4,097 matches
-
dovadă a existenței lui Dumnezeu ar trebui, de fapt, să fie ceva prin care ne-am putea convinge de existența lui Dumnezeu. Cred însă că acei credincioși care produceau asemenea dovezi voiau să analizeze și să întemeieze «credința» lor prin intelect, cu toate că ei înșiși n-ar fi ajuns niciodată la credință prin asemenea dovezi [...] Viața te poate educa să crezi în Dumnezeu. Și există, de asemenea, experiențe care fac acest lucru; dar nu viziuni sau alte experiențe ale simțurilor, care ne
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vitale prin practicarea unui sport este mult mai reconfortantă constituind un excelent mijloc de odihnă activă, de accelerare a refacerii capacității intelectuale, de stimulare a procesului metabolic profund și de canalizare a energiei adolescentului spre binele propriului sau corp și intelect. Dezvoltarea calităților motrice rămâne o sarcină de primă importanță a educației fizice școlare pubertară. In timp ce în perioadele antepubertară creșterea relativ mare a taliei și greutății elevilor a avut ca efect asigurarea aproape de la sine și a unui spor
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3017]
-
nivel intelectual: "această unitate este o unitate doar în gândire (subl. în text, n.m.)" (1933, p. 377). Acest argument kantian marchează o premieră în istoria metafizicii: pentru prima dată, eul, odinioară monolitic, este prezentat ca având un caracter dual. Totuși, intelectul nu poate furniza, de unul singur, un răspuns satisfăcător la problema ontologica a eului, iar verigă lipsa este descoperită de un alt filosof german, care sugerează că imaginația ar putea fi puntea de legătura dintre finit și infinit, dintre ceea ce
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în text)" (1970, p. 193). Aici s-ar putea identifica originea ideii lui Blake legate de dezvoltarea paralelă a eului și a facultății vizionare umane. Până în acest punct, am văzut că senzațiile, percepțiile, reprezentările și alte produse, din ce in ce mai rafinate, ale intelectului nu pot constitui agenți creditabili ai cunoașterii. Este la fel de evident că eul comun, deposedat de orice instrument de cunoaștere transcendență, pendulează constant între concepții antinomice, oferite de diverse școli filosofice. Impresiile trecătoare la care are acces nu se bazează pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acest fapt devine și mai clar dacă avem în vedere ideea lui Joseph Anthony Wittreich, Jr., potrivit căreia acțiunile unui profet nu sunt aleatorii, ci fac parte dintr-o retorica elaborată, gândită cu scopul de a elevă publicul: "Dedicat instruirii intelectului, exaltării și purificării tuturor facultăților sale, profetul utilizează o serie de strategii menite să deschidă ușile percepției, învățându-i pe oameni sa vada nu cu (subl. în text, n.m.), ci prin (subl. în text, n.m.) ochi" (1979, p. 26). Poezia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
decay of things" (1990, p. 206). Artă și religia sunt complementare, iar secretul viziunii rezidă în conexiunea subtilă dintre ele. Acesta este miezul marelui discurs al lui Los din Chapter 4 al poemului epic Jerusalem, axat asupra calităților înfloritoare ale intelectului divin, reprezentând, în schema poetica blakeană, matricea celui uman: "Go, tell them that the Worship of God, is honouring his gifts / În other men: & loving the greatest men best, each according / To his Genius: which is the Holy Ghost în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
creator. În cele din urmă, eul creator controlează ego-ul, fiindcă intuiția vizionara este sortită să escamoteze frontierele rațiunii mimetice. Coloana vertebrală a lui Urizen este o sinecdoca a structurii sale artificiale: zeul este lipsit de carne și de mușchi, precum intelectul sau este vidat de viziuni și de imagini divine. Acesta ar fi sensul simetriei înspăimântătoare din finalul apoteotic al manuscrisului profetic The Book of Los, în care nu este dificil de intuit că eul creator blakean vorbește liber prin gură
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
persoană să ca individ material sau că ego autocentrat" (1954, p. 106). Pe aceeași linie de argumentație, Maritain este de părere că actele poetice sunt complet dezinteresate și, prin urmare, resping orice implicare a ego-ului, care este forma coruptă a intelectului vizionar. În ultimă instanță, eul dispare doar pentru a renaște în corpul subtil al operei de artă duse la bun sfârșit: "Astfel, prin necesitatea naturii sale, activitatea poetica este, în sine, dezinteresata. Eul creator deopotrivă se dezvăluie și se sacrifică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
activității mentale, descriindu-le drept simboluri. O definiție mai puțin riscantă ar fi aceea că imaginile respective ar reprezenta "o punte între percepție și gândire" (Guttenplan, 1995, p. 366), din moment ce orice asemenea imagine implică o conexiune complexă între simțuri și intelect. Mai mult, există patru mari detalii de manifestare care leagă imaginile de senzații: producerea de imagini poate fi măsurată temporal, imaginile pot varia în intensitate, eludează orice descriere în afara cadrului referențial furnizat de experiență senzorială și, nu în ultimul rând
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rezumate astfel: "Imaginația creatoare a devenit modul de unificare a psihicului uman și, prin extensiune, al reunificării omului cu natura, de revenire pe căile conștiinței de sine la o stare a naturii superioare, o stare a sublimului, în care simțurile, intelectul și spiritul înaltă lumea care le înconjoară și, în același timp, se înalță pe ele însele" (1981, p. 8). Conceptul de "imaginație" este unul central în poetica lui Blake și, desi prezentat în termeni relativ simpli, permite o multitudine de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
generarea acesteia. Aici se poate identifica un principiu activ al unui tipar de conștiință antinaturalistă, care refuză orice implicare a acestei natură naturata în câmpul esteticii și care plasează activitatea umană mai presus de orice altă formă de activitate conceptibila. Intelectul uman poate fi elogiat astfel, întrucât el poate proiecta lumi perfecte (cu toate că acestea rezultă, concomitent și parțial, dintr-o experiență de tip afflatus)66, nu simple universuri perfectibile, după cum precizează Blake în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aceea, iluzorie. Creația însăși, în sensul biblic, este pură eroare. Hanke notează că "frontierele lumii materiale sunt impuse de organele restrânse ale percepției asupra universului infinit și etern" (1981, p. 70), astfel încât corpurile concrete sunt imagini proiectate mental de un intelect căruia i se refuză facultatea vizionara. În A Vision of the Last Judgment, Blake este convins că aspectul transtemporal al realității, care preceda Geneză și care reprezintă adevărată matrice spirituală a miliardelor de ființe, este cel care reda identitatea tuturor
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Jerusalem, care constituie însuși centrul "canonului" blakean 151. Este foarte posibil ca Blake să fi experimentat tranșe vizionare (sau, cel putin, să fie convins el însuși de acest lucru), dar pretenția să că un agent divin depășește exercițiul comun al intelectului în modelarea unei opere de artă trebuie privită cu circumspecție. Actul de a înlocui complet, în cadrul procesului de creație artistică, facultatea rațională cu facultatea unei apercepții superioare acesteia este pulverizat de studiul atent al manuscriselor, fapt care demonstrează, simultan, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și că, în maniera socratica, am spune, "cu cat omul își cunoaște mai bine propria ignoranța, cu atât va fi mai mare învățătură să" (1979, p. 9), Nicolaus Cusanus ajunge la concluzia că adevărul absolut nu poate fi aprehendat de intelectul uman. Formula "docta ignorantia" devine încă mai transparentă în analogia pe care teologul o trasează între punctele de maxim și de minim, acestea fiind, în esență, identice. Următorul citat se poate aplica și în cazul ideii de "coincidentia oppositorum": "Cantitatea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în relație cu Fizică lui Aristotel, devenind, în acest caz, un inedit exemplu de hilomorfism 156. Dacă, la origine, trupul desemnează materia, iar spiritul formă, discursul poetic blakean respinge această dihotomie 157, substituind-o cu perechi de contrarii precum rațiune/intelect, memorie/imaginație, vegetativ/spiritual. Profilul vizionar blakean evidențiază o serie de antinomii conceptuale destul de clare, transferate ulterior la nivelul textelor propriu-zise. Concret, în The Marriage of Heaven and Hell (1790-1793)158, text descris, simultan, ca "dialectica prescurtata" (Spector, 2001b, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
detectabil în poezia The Little Girl Lost, inclusă în culegerea Songs of Experience, în care eul creator exalta virtuțile noului Eden, apt de a înlocui realitatea precară și dominată de rațiune a prezentului (somnul este metaforă blakeană predilecta, ce traduce intelectul paralizat): "În futurity / I prophetic see, / That the earth from sleep, / (Grave the sentence deep) // Shall arise and seek / For her maker meek: / And the desart wild / Become a garden mild" (E: 20). Morse Peckham nu are, în opinia mea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Hell are born together" (E: 609). Urmându-i atât pe gnostici, cât și pe neoplatonicieni 162, (mai exact, pe Plotin)163, care văd în materie "râul primar"164, Blake crede cu tărie în caracterul fundamental eronat al materiei, opus autenticității intelectului iluminat. De aceea el susține realitatea exclusivă a fenomenelor mentale în A Vision of the Last Judgment: "Mental Things are alone Real what is Calld Corporeal Nobody Knows of its Dwelling Place it is în Fallacy & its Existence an Imposture
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acel întuneric și cum urma el să fie scăldat în lumina" (1963, p. 284). Chestiunea rămâne deschisă. Figură paradigmatica din epopeea neterminata a lui Blake este constituită de ansamblul ironic al celor patru zoa: Tharmas, reprezentând dimensiunea corporală umană, Urizen intelectul uman, Luvah sentimentele umane și Urthona creativitatea umană. Trebuie menționat aici că Urthona nu dobândește o manifestare temporală, fiind înlocuit, în acest sens, de Los, care incarnează esență poeziei. În opinia mea, întreaga intrigă din The Four Zoas este centrată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care, deposedat de facultatea vorbirii, este proiectat în mijlocul unui univers bestial, dominat de instincte. În paralel, accesul la componentele estetice ale viziunii triple este blocat de absență limbajului, iar individul cosmic degradat este condamnat la suferință provocată de dihotomia emoții/intelect: "The daughters of Beulah terrified have closd the Gate of the Tongue / Luvah and Urizen contend în war around the holy tent" (E: 311). Night the Second aduce în prim-plan construirea, de către Urizen, a Carapacei Lumii, "un construct al
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
my moon a clod of clay / My sun a pestilence burning at noon & a vapour of death în night" (E: 325). Night the Third evocă prăbușirea Ahaniei în non-entitate195. Urizen își respinge Emanația, retezând, prin acest gest, legăturile delicate dintre intelect și plăcere. Falia psihologică, lărgita deja de conflictul din Nopțile precedente, devine încă mai amenințătoare. În același timp, gestul lui Urizen de a înșfacă pletele Ahaniei traduce un gest intens falocratic, ce dezvăluie o atitudine patriarhala, misogina, adoptată de rațiune
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
beneath în Eddies of molten fluid" (E: 335). Night the Fifth oferă o perspectivă stranie asupra suferințelor lui Urizen, în care un ochi critic atent ar putea desluși contururile unei metafore concentrate, încapsulând însăși esență poemului. Gloriile de odinioară ale intelectului sunt evocate de "noua fecioare învesmântate în lumina", care substituie cele nouă Nopți ale eposului. Concomitent, aceasta transfigurare expresiva confirmă interpretarea căreia am încercat să-i fiu fidel: anume că The Four Zoas constituie o materializare textuala a viziunii duble
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dreadful ruin ..." (E: 355). Deși poate fi indus în eroare de forță persuasiva a rațiunii, subiectul vizionar, sugerează eul creator, poate respinge atacurile acesteia prin apelul ferm la armonia primordială (îmbrățișarea lui Enitharmon) și la revelarea lumilor imaginației, la care intelectul abstract nu are acces. Acesta este sensul replicii formulate de Los la discursul rațional al Spectrului: "Los furious answerd. Spectre horrible thy words astound my Ear / With irresistible conviction I feel I am not one of those / Who when convincd
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
abluțiuni spirituale, ele capătă acces la forma ontologica supremă, aptă de a reda realitatea în maniera împătrita. Metaforă exprimând "haosul întunecat" implică, printr-o rețea subtilă de adjective cromatice și topologice, ca văzul iluminat este adevărata sursă de informații a intelectului uman eliberat: "And every Mân stood Fourfold. each Four Faces hâd. One to the West / One toward the East One to the South One to the North. the Horses fourfold / And the dim Chaos brightend beneath, above, around!" (E: 257
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mai degrabă, să ne concentrăm asupra conjuncției subtile dintre aceștia. Am ajuns, astfel, la conceptul de "viziune", central în ordinea poeticii blakeene, pe care l-am prezentat că binar, incorporând deci atât aspecte empirice (viziuni care se adresează receptorilor și intelectului, dar care nu sunt transferate la nivel artistic), cât și aspecte estetizate (viziuni care sunt convertite în opere propriu-zise). Am subliniat, de asemenea, ca opera de artă blakeană (în special cea poetica) se caracterizează prin următoarele trăsături: neregularitate, simplitate, acheiropoieton
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
uman este capabil să folosească, în mod abstract, conceptul de număr. Predispoziția înnăscută a creierului de a învăța pregătesc individul uman pentru sarcinile complexe și învățarea adaptativă care vor urma pe parcursul dezvoltării. Pentru o evoluție corectă a dezvoltării personalității și intelectului propriu, copilul trebuie să se angajeze în procesele de auto-învățare și învățare asistată, nu doar în domeniile la care este instinctiv predispus să evolueze, ci și în domenii complexe și abstracte. Până nu de mult s-a presupus că la
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]