30,710 matches
-
bănuiesc că se referă mai degrabă la lupte decât la călătorii. De exemplu, cel de aici vorbește, fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care a fost și incendiată. —Mă întreb dacă nu cumva se referă la o insulă care avea deja foc, semnala Hiro Tavaeárii. O insulă cu un vulcan activ, pentru că flăcările nu pornesc de pe țărm, unde, în mod logic, ar trebui să se afle locuințele, ci de pe munte. Toți cei prezenți se apropiară ca să analizeze desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la călătorii. De exemplu, cel de aici vorbește, fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care a fost și incendiată. —Mă întreb dacă nu cumva se referă la o insulă care avea deja foc, semnala Hiro Tavaeárii. O insulă cu un vulcan activ, pentru că flăcările nu pornesc de pe țărm, unde, în mod logic, ar trebui să se afle locuințele, ci de pe munte. Toți cei prezenți se apropiară ca să analizeze desenul, care se află pe partea stângă a pieptului prizonierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Toți cei prezenți se apropiară ca să analizeze desenul, care se află pe partea stângă a pieptului prizonierului și, după ce arătăcu degetul un alt tatuaj confuz care îi înconjura buricul, Miti Matái sugera: — Dacă, așa cum bănuim, aici, in buric, se află insula lui, e de presupus că într-un punct aflat undeva mai la nord se află această insulă cu un vulcan activ, care odată, în urmă cu cel puțin doisprezece ani, a fost atacată de acești oameni. Clatină din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, după ce arătăcu degetul un alt tatuaj confuz care îi înconjura buricul, Miti Matái sugera: — Dacă, așa cum bănuim, aici, in buric, se află insula lui, e de presupus că într-un punct aflat undeva mai la nord se află această insulă cu un vulcan activ, care odată, în urmă cu cel puțin doisprezece ani, a fost atacată de acești oameni. Clatină din cap cu un ușor gest afirmativ, adăugând: Nu e mare lucru, dar cel puțin avem o pistă. Acum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care odată, în urmă cu cel puțin doisprezece ani, a fost atacată de acești oameni. Clatină din cap cu un ușor gest afirmativ, adăugând: Nu e mare lucru, dar cel puțin avem o pistă. Acum va trebui să localizam o insulă cu un vulcan în erupție. —Poate că între timp s-a stins, observă Roonuí-Roonuí. —Probabil, aprobă Marele Navigator. Dar chiar și în acest caz, locuitorii ei își vor aminti că, în timpul cât a fost activ, insula lor a fost atacată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebui să localizam o insulă cu un vulcan în erupție. —Poate că între timp s-a stins, observă Roonuí-Roonuí. —Probabil, aprobă Marele Navigator. Dar chiar și în acest caz, locuitorii ei își vor aminti că, în timpul cât a fost activ, insula lor a fost atacată de niște barbari. Acest lucru ne-ar fi de mare folos. După felul în care îi privea și se agită, se părea că - deși nu le cunoștea limba - bestia înțelesese comentariile lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că - deși nu le cunoștea limba - bestia înțelesese comentariile lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui ochi obosiți nu pierdeau nici un amănunt, observă imediat acest lucru. — E neliniștit, spuse. Cred că suntem pe drumul cel bun. La ce distanță ar putea fi insula vulcanică de locul lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din urmă, întinse mâna către pieptul barbarului, așezându-i degetul mare pe buric. Departe, răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din urmă, întinse mâna către pieptul barbarului, așezându-i degetul mare pe buric. Departe, răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-adevăr buricul reprezintă insula lui. — Asta reprezintă, interveni bătrânul kahuna, care era unul dintre cei care-și petreceau ore lungi studiind corpul prizonierului. Este un obicei vechi, foarte răspândit printre popoarele din nord-vest. —Din nord-vest? se miră Hiro Tavaeárii. Cum se explică faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că s-au lăsat purtați de marele curent care se îndreaptă spre est, iar apoi au vâslit către sud. Astfel au ajuns în bătaia acestui Mara’amú, care acum îi conduce înapoi spre casă, iar în drumul lor jefuiesc toate insulele pe care le-ntâlnesc. Părea că se convinge, puțin câte puțin, de propria lui teorie. Nu atacă la duș, încheie. Atacă la întoarcere. Dar o asemenea călătorie trebuie să dureze luni întregi... observa Hiro Tavaeárii. Poate chiar ani. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
este vorba despre un popor de pirați, care nu se grăbesc niciodată. Asta ar încurcă foarte mult lucrurile, remarcă Roonuí-Roonuí, pe al carui chip se putea citi îngrijorarea. Am auzit că în Al Cincilea Cerc, înspre nord-vest, există mii de insule. Ce șanse avem să găsim una între atâtea? — Dacă se găsește în Al Cincilea Cerc, n-avem nici o șansă, răspunse scurt Miti Matái. Dar, chiar și-n acest caz, vom încerca. Pentru locuitorii din Bora Bora, ca și pentru majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să revină în punctul de unde-a pornit, nu va trebui decât să urmeze același drum, dar în sens invers. În definitiv, locul său de origine nu reprezintă decât un punct aflat într-un spațiu amplu, perfect delimitat. Însă pentru locuitorii insulelor Pacificului de Sud, lumea nu era așa. De fapt, pentru mulți dintre ei nu este nici în ziua de astăzi, iar ceilalți și-au schimbat perspectiva în urmă cu numai două sute și ceva de ani, când au sosit pe coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintre ei nu este nici în ziua de astăzi, iar ceilalți și-au schimbat perspectiva în urmă cu numai două sute și ceva de ani, când au sosit pe coastele lor primii navigatori europeni. Pentru polinezieni, totul se raporta la buric: insula lor era centrul universului. Aveau chiar foarte bine stabilit Drumul de Stele sau Avei’á, care trecea pe deasupra ei în fiecare perioadă a anului. În jurul insulei se contura apoi un Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și obstacolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sosit pe coastele lor primii navigatori europeni. Pentru polinezieni, totul se raporta la buric: insula lor era centrul universului. Aveau chiar foarte bine stabilit Drumul de Stele sau Avei’á, care trecea pe deasupra ei în fiecare perioadă a anului. În jurul insulei se contura apoi un Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și obstacolele de orice fel pe care le-ar putea întâlni navele lor în două săptămâni de navigație. În același fel, în acest cerc se stabilea cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
raporta la buric: insula lor era centrul universului. Aveau chiar foarte bine stabilit Drumul de Stele sau Avei’á, care trecea pe deasupra ei în fiecare perioadă a anului. În jurul insulei se contura apoi un Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și obstacolele de orice fel pe care le-ar putea întâlni navele lor în două săptămâni de navigație. În același fel, în acest cerc se stabilea cum se putea călători către anumite insule în funcție de vânturi și de curenți, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și obstacolele de orice fel pe care le-ar putea întâlni navele lor în două săptămâni de navigație. În același fel, în acest cerc se stabilea cum se putea călători către anumite insule în funcție de vânturi și de curenți, precum și cel mai bun mijloc de a se întoarce, în funcție de perioada anului. Al Doilea Cerc prelungea cunoștințele la o lună, Al Treilea la două și Al Patrulea la patru luni de navigație, cu toate că în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
regulă, nu cuprindeau informații demne de încredere despre cum te puteai întoarce acasă dintr-un loc atât de îndepărtat. Iar atunci când navigatorii polinezieni plecau pe mare, călătoreau mereu raportându-se nu la o hartă generală, ci doar la propria lor insula, la care stelele, curenții și mai ales vânturile trebuiau să le permită să se întoarcă în cele din urmă. Într-un ocean precum Pacificul, în care alizeele bat în aceeași direcție aproape tot timpul anului, navigația cu pânze se dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-a demonstrat că așa era, căci altminteri niciodată n-ar fi reușit să domneasca peste o întindere de apă de douăzeci de mii de kilometri lungime - din Singapore și până în Panama - și aproape tot atâta lățime, din Aleutine până în Insula Paștelui. Cu toate acestea, și în ciuda impresionantelor lor cunoștințe, pentru majoritatea navigatorilor polinezieni tot ce se găsea în acel întunecos Al Cincilea Cerc era considerat ca fiind aproape de neatins, cam așa cum era Marea Întunecoasa 1 pentru strămoșii noștri, care stabiliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în ciuda impresionantelor lor cunoștințe, pentru majoritatea navigatorilor polinezieni tot ce se găsea în acel întunecos Al Cincilea Cerc era considerat ca fiind aproape de neatins, cam așa cum era Marea Întunecoasa 1 pentru strămoșii noștri, care stabiliseră drept granița a lumii cunoscute insulele Canare. Ei știau că lumea nu se termină acolo unde se termină cel de-al Patrulea Cerc, insă erau la fel de conștienți că intrarea în cel de-al Cincilea era ca și cum ar pătrunde într-un vid din care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se întoarce la cuib, ceea ce-nseamnă că, la cel mult cincizeci de mile către sud, se ridică o insulă. —Știi bine teoria, recunoscu Navigatorul-Căpitan, făcându-i semn să se așeze în fața lui. Dar nu trebuie să uiți că teoria contează probabil cel mai puțin atunci când te afli în mijlocul oceanului. Ceea ce contează cu adevărat este intuiția și mai ales curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de aito, un lemn extrem de rezistent, care, în plus, era considerat sfânt și se credea că va proteja ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci așa hotărâse Consiliul că se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător aveau o cât de mică șansă de a ieși cu bine dintr-o aventură atât de riscantă. S-ar putea să găsim sau nu insula aceea, spunea el. Și s-ar putea să recuperăm sau nu ce-i al nostru, dar ce știu sigur este că drumul de întoarcere va cere mult efort și numai o navă rapidă și manevrabila ne va putea aduce înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu poate fi trimis la război, îi aminti regentul. Iar această lege este chiar mai veche decât cealaltă. — Dar în cazul acesta nu ne trimiteți la război, punctă cu șiretenie băiatul. După spusele Omului-Memorie, legea prevede că un război între insule începe doar după ce s-au încheiat trei luni de negocieri pentru pace. Își arată dinții, într-un zâmbet discret, ca de iepure. Și din câte știu eu, n-a avut loc nici o discuție cu sălbaticii aia, deci oficial nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru totdeauna, e pentru totdeauna, întări ea. Și chiar dacă n-o să vă-ntoarceți niciodată, ăsta nu va schimba nimic. Deja i-am cunoscut pe toți bărbații pe care doream să-i cunosc și n-am să fiu singura femeie de pe insulă care va trebui să se obișnuiască să doarmă singură. Cei trei băieți se uitară unul la altul, si, cu toate că fiecare dintre ei ar fi vrut, înainte de a pleca în această călătorie, să o primească pe Maiana din mâinile tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o aștepta. Cele mai vechi tradiții cereau să i se ofere lui Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că viețile tuturor celor de la bord se aflau în mâinile lui, însă în acel moment nu se găsea pe insula nici un prizonier de război, nici un adult foarte bolnav și nici un batran muribund de care să se poată lipsi fără mustrări de conștiință și, cu toate că ochii tuturor se întoarseră imediat către bestie, Miti Matái se opuse uciderii lui, argumentând că tatuajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
valoroase pentru a permite să se piardă într-un mod atât de stupid. — Încă n-am deslușit cea mai mare parte a misterelor pe care le ascund, spuse. Și vreau să-l iau cu noi, căci poate că locuitorii unor insule îndepărtate o să le recunoască. Știu că merită moartea mai mult ca oricine, adaugă. Dar ar fi o moarte pe care nu ne-o putem permite. —Eu refuz să lansez vasul fără un sacrificiu, afirmă cu încăpățânare Tevé Salmón. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]