2,079 matches
-
i politic? , au fost stabilite prin intermediul istoriei. Cel de al doilea factor care a stimulat rolul istoricului �n politic? a fost prestigiul de care se bucurau savan? îi �n r�ndul na? iunilor din Balcani. �ntr? o societate predominant ?? r? neasc? , �n care intelectualitatea, deloc numeroas? , se află �nc? �n primele stadii de dezvoltare, cuv�ntul ? tiin?? avea o rezonan?? mistic? , chiar magic?. ?tiin? ific �nsemna eo ipso autentic: savantul era considerat drept un apostol al Adev? rului 1. Ace? ți factori l? au predestinat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
recuno? teau c? acele �forme f? r? con? inut� (adic? institu? iile occidentale) erau absolut necesare ini? ierii integr? rîi na? ionale, sociale ? i culturale �n concernul na? iunilor europene. Iorga �i ură pe liberali ? i le detesta politică. Cu toate acestea, intelectualitatea liberal? se considera suficient de preg? țiț? , măi progresist? dec�ț �i considerau chiar ? i pe sociali? ți! Aceast? intelectualitate se vede �n m? sur? s? remodeleze societatea rom�neasc? , moderniz�nd? o dup? modelul francez 24. Inevitabilul rezultat a fost o alienare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
integr? rîi na? ionale, sociale ? i culturale �n concernul na? iunilor europene. Iorga �i ură pe liberali ? i le detesta politică. Cu toate acestea, intelectualitatea liberal? se considera suficient de preg? țiț? , măi progresist? dec�ț �i considerau chiar ? i pe sociali? ți! Aceast? intelectualitate se vede �n m? sur? s? remodeleze societatea rom�neasc? , moderniz�nd? o dup? modelul francez 24. Inevitabilul rezultat a fost o alienare de mari propor? îi. Vidul cultural �? i va reg? și ulterior revan? a �n Gardă de Fier. Dar revolu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
administrative sau sinecurilor. Evreii �ncercau s? se specializeze �n diferite profesii, dar economia rom�neasc? nu oferea suficiente posibilit?? i. Num? rul foarte mare de studen? i evrei l? a f? cut pe Codreanu s? exclame �ngrozit: �Vom avea oare o intelectualitate alc? tuit? din asemenea elemente? � (referindu? se la evrei)105. �n anii �20, nu num? rul de studen? i evrei a fost factorul care a declan? at procesul radicaliz? rîi �n r�ndul studen? ilor, ci cre? terea general? , haotic? ? i neplanificat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lor ? i deveneau nemul? umi? i militan? i. Rom�nia nu sem? na cu Occidentul, unde era loc suficient pentru convie? uirea �vechii� ? i �noii� intelectualit?? i, ci mai cur�nd cu situa? ia coloniilor din Lumea a Treia. Nouă intelectualitate s? a ridicat cu scopul de a lupta �mpotriva celei vechi, care constituia totodat? clasa conduc? toare. Din momentul restaur? rîi de c? tre Br? tianu a vechiului sistem, ace? ți studen? i au luptat �mpotriva clasei conduc? toare (cu coloana
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Occident, dar �n Europa central? r? s?ritean? dezorientarea era ? i mai mare. Iat? o not? autobiografic? a dramaturgului rom�n Eugen Ionescu, intitulat? Rinocerii: �Rinocerul este omul ideilor venite din afar?... �n Rom�nia, �l �nt�lnisem pentru prima oar? atunci c�nd intelectualitatea devenea treptat nazist? , antisemit? , �Gardă de Fier�... Profesorii de la facultate, studen? îi, intelectualii... Fire? te, la �nceput nu erau nazi? ți. Eram vreo cincisprezece care ne adunăm, discutăm ? i c? utam argumente care s? le combat? pe ale lor. Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sau corect) nu este satisf]c]toare. Apelurile la „înțelegerea moral] obișnuit]”, la „morală comun]” sau la „bunul-simț etic” nu pot constitui dovezi teoretice plauzibile în favoarea unei doctrine etice, chiar dac] aceasta se bucur] de o origine distins] și îndelungat]. Intelectualitatea contemporan] respinge imaginea și mișc]rile universului așa cum sunt prezentate acestea în înv]ț]turile P]rinților Bisericii. Sunt, de asemenea, respinse și ideile c]lug]rilor, ale preoților și ale clerului, în general, care au dominat morală în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ea se întruchipează în: datini, obiceiuri, credințe, legende, simboluri, folclor, artă populară, tradiții în port și muncă, dar și în ritualul cultului. Conștiința comunității de limbă înseamnă de fapt conștiința culturii comune, izvorâtă din transformarea folclorului și artei populare de către intelectualitate în cultură națională. "Limba este instrumentul care înlesnește comunicarea între membrii societății și prin aceasta face posibilă cultura, adică acumularea experienței sociale de la o generație la altă generație [...] societatea prinde prin limbă conștiința unității sale de cultură" (Motru, 1996:14-15
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
între membrii societății și prin aceasta face posibilă cultura, adică acumularea experienței sociale de la o generație la altă generație [...] societatea prinde prin limbă conștiința unității sale de cultură" (Motru, 1996:14-15). Conștiința comunității de limbă nu e amprentată doar de intelectualitate, ci și de afectivitate: Vechea iubire de moșie și de obiceiuri s-a extins asupra acelora cari vorbesc aceeași limbă (Motru, 1996:19). Comunitatea de destin e creată prin deciziile luate de conducători pe baza fondului sufletesc al poporului. "În
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
răgușită, dar visceral vehementă, a unui francez din Rezistență, ieșit, și el, în Saint-Germain-des-Prés, să se alăture protestatarilor scoși din casă de Haider! Rezistență care, ca și în momentul spaniol, a coagulat mai toate forțele europene de stînga, inclusiv marea intelectualitate, pentru a ține piept, îndrituit, hitlerismului. Dar care, vai, după război, avea să aducă Franța, prin partidul său comunist, stipendiat de Moscova, în pragul statului comunist. Nu trebuie omis din actuala fierbinte ecuație nici mentalul încă viu al celor ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
discuției arată pînă în ce hal de jenantă disponibilitate ajunsese timoratul scriitor, cîntîndu-i în strună celuilalt în privina relației (false) autor militant - cititor (nu mai puțin militant). Două drăguțe mostre. Agramatul Ghiță Dej: Există însăși în interesul lor". Agramatul (!) Călinescu: "Intelectualitatea trebuie să ia parte la construirea socialismului în țara noastră, dar ei trebuie să fie ajutați pe șantierul lor de lucru". Trucuri. Al politrucului, crezîndu-se (și) om de cultură. Al eruditului (și) om de partid. Extazul? (Lașa) noastră jubilație post
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că Roland Dumas ăsta e de stînga. (A propos: Voltaire o fi fost de dreapta?) "Acroșajele" copților (nu populația, ci vîrsta a treia, cei copți). Dar nu copții de rînd. Personalitățile. Una din acestea: Alexandru Busuioceanu. Figură de marcă a intelectualității începutului de secol 20, stabilit din 1938 în Spania. Din jurnalul lui (în "Jurnalul literar" nr. 1-4, 2001), două din armele coptului curtezan. În compartimentul de tren Madrid-Paris: "Mă găsesc alături de o femeie tînără, foarte frumoasă. Mai sînt în compartiment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
determinat, în veac, făurirea statului român modern și care în pofida terorii comuniste a întreținut eroic demnitatea unei nații cu așa nobilă ascendență. Ei, bine, scăpat de regimul torționar, adus de tancurile rusești și întreținut de succesorii acestora, substanțialul segment al intelectualității autentice (nu cel din păcate și mai substanțial al colaboraționiștilor de toate nuanțele) are de dus o, să sperăm!, ultimă bătălie cu reziduurile unui comunism ce se dovedise a fi mai ortodox decît al vecinilor întru dogmă. Și nu există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elogioase ale studiilor și activității științifice semnate de eminente personalități neuropsihiatrice din Paris, este numit profesor de patologie a bolilor mintale la Facultatea de Medicină din Iași. Cursurile le ținea de două ori pe săptămână la Ospiciul Golia și, împreună cu intelectualitatea din Iași, declanșează o acțiune susținută pentru construirea unui spital anume destinat îngrijirii bolnavilor psihici din Moldova. În 1896, ocupă prin concurs postul de medic primar la Ospiciul de alienați Golia din Iași. Discuțiile legate de acest concurs, amânat prima
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de filosofie, nr. 3. Zamfir, C. (1972), Metoda normativă în psihosociologia organizării, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1977), Strategii ale dezvoltării sociale, Editura Politică, București. Zamfir, C. (1981), Filosofia istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1983), „Intelectualitatea în sistemul democrației socialiste: tehnic și politic”, în M. Voiculescu (coord.), Tehnocrație și conducere socială, Editura Academiei, București. Zamfir, C., Popescu, I.-A., Ștefănescu, Ș., Teodorescu, A., Vlăsceanu, L., Zamfir, E. (1984), Indicatori și surse de variație a calității vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de filosofie, nr. 3. Zamfir, C. (1972), Metoda normativă în psihosociologia organizării, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1977), Strategii ale dezvoltării sociale, Editura Politică, București. Zamfir, C. (1981), Filosofia istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1983), „Intelectualitatea în sistemul democrației socialiste: tehnic și politic”, în M. Voiculescu (coord.), Tehnocrație și conducere socială, Editura Academiei, București. Zamfir, C., Popescu, I.-A., Ștefănescu, Ș., Teodorescu, A., Vlăsceanu, L., Zamfir, E. (1984), Indicatori și surse de variație a calității vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care autorii au utilizat metodologia de diagnoză și evaluare a actorilor sociali (SEDA) elaborată de Universitatea Ann Arbor, Michigan; un alt exemplu Îl oferă O. Hoffman, care, pentru a facilita publicarea, a fost nevoit să schimbe titlul ,,subversiv” al lucrării Intelectualitatea În procesul revoluției tehnico-științifice În titlul acceptat de conducerea politică a Academiei, Creșterea rolului și ponderii creației tehnico-științifice În activitatea economico-socială; sociologii au preferat termenii psihologie socială, psihosociologie etc. pentru a evita blocarea unor uși ale cenzurii editurilor (C. Zamfir
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
probabil, cea mai completă și cea mai lipsită de prejudecăți lucrare care s-a scris despre România de după 1989. Este o ,,dare de seamă” asupra tranziției românești, făcută În stilul rapoartelor tehnice occidentale, adresată Întregii societăți românești, dar mai ales intelectualității și oamenilor politici. Este, de asemenea, una dintre cele mai importante cărți care au fost scrise după revoluție, prin conținutul, pe de o parte, eliberator, iar pe de altă parte, programatic. Este mai mult decât o analiză, deși conține o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
desigur, al lumii În care se integrează. Este un obiectiv ambițios, care ar trebui, În primul rând, Însușit de clasa politică românească, În al doilea rând, de elitele conducătoare ale economiei și societății, iar poate chiar Înaintea tuturor de o intelectualitate capabilă să construiască o nouă infrastructură a tranziției. A treia recomandare, adresată clasei politice, nu mai este independentă, ci un corolar al primelor două. Ea descrie un drum prin care clasa politică românească devine o clasă politică națională - nu autohtonistă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prim grup de teme de dezbatere și de tentative de acțiune. Cea de-a doua problemă care se ridică oricărui cititor al cărții se referă la subiectul tranformator. Prin urmare, cine face toate astea, În condițiile În care clasa politică, intelectualitatea, instituțiile producătoare de viitor și populația trebuie mai Întâi reformate conform recomandărilor? Autorul Înclină să acorde această șansă și responsabilitate tehnocrației. Există un motiv Întemeiat. Dintre toate elitele postcomuniste, singura care se definește nu doar prin privilegii, ci și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intelectual decât cel destinat să o legitimeze. Nu Împărtășesc concluziile analizei profesorului Cătălin Zamfir cu privire la rolul pozitiv pe care a Încercat să Îl joace tehnocrația românească În tranziție, rol deteriorat de factorul politic, aflat sub influența proiectelor occidentale sau ale intelectualității radicale. Sunt Însă Într-un total acord cu aprecierea În privința premiselor: 1) tehnocrația comunistă românească a fost o clasă socială - iată o concluzie teoretică extrem de importantă, care distruge toată mitologia despre comunismul susținut prin teroare de Securitate și activiștii de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cine scriem? Ce direcție de dezvoltare alegem pentru România? Marea problemă a cărții este singularitatea ei. În peisajul ideologic românesc, ea este o apariție excepțională, dar, probabil, lipsită de impact semnificativ, dacă nu reușește să adune În jurul ei o nouă intelectualitate umanistă - producătoare de ideologie. Proiectul științific și academic al cărții nu poate avea succes dacă nu va fi transformat Într-un proiect politic. Vladimir Pasti Septimiu Chelcea (coord.) Comunicarea nonverbală În spațiul public, București, Editura Tritonic, 2004 (184 p.) A
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Oamenii de rând" versus elitele corupte (cripto)comuniste Republicanii s-au prezentat ca acea formațiune care reprezintă "oamenii obișnuiți" și harnici, fără opțiuni politice, care au fost neglijați și desconsiderați de elitele privilegiate, incluzând aici atât nomenclatura comunistă, cât și intelectualitatea disidentă. Deja, în 1990, Miroslav Sládek a rezumat acest punct de vedere, vorbind despre partidul său ca despre apărătorul: oamenilor obișnuiți, care sunt sarea pământului, care muncesc și care au grijă de familiile lor, care au fost aici în cele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
faptul că a primit responsabilitatea de a organiza Congresul mondial de sociologie în 1939. Pe plan intern, Școala de la București a devenit o mișcare națională. Sociologia a ieșit din perimetrul izolat academic și a cuprins largi segmente, nu numai ale intelectualității românești. Țărănimea a fost în mod special receptivă la acțiunea sociologică de ridicare a satului. A doua moștenire: Gusti a lansat o direcție de dezvoltare a sociologiei care s-a dovedit a fi larg acceptată în prezent; dincolo de cadrul teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dar mai ales trebuiau convinși actorii sociali să utilizeze în practica socială aceste noi repere. Prima operație a fost aceea de a repoziționa forțele sociale: de partea progresului se găseau clasele sănătoase ale națiunii (muncitorimea în alianță cu țărănimea săracă), intelectualității rezervându-i-se șansa să-și revizuiască conștiința, să treacă printr-un purgatoriu și să adere la noua putere. Discursurile oficiale, articolele de direcție invitau intelectualitatea să înțeleagă sensul istoriei (cuvintele de ordine erau „democrație” sau „lumina”), să aleagă calea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]