și o finalizare. Părinții pot influența copilul în vederea desăvârșirii muncii făcute
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
didactice.Determinarea unui drum este o creație, deoarece presupune o acumulare de reguli de bună parcurgere a traseului. 2. Metoda - din perspectivă praxiologică și ciberneticătc "2. Metoda - din perspectivă praxiologică și cibernetică" Analizată În Întreaga ei complexitate și Întindere, activitatea instructiv-educativă reprezintă un ansamblu de acțiuni interdependente subordonate atingerii unor finalități generale ale Învățământului. Luată de sine stătător, fiecare acțiune are rațiunea ei proprie; fiecare servește atingerii unui scop parțial sau intermediar ce mijlocește realizarea unuia mai general sau mai Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
baza unei eficiente aplicări a acestora. Prin analogie cu ceea ce reprezintă metodologiile specifice altor domenii de activitate, metodologia didactică Își propune să descopere, să caracterizeze, să normalizeze, să clasifice și să prezinte ansamblul metodelor care privesc soluționarea problemelor de ordin instructiv-educativ care se ivesc În cadrul praxisului școlar (pedagogic). Întrucât metodologia ține de latura executorie a acțiunilor, ea se dezvoltă În strânsă legătură cu teoria generală a acțiunii umane eficiente, adică cu praxiologia. Astfel, această știință nouă care se dezvoltă În ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
similară celei de explorare, de urmărire și descoperire prin experiență proprie a adevărului și de raportare a lui la aspectele practice ale vieții. Ca formă derealizare sau de punere În valoare a unor conținuturi ce stau drept suport al actului instructiv-educativ, metoda vine, astfel, să transforme posibilitatea În realitate, să traducă În fapt de Învățare (cunoaștere) o acțiune proiectată de profesor În plan mintal, conform unei strategii didactice, adică să convertească În bunuri și experiențe personale pentru elevi anumite obiective și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
luat În sensul unui program educațional, apare ca un „curs de străbătut”, În cadrul instituției școlare sau al clasei, care solicită evidente eforturi. Eforturi duse În comun de cei doi parteneri implicați În parcurgerea acestui program. Important este că, pe traseul instructiv-educativ care duce de la intenții (obiective) și experiențele (conținuturile) educaționale oferite de către profesor (manual) până la rezultatele reale obținute În final (obiectivele atinse), se interpun, efectiv, variate metode la care profesorul și elevii apelează cu necesitate. Este vorba de anumite metode cu
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unde trebuie să ajungă și sugerează, În același timp, și cum anume să parcurgă acest drum Împreună cu elevii săi. Firește, nu toate obiectivele instrucționale pot și trebuie să fie definite În termeni comportamentali, deoarece nu toate modificările generate de acțiunile instructiv-educative pot fi izolate, supuse observației imediate și măsurate cu rigurozitate. Există acțiuni care pot avea un final precis, care constituie așa-zise sisteme „Închise” de Învățare. În acest caz, obiectivele pot fi definite cuclaritate și precizie, calea spre ele devenind
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
care lucrează, cu atât mai mult această conexiune inversă (retroacțiune) Îi va permite să-și dea seama fără Întârziere de eficiența sau ineficiența metodelor și procedeelor la care s-a recurs. Evaluarea transformărilor așteptate este indispensabilă pentru reglarea funcționalității procesului instructiv-educativ, este o condiție fundamentală a creșterii eficacității oricărei acțiuni didactice și educative. Pe baza unor operații de informare inversă (integrate intim În actul predării), profesorul are posibilitatea să Încerce o mai bună adecvare a predării la obiectivele urmărite, să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a elevilor săi, adică să stăpânească mai bine demersul pedagogic, să susțină În mod constant sentimentul de reușită În conștiința fiecărui elev. Dirijarea educațională presupune tocmai această posibilitate a Înregistrării modificărilor petrecute În personalitatea celui care Învață sub influența acțiunilor instructiv-educative, adică a identificării nivelului de educație atins, ceea ce este adevărat, metodologiile didactice de până acum oferind Încă prea puțin. Acesta rămâne, totuși, un domeniu În care cercetările actuale Întrevăd multe rezerve de progres. În al doilea rând, evaluarea operativă Îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
dacă ea nu comportă o Înnoire metodologică concomitentă cu cea teleologică” (1972, p. 74). Introducerea schimbărilor educaționale progresive, dar izolate, nu pot să cauzeze decât o dezechilibrare generală a sistemului de educație școlară. Aflându-se sub control social, Întregul proces instructiv-educativ școlar rămâne deschis aplicării unor metode mai eficiente de instruire. Și, În măsura În care Învățământul va reuși să valorifice moștenirea progresistă a trecutului pedagogic, să sintetizeze elementele pozitive ale practicii școlare actuale, să se sprijine pe studiile comparative În domeniul metodologiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
matematicii, muzicii, artelor plastice, educației fizice etc. Didacticile speciale destinate lor poartă amprenta acestei specificități. Metodele folosite cu precădere la nivelul anumitor trepte de instruire (primar, gimnazial, liceal, universitar, postuniversitar) fac obiectul unor didactici speciale realizate după criteriul specificității procesului instructiv-educativ propriu fiecărei etape. Relevante sunt, astăzi, cercetările legate de dezvoltarea unei didactici universitare. Foarte actuală și operantă a Început să devină clasificarea după criteriul organizării individuale/sociale a muncii. În acest sens distingem: 1. Metode de activitate individuală (bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În Întregime subordonat realizării unor sarcini didactice și educative, este axat pe procesul de Învățare și dezvoltare a personalității. Ca structură specifică, elaborată, de predare/Învățare, metoda conversației, bine condusă, angajează un sistem determinat de interacțiuni verbale profesor-elevi. În raport cu obiectivele instructiv-educative urmărite, ea Își asumă o multitudine de funcții, ceea ce Îi conferă valoarea unui prețios instrument didactic În mâna profesorului. Ca esențiale se disting: a) funcția euristică, de redescoperire a unor adevăruri și formativă În același timp (conversația de tip euristic
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
util dezvoltării fizice, ci una de asimilare a realului la activitatea proprie a copilului (de reflectare și transformare a realității În plan imaginar), motiv pentru care acesta a devenit astăzi una dintre principalele metode active, atractive, extrem de eficace În munca instructiv-educativă mai ales cu preșcolarii și școlarii mici, „...toate metodele active de educație a copiilor mici - spune Piaget - cer să li se furnizeze acestora unmaterial corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reușească să asimileze realitățile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
realitățile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenței copilului” (1972, p. 139). Jocul se poate, așadar, Înălța până la nivelul seriozității, nu numai al divertismentului (Huizinga, 1977, p. 186), asumându-și importante funcții pedagogice, atunci când este rațional integrat În sistemul muncii instructiv-educative. Se reține această precizare, Întrucât utilizarea prea abundentă a jocurilor care Îmbină realul cu fictivul, cu imaginarul, prezintă riscul de a transforma procesul de instrucție În joc și, prin aceasta, de a da o notă artificială și ruptă de realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Învățării”, de exersarea gândirii la elevi, de stimularea creativității acestora, aspecte adeseori neglijate până acum. Sau Îi rămâne mai mult timp să se ocupe de cercetarea și rezolvarea pe această bază a problemelor specifice cu care se confruntă În cadrul procesului instructiv-educativ. Și bineînțeles, mai mult timp pentru perfecționarea proprie. Mai mult decât până acum, el va Îndeplini un rol de coordonator, canalizând și orientând transmiterea fluxului comunicațional pe traseul profesor → elev → calculator. În nici un caz nu se pune problema Înlocuirii profesorului
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Bulai, A. (2000), Focus-grup, București, Editura Paideia. Castells, M. (2001), The Internet Galaxy: Reflections on the Internet, Business and Society, Oxford/New York, Oxford University Press. Cazacu, A.M. (2003), Didactica filosofiei, București, Editura Fundația României de Mâine. Călin, M. (1995), Procesul instructiv-educativ, București, Editura Didactică și Pedagogică. Cerghit, Ioan (1997), Metode de Învățământ, ed. a III-a, București, Editura Didactică și Pedagogică. Cerghit, Ioan (2002), Sisteme de instruire alternative și contemporane. Structuri, stiluri și strategii, București, Editura Aramis. Cerghit, Ioan (coord.) (1983
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
3.1.1. Generalități Termenul are origine latină: curriculum - cursă, “alergare” (la pl. curricula). Literatura de specialitate arată faptul că, sensurile acestui termen sunt destul de greu de armonizat și de a le găsi un numitor comun. Termenul desemnează conținutul activităților instructiv-educative, dar în strânsă interdependență cu obiectivele educaționale, activitățile de învățare, metodele didactice, mijloacele de învățământ și formele de realizare a activităților. În sens larg, termenul se referă la întregul program al acțiunilor educative; în sens restrâns se referă la însăși
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
acestora, pe determinarea modului cum fiecare componentă acționează prin raportarea la celelalte componente, pe sesizarea interacțiunii reciproce, a modului de integrare a lor Într-un tot funcțional unitar. Astfel fiecare Își are mobilul său definit prin: SCOPUL ȘI OBIECTIVELE sale instructiv-educative dinainte stabilite; Angajează Într-un efort comun anumiți subiecți: CADRUL DIDACTIC ȘI CLASA DE ELEVI; Activează un CONȚINUT ȘTIINȚIFIC conform cu prevederile programei școlare și manualului; Implică o STRATEGIE DE INSTRUIRE, un anumit mod de abordare a Învățării și predării; Utilizează
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
societatea noastră are nevoie de oameni activi, dinamici, capabili să stăpânească cunoștințe active cu priceperea și voința necesare de a le transpune În practică, În acțiune, se impune găsirea unor metode care să accentueze caracterul 65 aplicativ, practic, al procesului instructiv-educativ, În esență metoda de Învățare prin acțiune practică" III.2 LECȚII PRIN CARE POT FI PUSE ÎN VALOARE VIRTUȚILE DE SEAMĂ ALE POPORULUI NOSTRU " Nașterea și viața poporului nostru românesc aproape 2000 de ani sunt considerate de istorici o enigmă
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
școlară trebuie raportată permanent la exigența normelor școlare. Succesul școlar poate fi considerat, pe urmele lui V. Pavelcu, o expresie a concordanței între capacitățile, interesele elevului, pe de o parte, și exigențele școlare, formulate și prezentate elevului prin diferite metode instructiv-educative. Neconcordanța între aceste două aspecte este expresia insuccesului, a eșecului școlar. Elevii care prezintă dificultăți de adaptare la exigențele, la programele școlare necesită o atenție sporită din partea școlii, concretizată în elaborarea programelor psihopedagogice individualizate, care vizează restabilirea echilibrului între elev
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
doar la unul singur. Reușita școlară este o o variabilă multidimensională Dacă avem în vedere faptul că gradul de adaptate la cerințele școlare arată capacitatea și trebuința elevului de a cunoaște, de a asimila, de a interioriza cerințele externe, influențele instructiv-educative programate, alături de dorința și capacitatea sa de a se modela, de a se acomoda, de a se exterioriza în sensul acestora. Bogăția experiențelor pe care un individ le poate face depinde direct de repertoriul și calitatea schemelor sale de asimilare
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
eficiența învățării bazată pe un astfel de motiv este relativă. Mult mai eficientă este motivația intrinsecă a activității de învățare, dar aceasta este și mai greu de dezvoltat la elev, însă aceasta este direcția de urmat pentru a optimiza activitatea instructiv-educativă. Nivelul de aspirație Ca și componentă structurală a motivației este factor motivațional determinant în angajarea eu- lui în sarcina școlară. Comportamentul elevilor în situațiile școlare depinde, pe lângă nivelul său intelectual, de ambiția, de curajul lui de a face sarcinilor școlare
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
de orientare a comportamentului. McClelland și Winter evidențiază plasticitatea stării motivaționale în funcție de situația subiectului, în timp ce Herzberg relevă importanța condițiilor de mediu în care se mișcă acesta. Situarea pedagogului pe una dintre pozițiile mai sus amintite este deosebit de relevantă pentru procesul instructiv-educativ. Dacă profesorul se conduce într-un moment al acțiunii educative după principiile condiționării operante (Skinneră el va trebui să folosească metode și recompense extrinseci actului propriu-zis. Atunci când se anticipează că motivația intrinsecă va fi în învă țare premisa principală, manipularea
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
MIHAELA BĂSU CERCETAREA DIN PUNCT DE VEDERE EURISTIC A EVOLUȚIEI TRICOTAJELOR ȘI ACELOR DE TRICOTAT DE LA ORIGINI ȘI PÂNĂ ÎN PREZENT Învățarea activă este un obiectiv de bază al procesului instructiv-educativ contemporan, de tip inovator, care are drept caracteristici esențiale caracterul anticipativ și participativ. În conformitate cu cei patru piloni ai educației secolului XXI: a învăța să cunoști, a învăța să faci, a învăța să fii și a învăța să conviețuiești; dobândirea de
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
Învățarea activă este un obiectiv de bază al procesului instructiv-educativ contemporan, de tip inovator, care are drept caracteristici esențiale caracterul anticipativ și participativ. În conformitate cu cei patru piloni ai educației secolului XXI: a Învăța să cunoști, a Învăța să faci, a Învăța să fii și a Învăța să conviețuiești; dobândirea de
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]