2,070 matches
-
și 1944 - 1991) și a Republicii Moldova (1991 până în prezent). Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare intelectuală, în timpul anilor 1980. Mișcarea devine mai puternică la sfârșitul deceniului, când Uniunea Sovietică a început să îmbrățișeze idealurile democratice. În 1988 activiști din intelectualitatea locală, uniți cu alte minorități etnice, creează o mișcare cunoscută sub numele de "Poporul Găgăuziei". Un an mai târziu a avut loc prima adunare a acestei mișcări, în care a fost adoptată o rezoluție care cerea crearea unui teritoriu autonom
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
o înțelegere a Europei de Est de după 1989 ca un teritoriu vidat și un spațiu al dezamăgirii politice, cum ar spune Marina Gržinić, o rămășiță beteagă și rușinoasă a secolului 20. Aceasta este viziunea colonială reprodusă de către genealogia liberală a intelectualității. În Estul Europei, poziția delocalizată a acestui tip de producător de cunoaștere a înlesnit și legitimat intervenția nediferențiată a capitalismului și transformarea regiunii într-o zonă de experiment, hărăzită unei perpetue stări de provizorat. Același liberalism este cel care, docil
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură. i-a trimis două memorii lui Nicolae Ceaușescu
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
numărau Marcel Proust, André Gide, Aldous Huxley, Simone Weil. După 1947 este dat afară din barou, i se refuză publicarea textelor și execută câteva slujbe mărunte, adesea necalificate. Între 1948 și 1959 suferă o nouă perioadă de privațiuni, alături de pleiada intelectualității românești interbelice. În 1958 este arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făceau parte și Nicu Steinhardt, alături de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova ș.a.
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Ciomoș pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publică "Jurnalul" în 1991, iar în 1992 cartea primește premiul pentru cea mai bună carte a anului. Câteva fragmente din "Jurnalul fericirii" lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește aderența autorului la ideile legionare ale intelectualității perioadelor interbelică și a deportărilor in Transnistria: ""Printre țigani. Rasismul este o demență, dar - cum să spun? - nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie." "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceavă, harță: gălăgioși
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
și trecând peste prezent, sunt ai unei rase necunoscute. Într-un articol din 1930, G. Călinescu scria în 1937 în „Adevărul literar”: „Îl cred foarte necultivat”, atitudine contestată de alți istorici literari. Alexandru Paleologu îl consideră o figură proeminentă a intelectualității vremii, „cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace”, în timp ce însemnările sale private arată că el era un om citit, bine familiarizat cu literaturile din mai multe țări. Deși considerat un scriitor spontan, Sadoveanu a întâmpinat greutăți în elaborarea poveștilor sale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
fost descris de către Vianu ca dovadă a lui Sadoveanu de „înțelegere, blândețe și toleranță”. În 1926, anul intrării sale în Alexandru Averescu în Partidul Popular, Sadoveanu și-a motivat alegerea sa, într-o scrisoare a Octavian Goga, având convingerea că intelectualitatea are resursele necesare pentru a participa în politică: "S-ar părea că este în primul rând nevoie de contribuția intelectualilor, într-o epocă în care nivelul intelectual global este în scădere.” Sinceritatea lui a fost pusă la îndoială de către contemporanii
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
portului popular), Târgu Mureș (Târgul dansului bătrânesc), Brâncovenești (Târgul cireșelor) scot în evidență varietatea de costume populare moștenite din strămoși precum și cântecele și datinile populare. De-a lungul timpului în județul Mureș au existat diverse acțiuni ale autorităților și ale intelectualității pentru o creștere continuă a culturii în întreg spațiul județului. Cifrele recensământului din 1930 descriu județul Mureș astfel: 233 915 locuitori peste 7 ani, iar din aceștia 69,2 % erau alfabetizați, 74,7% din numărul bărbați, 63,9 % din numărul
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
devenit primul oraș sovietic care a fost decorat cu titlul de Oraș Erou. Unii istorici susțin că liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a întârziat în mod voit despresurarea orașului și a împiedicat evacuarea locuitorilor lui din dorința de a lăsa intelectualitatea leningrădeană să piară. Mulți dintre leningrădenii care au fost, totuși, evacuați în colțuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice nu s-au mai întors niciodată la casele lor din oraș. Noi date din surse germane arată că Hitler a dispus ca orașul
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
latină și gimnaziul din Arad, patronate de călugării minoriți au funcționat pe rând în două localuri, proprietăți ale ordinului (1745-1821/1821-1873). Documentele ce alcătuiesc istoria învățământului în Transilvania și la Arad vădesc un admirabil militantism, cu accente dramatice uneori, al intelectualității arădene pentru înființarea unei Universități în aceste locuri. Preparandia (1812, prima școală pedagogică românească din întreg arealul românesc și între primele din Europa), Institutul Clerical Teologic (1822), Conservatorul de muzică (1833) anticipau ideea de învățământ superior, iar proiectele academice ale
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
Vasile Goldiș (în anul 1906), Onisifor Ghibu (în anul 1915), Ion Montani (în anul 1924), Memoriile din 18 septembrie 1940, din 11, 20 și 30 ianuarie 1945, din 19 august 1947 ale unor mari personalități arădene înfățișează credința nestrămutată a intelectualității și nu numai a acesteia, că Aradul este îndreptățit, prin strălucita sa istorie, să devină centru universitar. Inspectoratul Școlar Județean Arad s-a înființat in 1 martie 1968. Rețeaua școlară din municipiul Arad totalizează 88 de unități, din care 34
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
semnat de intelectuali prin care cer mobilizarea războiului pentru civilizație. Mobilizarea cea mai amplă vine din sfera intelectualilor germani. Pe 4 octombrie 1914 este publicat în Germania apelul la lumea culturii, fiind vorba de consecință permeabilității curentelor naționaliste. Este o intelectualitate germană profund naționalistă care milită pentru un război pentru a salva cultură germană-. 1100 de intelectuali ruși semnează un manifest semnat „Țării noastre și întregii lumi civilizate” . Problema era că înainte de 1914 există o amplă circulație a ideilor și cea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
concentrată pe epurarea conducerii partidului însăși, ca și a aparatului birocratic guvernamental și a conducerii armatei, cea mai mare parte a acestora fiind formată din comuniști. Dar campaniile au afectat multe alte categorii ale societății: elemente considerate antisovietice din rândul intelectualității, a celor mai înstăriți țărani - chiaburi (kulacii), dar și din industrie și transporturi. O serie de operații ale NKVD-ului (poliția secretă sovietică) a afectat un număr de minorități naționale, considerate coloana a cincea a dușmanilor Uniunii Sovietice. Conform discursului
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
său s-a definitivat construcția actualului local, s-au amenajat laboratoarele și sala de sport. Cu prilejul semicentenarului în 1920 a publicat prima monografie a gimnaziului. A fost căsătorit cu Iolanda, n. Robotin, casa sa fiind locul de întâlnire al intelectualității din Brad. Între 1892-1918 a jucat în diferite piese de teatru, în beneficiul fondurilor „Masa studenților” și „Fondul morboșilor”. A fost președinte al despărțământului Brad al ASTRA și membru în consiliul științific al acesteia. A fost colaborator al "Enciclopediei Române
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
1970 - Premiul Nobel (Literatură) pentru "Pavilionul canceroșilor". 1973 - Publică "Arhipelagul Gulag", grăbit și de sinuciderea/lichidarea Elizavetei Voronianskaia, dactilografa textului, care, anchetată, a divulgat KGB-ului ascunzătoarea unui exemplar. Cele trei volume despre viață și moarte în lagărele sovietice consternează intelectualitatea occidentală, care nu cunoștea decât sistemul concentraționar nazist, și năruiesc imaginea orbitoare despre paradisul bolșevic, construită cu atâta trudă de agenții de influență ai Cominternului, ai PCUS și ai KGB-ului. 1974 - În februarie este expulzat din URSS, ridicându-i
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
aliați. S-au mai folosit și alte denumiri: În particular, termenul de "inamic al muncitorilor" a fost definit în Articolul 58 (Codul penal al RSSFR). În diferite momente, aceste calificative au fost aplicate, în particular, Casei Imperiale, aristocraților, burgheziei, clericilor, intelectualității, întreprinzătorilor particulari, culacilor, monarhiștilor, menșevicilor, socialist-revoluționarilor, Bundiștilor, sioniștilor, troțkiștilor, buhariniștilor, veteranilor bolșevici, armatei și poliției, emigranților, imigranților, sabotorilor, diversioniștilor (вредители, "vrediteli"), "paraziților sociali" (тунеядцы, "tuneiadțî"), "Kavezhediștilor" (oameni care au administrat sau au lucrat pentru KVZhD (Căile Ferate din Orientul Îndepărtat
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
Împăratul Iosif al II-lea a încercat să desființeze Unio Trium Nationum la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, în efortul său de modernizare a imperiului și de înlăturare a organizării medievale. Deși acțiunile sale nu au avut efectul scontat, la intelectualitatea săsească a apărut conștiința minorității, ponderea numerică plasându-i pe sași într-o poziție de inferioritate față de naționaliștii unguri și români, care începeau să afirme argumentul demografic. Pe durata Revoluției de la 1848 unii intelectuali sași au sprijinit încercările românilor de
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
denumirea de ""drept comun"". Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece acolo și nimeni nu "vedea" căruța pușcăriei care ducea "morții" la cimitir. La Ocnele Mari au fost exterminați prin împușcare o serie de figuri însemnate ale intelectualității românești și oameni simpli, legați de idealul luptei anticomuniste, îngropați ca anonimi în "cimitirul Bozeasca". Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre "cele mai dure centre de detenție", unde condițiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică și fizică a
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
10 septembrie 1919 prevedea protectoratul internațional al minorităților din RSCS, aceste clauze nu au fost aplicate în mod constant, fiind înregistrate numeroase abuzuri. Datorită conjuncturii care s-a creat după Primul Război Mondial, mulți preoți, învățători, avocați, medici și funcționari (intelectualitatea), au părăsit Banatul sârbesc, împreună cu multe familii de țărani, pentru a se stabili în România. Consecință imediată a acestei emigrări a fost degradarea învățământului, în special cel primar: din cei 105 învățători care au funcționat înainte de primul război mondial, 72
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
istorice formate din romanele "Prin foc și sabie", "Potopul" și "Pan Wołodyjowski". Succesul este uriaș, dar prima parte este aspru criticată pentru interpretarea falsă a istoriei. O calătorie în Orient îl aduce în 1886 și la București. Dezorientarea care cuprinsese intelectualitatea poloneză în fața avântului mișcării muncitorești din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea a afectat și creația lui Sienkiewicz. Romanele "Fără dogmă" și "Familia Polaniecki" fac apologia tradiționalismului catolic, iar " Vârtejuri" rămâne un pamflet la adresa revoluției din 1905. În timpul
Henryk Sienkiewicz () [Corola-website/Science/298185_a_299514]
-
îngrozindu-se numai la gândul că prietenul refuzat ar putea să-i devie un neiertător adversar, se adunau oameni de tot felul, și mai buni și mai răi, cei din urmă impunându-se cu intriga sau cu forța, așa încât pentru intelectualitatea anilor 1900 «takismul» ajunsese o groază, nedreptățind astfel, în mișcarea de revoltă, și tot ce era frumos, bun și nobil în cel ce ajunsese a nu se mai vedea ca persoană în obraznica îmbulzire a cohortei.”" Atitudinea și activitatea sa
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
soții de preoți ortodocși pe parcursul a cinci generații. Numele ei patronimic era Nina Mihailovna. Pe linie paternă, avea o ascendență la fel de puternică. Tatăl lui, Vasile Al-George, era originar din județul Năsăud, comuna Sângeorz-Băi, și era fiul unor țărani înstăriți. Aparținea intelectualității ardelene, fiind absolvent al Facultății de Drept și al Academiei de Muzică și Artă dramatică din București. A luptat ca voluntar în Marele Război al Reîntregiri Neamului, fiind grav rănit, decorat și încadrat locotenent. A participat la intrarea trupelor române
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
dezordini interne. Societatea bizantină a respins aproape unanim încercarea de unire cu "schismaticii", a căror stăpânire era încă atât de vie în amintire. Năzuințele religioase ale lui Mihail al VIII-lea au fost susținute doar de o mică parte a intelectualității. Represiunile stârneau ura poporului față de patriarhul Bekkos și față de împărat- "al doilea Iulian". Au început tulburări și exodul populației din capitală. Biserica catolică, la rândul ei, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, în ceea ce privea încetarea campaniei antibizantine în Occident
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
germane Gleiwitz. Misiunea oficială a acestor comandouri era descrisă ca fiind „combaterea tuturor elementelor ostile Reichului și germanilor din spatele trupelor combatante”. De fapt ele trebuiau să lichideze, pe cât este posibil, persoane din pătura conducătoare ("Liquidierung der polnischen Führungsschicht") și din intelectualitatea poloneză. „Registrul special de urmărire - Polonia” ("Sondernfahndungsbuch Polen"), elaborat în acest scop, identificase peste 61.000 de polonezi - preoți, oameni politici, oameni de afaceri, militari, oameni de cultură, de știință etc. - care urmau să fie internați sau împușcați. Au fost
Operațiunea Tannenberg () [Corola-website/Science/317210_a_318539]
-
socială a zeloților-adepții, partizanii zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții Mihail Paleologul și Ioan, o rudă (fiul sau fratele) a lui Alexios Apokaukos. Cei mai influenți zeloți făceau parte din rândurile intelectualității și ale burgheziei citadine. Averile cetățenilor bogați și ale mănăstirilor au fost puse, cu asentimentul poporului, sub sechestru, în folosul nevoiașilor și pentru necesitățile visteriei. Ce-i așa deosebit-scria cineva dintre zeloți, justificând confiscarea unei părți din avutul bisericii-în faptul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]