41,505 matches
-
mezenteric și pulmonar. Prezintă o acțiune inotrop pozitivă pe mușchiul cardiac, crește debitul cardiac, relaxează mușchiul traheal și pe cel bronșic și crește minut-volumul respirator. VIP prezintă acțiuni metabolice manifestate prin lipoliză și glicogenoliză, asociate cu stimularea cAMP, eliberarea de insulină și glucagon. Administrat la om, scade absorbția de apă, sodiu și clor din jejun și crește secreția pancreatică bicarbonată. Are capacitatea de a stimula adenilatciclaza și acumularea de cAMP în celulele intestinale epiteliale, efect inhibat de somatostatin și atropină. Totodată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în două faze, în funcție de acțiunea decalată în timp a glucozei și grăsimilor, care constituie cei mai puternici factori stimulatori. Acțiunile biologice principale ale hormonului GIP sunt reprezentate de inhibarea secreției și motilității gastrice, stimularea secreției intestinale și stimularea secreției de insulină și glucagon. Acțiunea glucagonotropă a GIP este antagonizată de nivelul crescut al glicemiei. Efectele insulinotrope ale GIP, considerate drept cele mai importante la om, îi conferă acestui hormon și denumirea de polipeptid insulinotrop glucozo-dependent. Această acțiune depinde de concentrația glucozei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
insulinotrope ale GIP, considerate drept cele mai importante la om, îi conferă acestui hormon și denumirea de polipeptid insulinotrop glucozo-dependent. Această acțiune depinde de concentrația glucozei în sânge. Astfel, când glicemia este sub 1 g/l, GIP nu stimulează eliberarea insulinei. Se apreciază în prezent că secvența amino-terminală este necesară pentru acțiunea insulinotropă, în timp ce secvența carbonului terminal este necesară pentru acțiunea de inhibare a secreției gastrice acide. Ingerarea alimentelor stimulează eliberarea de GIP, îndeosebi glucoza și grăsimile emulsionate, dar și unii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșterea eliberării de somatostatin. O altă acțiune asupra stomacului este aceea de inhibare a evacuării gastrice prin suprimarea eliberării de motilin. Cantități importante de somatostatin sunt secretate de pancreas ca reacție de răspuns la acțiunea substanțelor ce stimulează eliberarea de insulină, de tipul glucozei, glucagonului, aminoacizilor, colecistokininei. Somatostatinul eliberat are, la rândul lui, acțiune inhibitoare asupra secreției de insulina și glucagon și, de asemenea, asupra pancreasului exocrin, diminuând fracția de apă și enzime a sucului pancreatic, dar nu și pe cea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eliberării de motilin. Cantități importante de somatostatin sunt secretate de pancreas ca reacție de răspuns la acțiunea substanțelor ce stimulează eliberarea de insulină, de tipul glucozei, glucagonului, aminoacizilor, colecistokininei. Somatostatinul eliberat are, la rândul lui, acțiune inhibitoare asupra secreției de insulina și glucagon și, de asemenea, asupra pancreasului exocrin, diminuând fracția de apă și enzime a sucului pancreatic, dar nu și pe cea de bicarbonat. Mecanismul acțiunii asupra celulelor exocrine pancreatice are loc prin blocarea fixării calciului. Asupra tractului gastro-intestinal somatostatinul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Bombezina are la om o puternică acțiune stimulatoare asupra secreției gastrice și secreției de enzime pancreatice; de asemenea, contractă vezicula biliară și diminuează motilitatea gastrică și duodeno-jejunală; determină antidiureză și hipertensiune arterială sistemică prin stimularea sistemului renină-angiotensină; activează eliberarea de insulină, peptid pancreatic și glucagon; este factor de creștere specific pentru neoplasmul bronho-pulmonar. Acțiunea de stimulare a eliberării de gastrină nu este afectată de atropină, în schimb, antrectomia sau acidifierea regiunii antrale inhibă parțial acest efect. La administrarea dozelor mici de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bombezinei determină scăderea eliberării de hormoni antero hipofizari. Pe cale intracisternală la șobolan are acțiune hipotermică (de 10 000 de ori mai puternică decât alte peptide de tip bombezin-like), stimulează eliberarea de prolactină, produce hiperglicemie asociată cu creșterea glucagonului și descreșterea insulinei plasmatice. Deși, la unele specii de animale, bombezina produce hipertensiune arterială, la om efectele asupra presiunii arteriale sunt minime. Omul prezintă o sensibilitate deosebită la bombezină în ceea ce privește efectul de stimulare a eliberării de gastrină și creștere a secreției gastrice. Cu toate că
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trece în urogastronă cu activitate biologică crescută în prezența acțiunii hidrolitice a tripsinei sau arginin esterazei. Acțiunea biologică a urogastronei constă în inhibarea secreției gastrice acide. Această funcție a fost găsită la unele mamifere în timpul stimulării cu histamină, pentagastrină sau insulină și la subiecții umani cu gastrinoame. Celulele eliberatoare de urogastronă au fost identificate și la om în glandele Brünner duodenale și în glandele submaxilare. Ingestia de alimente nu modifică rata eliberării de urogastronă, de asemenea, hormonul nu pare a avea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
poliaminelor participante la creșterea tisulară. Aceste efecte sugerează că urogastrona poate contribui la reglarea endogenă a creșterii celulelor epiteliale. II.8.3.10. Polipeptidul pancreatic Polipeptidul pancreatic (PP) a fost izolat inițial din pancreasul de păsări în cursul cercetărilor asupra insulinei aviare (Kimmel, 1975) și apoi din extractele pancreatice ale unor mamifere (Chance și Floyd, 1977). Structura chimică a peptidului este formată din 36 de aminoacizi cu secvențe parțial diferite în funcție de specie. Segmenul activ este reprezentat de prezența grupării carboxilice a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
grelina stimulează apetitul prin mecanism hipotalamic (Inui și colab., 2004). Nucleul arcuat hipotalamic implicat în reglarea apetitului conține neuroni secretori de grelină prevăzuți cu capacitatea de a activa eliberarea orexinei, prolactinei, ACTH și hormonului de creștere de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Insulina. la rândul ei, acționează ca reglator al secreției de grelină. Secreția grelinei prezintă creșteri înaintea mesei și reduceri după masă. Stimulează apetitul, senzația de foame și ingestia de alimente. Stresul acut psihologic crește grelina plasmatică concomitent activării simpatice și axei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și crește semnificativ după ingestia exagerată de alimente printr-un mecanism compensator în care este implicat neuropeptidul NPY hipotalamic, ca factor cotransmițător al mediației adrenergice centrale. O componentă reglatoare periferică este sugerată de influența inhibitorie a leptinei asupra secreției de insulină și cortizol prin intermediul unor receptori glandulari specifici. Ca neurohormon reglator al ingestiei de alimente și sațietății, cercetările asupra leptinei deschid noi perspective bazelor teoretice și practice ale tratamentului obezității. II.8.4.3. Substanța P Substanța P (SP), descoperită de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de reducere a eliberării de catecolamine, care explică și efectul hipotensiv pe care îl are peptidul la animalele cu hipertensiune arterială spontană. Alte acțiuni la nivel central și periferic privesc stimularea eliberării de hormoni hipotalamo-hipofizari (LHRF, LH, TSH, STH), pancreatici (insulină), corticosuprarenali (glucocorticoizi) sau ai sistemului APUD (celule secretoare de renină, celule din plexurile Meissner și Auerbach). SP participă, de asemenea, la realizarea homeostaziei apei în organism, atât prin efect ADH-eliberator, cât și prin acțiunile ei proprii la nivel renal (vasodilatatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin relaxarea musculaturii netede vasculare. La acestea se adaugă acțiuni cardiace inotrop- și cronotrop-pozitive la anumite specii animale, relaxarea sau contracția musculaturii netede a intestinului subțire în funcție de tipul de mușchi, hiperglicemia prin stimularea eliberării de glucagon și inhibarea eliberării de insulină, efecte metabolice (hipercolesterolemie prin participare la absorbția intestinală a colesterolului) și antiinflamatoare, ca agent chemotactic mastocitar și neutrofil. Efectele centrale sunt exprimate, la rândul lor, prin acțiuni stimulatoare asupra eliberării de LH, FSH, ACTH în calitate de posibil factor eliberator hipotalamic. De
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anabolice produse de ADH, hormonii mineralocorticoizi (aldosteron) și gonadali. În timp ce ADH și sistemul renină-angiotensină-aldosteron conservă sarea și apa pentru a crește volumul plasmatic, glucagonul acționează în consens cu catecolaminele pentru a crește glucoza sanguină și a contracara efectele hipoglicemiante ale insulinei. De remarcat că ambele componente ale glandelor suprarenale, atât medulosuprarenala, cât și corticosuprarenala, participă la reacțiile de apărare și adaptare la stres. Evoluția trifazică a SGA, ca reacție de apărare și adaptare a organismului la diferiți factori stresanți, depinde atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
venă cînd a izbucnit incendiul. Au găsit-o În baie cu un ac În braț. Sanger ridică amîndouă mîinile pentru a mă face să tac. — Domnule Prentice, vă grăbiți cu judecățile. Anne Hollinger era diabetică. Ce-și injecta ea era insulină, nu heroină. Moartea ei a fost și-așa tragică, nu mai e nevoie să fie și stigmatizată... Îmi pare rău. Nu știu de ce, dar am Înghițit informația asta pe nemestecate. Eu și Paula Hamilton am vizitat casa Împreună cu Cabrera. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mucoase bucale. Diabetul zaharat. Mortalitatea asociată cu ATS este de 2 ori mai crescută la diabetici comparativ cu nediabeticii deoarece: hiperglicemia determină tulburări metabolice subsecvente, modificări cantitățive și calitative ale LP serice, HTA ce dublează riscul aterogen, obezitatea, rezistența la insulină, hiperinsulinismul sau insulinoterapia. Hiperglicemia poate produce următoarele defecte endoteliale (C. Ionescu-Târgoviște, 1998): dereglarea vasorelaxării, dependente de endoteliu (prin secreție scăzută de NO), tulburarea eliberării de prostaglandine, stimularea proliferării endoteliului, creșterea permeabilității endoteliului, exprimarea moleculelor de adeziune pe vase și leucocite
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
și complicații pe termen lung care afectează ochii, rinichii, sistemul nervos, vasele de sânge și peridonțiul. Diabetul este clasificat în diabet de tip 1 (sau insulino-dependent) și diabet de tip 2 (non-insulino-dependent). Anomalia fundamentală a diabetului insulino-dependent este hipopro-ducția de insulină datorată distrucției celulelor beta din pancreas. În cazul diabetului non-insulino-dependent, anomalia implică rezistența celulelor țintă la acțiunea insulinei. Diabetul zaharat evoluează cu importante modificări buco-dentare: secreția salivară scade, halena este neplăcută, buzele sunt uscate cu fisuri și ragade comisurale, prurit
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
clasificat în diabet de tip 1 (sau insulino-dependent) și diabet de tip 2 (non-insulino-dependent). Anomalia fundamentală a diabetului insulino-dependent este hipopro-ducția de insulină datorată distrucției celulelor beta din pancreas. În cazul diabetului non-insulino-dependent, anomalia implică rezistența celulelor țintă la acțiunea insulinei. Diabetul zaharat evoluează cu importante modificări buco-dentare: secreția salivară scade, halena este neplăcută, buzele sunt uscate cu fisuri și ragade comisurale, prurit gingival, mucoasa bucală și linguală este roșie-aprinsă, depapilată, macroglosie, iar în cursul comei diabetice este caracteristică de mere
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
nu este obligatorie. În prezent se apreciază că în țara noastră, 50% din cazurile de DZ sunt diagnosticate după producerea angiopatiei diabetice. De multe ori, afecțiuni ale cavității orale trag semnalul de alarmă pentru diagnosticul unui diabet zaharat necunoscut. Legarea insulinei la receptorul său are multiple efecte specifice asupra celulelor, incluzând atât acțiuni metabolice, cât și mitogene. Insulina este hormonul principal responsabil de menținerea glucozei plasmatice într-o variație fiziologică limitată, prin inhibarea sintezei hepatice și stimularea utilizării sale la nivelul
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
diagnosticate după producerea angiopatiei diabetice. De multe ori, afecțiuni ale cavității orale trag semnalul de alarmă pentru diagnosticul unui diabet zaharat necunoscut. Legarea insulinei la receptorul său are multiple efecte specifice asupra celulelor, incluzând atât acțiuni metabolice, cât și mitogene. Insulina este hormonul principal responsabil de menținerea glucozei plasmatice într-o variație fiziologică limitată, prin inhibarea sintezei hepatice și stimularea utilizării sale la nivelul țesuturilor muscular și adipos. Tulburarea homeostaziei glucozei, prin rezistența organului țintă sau prin afectarea celulelor β-pancreatice, duce
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
stimularea utilizării sale la nivelul țesuturilor muscular și adipos. Tulburarea homeostaziei glucozei, prin rezistența organului țintă sau prin afectarea celulelor β-pancreatice, duce la morbiditate semnificativă și exces de mortalitate. Din aceste motive, descoperirea moleculelor și mecanismelor intracelulare, care mediază acțiunea insulinei, preocupă de mulți ani cercetătorii, însă controversele și confuziile persistă. De exemplu, s-au acumulat dovezi substanțiale în privința necesității activării fosfatidilinozitol 3-kinazei (PI 3-kinazei), pentru transportul insulino-stimulat al glucozei în adipocite, însă contribuția în continuare a kinazelor ce urmează PI
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
iar activarea numai a PI 3-kinazei nu este suficientă. O altă dificultate este dată de eterogenitatea moleculelor-semnal implicate în convertirea semnalului insulinic. În ciuda faptului că multe dintre aceste molecule-semnal sunt comune cu cele ale căilor de semnalizare ale altor receptori, insulina are efecte metabolice celulare specifice, diferite de alți receptori. Un concept pertinent, pentru a explica o astfel de specificitate a semnalizării în condițiile eterogenității moleculare, are în vedere faptul că proteinele transportoare, de ancorare și de adaptare, segregă moleculele-semnal în
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
De curând, sunt disponibile detalii ale punților lipidice și funcțiilor lor; această lucrare se va axa pe rolul atribuit punților lipidice în semnalizarea insulinică, în special în adipocite, de unde a fost obținută majoritatea datelor. Cunoașterea controlului molecular al secreției de insulină este importantă pentru înțelegerea disfuncției celulei β în tipul 2 de diabet. Zhang și col. au furnizat recent dovezile impuse că un anion cărăuș mitocondrial numit UCP2 (uncoupling protein 2) reprezintă un modulator critic al secreției de insulină și că
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
secreției de insulină este importantă pentru înțelegerea disfuncției celulei β în tipul 2 de diabet. Zhang și col. au furnizat recent dovezile impuse că un anion cărăuș mitocondrial numit UCP2 (uncoupling protein 2) reprezintă un modulator critic al secreției de insulină și că o creștere a acestei proteine ar putea determina disfuncția celulei beta. Etapele care leagă modificările în nivelurile glucozei de secreția insulinică sunt bine caracterizate. Urmărind pătrunderea ei în celula beta, glucoza este fosforilată de către glucokinază. Această etapă limitată
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
răspunsului la modificările nivelurilor extracelulare de glucoză. Produșii ulteriori ai metabolismului glucozei intră în lanțul respirator mitocondrial, care îi utilizează la generarea de adenozin trifosfat (ATP). Creșterea ATP inhibă canalele de potasiu ATP sensibile, care stimulează în schimb secreția de insulină. Efectul hipoglicemic al sulfonilureicelor, care sunt folosite pe scară largă în tratamentul tipului 2 de diabet, este datorat inhibiției acestor canale. În procesul de generare a ATP, controlul cuplării consumului de oxigen cu sinteza de ATP este esențial întrucât modulează
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]