2,119 matches
-
la care crede că a adus o contribuție în domeniu, insistînd, oricît crede de cuviință, asupra chestiunilor care-l preocupă, neglijîndu-le pe altele. Manualul însă impune o înșiruire de idei încît să se ordoneze gradual și să fie cît mai inteligibile și pentru cei care nu le-au avut în atenție, deși acest lucru nu trebuie să legitimeze transformarea lui într-o simplă compilație. Ca să fie necesar, un manual trebuie să ofere și altceva decît cercetările anterioare, căci altfel ar putea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
multitudine a jocurilor de limbaj, care au totuși ceva în comun ("asemănări de familie"). În ultimă instanță, jocul de limbaj este solidaritatea dintre o semnificație lingvistică și un ansamblu de comportamente și acțiuni. Pentru ca îndoiala că am mîini să fie inteligibilă, trebuie mai întîi să pricep cînd se vorbește despre mîini și despre faptul că le am (trebuie să pricep, deci, despre ce este vorba), iar dacă ar exista asemenea îndoieli de la început s-ar pune în pericol chiar inteligibilitatea cuvintelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
împrumuturile neologice, ca sinonime ale lor. Acesta este motivul pentru care în textele sale filozofice (în special în fragmentele traduse din Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant) sînt folosiți termeni filozofici de tipul: aievea "real; concret", ființă "existență", înțeligibil "inteligibil", a înfățoșa "a reprezenta", legămînt "conexiune", minte "intelect", părere "aparență", părut "aparent", putere "facultate", putință "posibilitate", simțămînt "sensibilitate", simțitor "sensibil" etc. Eminescu proceda astfel cu toate că, în vremea sa, limba română literară depășise fazele în care calcurile erau mijlocul de bază
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
expresiile limbajului denumesc și descriu lucruri la care accesul este public, ele pot fi învățate și folosite în același fel, urmând aceleași reguli. Afirmația că eu pot ști și comunica ceva altora despre experiențe care sunt strict private nu este inteligibilă. Putem ști ceva și putem comunica ceva numai despre lucruri care sunt accesibile în egală măsură tuturor, cel puțin în principiu. Dacă nu există criterii și reguli pe baza cărora vorbitorii să poată decide dacă o anumită expresie a fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o mișcare în sus, de la aparențele sensibile la esențele inteligibile. Din punctul de vedere al lui Wittgenstein, singura îndreptățire, unica rațiune de a exista a activității filozofice este, dimpotrivă, aceea de a ne ajuta „să vedem mai bine“ lucruri care sunt accesibile tuturor oamenilor, adică să înțelegem cum funcționează ceva
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a construcțiilor pasive” (DiMaggio, 1988) și neglijării rolului egoismului În activitatea organizațională. În cele ce urmează vom considera că aportul social În constituirea intereselor constă În clasificarea socială a acestora. Sistematizarea (Mihăilescu, 2004:49 - 51) se referă la: (1) unitatea inteligibilă a unor evenimente (În cazul nostru, interese) (2) considerată legitimă de către o populație dată și (3) de natură să producă așteptări convergente În rândul populației respective. Totuși, clasificarea este un act de putere (are o componentă politică) și nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care servesc interesele unei anumite categorii de actori. Câmpurile sunt astfel spații sociale ordonate atât structural, cât, mai ales, cognitiv. Structurarea, În concepția lui Giddens (1984) și Sewell (1992), presupune tocmai existența unor scheme culturale care ordonează relațiile făcându-le inteligibile și legitime În percepția actorilor implicați. 3.3. Logica câmpului organizațional Structurarea câmpului sub forma relațiilor stabile Între firme este nu doar o stare de fapt, dar și un model cultural asumat În mare parte de actorii câmpului: este instituită
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe care o are un consumator de a cumpăra produsul la prețul de piață. Atunci când crește competiția prețul scade, mărind puterea de cumpărare și astfel renta consumatorului. Așa cum afirmă V. Mihăilescu, „clasificarea socială se referă În mod specific la „unități inteligibile”. Astfel, „În societate nu avem de-a face cu obiecte În sine cărora li s-ar atașa ulterior și exterior anumite moduri de Întrebuințare, ci cu unități de obiecte date În experiența noastră dimpreună cu modul lor de Întrebuințare acreditat
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diferite tipuri de comunicare umană. Figura 3.3 Modelul schimbului Dacă extindem cu un grad modelul liniar pe care l-am discutat, atunci figura rezultată devine o descriere mai fidelă a procesului comunicării. Odată ce destinatarul decodifică mesajul primit în semne inteligibile, îl interpretează și transmite un mesaj către sursă. Se indică astfel că a face o comunicare este un proces cu cel puțin două căi. În figura 3.3 prezentăm modelul schimbului care aproximează mai strâns procesul comunicării. Figura indică faptul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de articulare și de pronunție. Ambele indică comanda orală pe care o dăm limbii. Articularea este arta de a vorbi inteligibil și a emite sunete potrivite folosind buzele, maxilarul, dinții și limba. Ne ascultăm vorbind și facem cuvintele distincte și inteligibile. Desigur, putem articula cum trebuie un cuvânt dar să nu scăpăm din vedere pronunția lui corectă. Din nefericire, mulți oameni consideră pronunția corectă (sau cea incorectă) o reflectare directă a inteligenței umane. Consultăm dicționarul potrivit dacă suntem nesiguri cum se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de-a lungul a câteva decenii, unor audiențe interesate sau plictisite, inteligente sau tâmpe, de la ciclul gimnazial, la liceu, facultate, ciclu masteral sau doctoral, în țară sau străinătate, și pot spune că nimic nu este mai greu decât să faci inteligibilă istoria universală unei clase a cincea de la Sarafinești, comuna Corni sau să expui conceptele filosofiei unei audiențe de iletrați de la un liceu mecanic. Nimic nu e mai frustrant decât să trebuiască să treci, din milă, un copil oligofren, din clasa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rațiunii practice”, de superioritatea credinței și moralei asupra cunoștinței. Nu este vorba de o credință oarbă, care sfidează orice control al inteligenței, ci de o credință rațională și legitimă, de o „rațiune practică”. Aceasta poruncește omului legea morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
telegrafic, va ajunge treptat la diferențierea elementelor sintagmatice concomitent cu perceperea relațiilor din realitate, astfel că în jurul vârstei de 3 ani vorbirea copilului va fi tot mai mult un mijloc de comunicare, copilul reușind să vorbească relativ fluent, în propoziții inteligibile având un limbaj situativ bogat. La 2-3 ani ei sunt mai receptivi și răspund mai adecvat la limbajul matern simplificat, își pot ajusta spontan limbajul, în funcție de interlocutor, înscriindu-se într-o dinamică relațională cu anturajul său. La această vârstă e
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
umane? Să judecăm variantele de răspuns din perspectiva unei metafizice "teorii a latențelor difuze", comprimată de Ilie Bădescu într-o esențială "ecuație noologică": y = a + ai.(-xi), unde a este binele generic, ai este proporționala sa fenomenologică (manifestată în real), inteligibilă grație variației lui xi, adică a răului din lume [1997:61-62]. În consens cu această ecuație, prezența răului (a minciunii inclusiv) în lume este explicată în două posibile maniere [Bădescu, 1997:62-63]: • una reducționistă în sens negativ, conform căreia restaurarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parte, la nivelul imaginarului social împărtășit de o societate și la nivelul practicilor instituționalizate (formal sau informal) ale acesteia, dar și la nivelul membrilor individuali ai comunității, grație existenței contextului epistemic invocat. Acesta din urmă asigură atât posibilitatea unui discurs inteligibil și coerent la nivel comunitar, cât și condițiile necesare adaptării fiecărui individ la viața socială. Putem înțelege, drept urmare, că, deși este eminamente un produs colectiv, ideologia poate fi asumată individual, prin raportare la elementele sale fiecare membru al comunității putându
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
datorită numeroșilor factori implicați atât În procesul decizional, cât și În producerea unui eveniment, descrierile exhaustive ale scenei internaționale sunt aproape imposibile 2. Reducerea cercetărilor și analizei la nivel regional, contextualizate sau nu global, reprezintă o soluție pentru a face inteligibilă o realitate din ce În ce mai complexă. Expertiza regională În domeniul studiilor de securitate este deci crucială, În lipsa acesteia existând riscul de a „gândi În vid” (Cantori și Spiegel, 1973). Aceasta nu este Însă o simplă chestiune epistemologică, ci are implicații politice extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
zonă, ceea ce, teoretic, face ca toate chestiunile de securitate să fie interdependente. Altfel spus, dacă totul este interconectat, se pune Întrebarea, extrem de relevantă din punct de vedere decizional, de unde trebuie Început și cum trebuie procedat pentru a face aceste relații inteligibile și pentru a putea reacționa eficient la provocările de securitate generate de dinamica acestora. Direcția actuală spre care se Îndreaptă demersurile În vederea rezolvării unor astfel de dileme epistemologice și decizionale este una de redescoperire a conceptului de identitate (Neumann, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
urbană, etnicist naționalistă și pro-europeană, tradiționalistă și modernistă) n-au ajuns încă și nici nu vor ajunge prea curând la o adevărată sinteză culturală. Realizarea sa presupune alte două condiții esențiale: o clarificare ideologică, în termeni cât mai limpezi și inteligibili posibil (ceea ce și încercăm să facem în această carte), pe de o parte, și evoluția spre o nouă societate, care va crea, cu certitudine, noi deprinderi și noi mentalități sociale și culturale, pe de alta. Procesul cere însă o mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ne amintim că nici Leibniz nu se descurca prea bine cu les petites perceptions). Elimină erorile grave, scara unică de valori, dogmele și adevărurile definitive, inspirațiile efemere, inconsistente, bizare și, nu rareori, funeste. Orientează, selectează și proiectează construcții ideatice argumentate, inteligibile, organizate, sistematizate și deschise criticii și corectărilor. Prea se mizează mult, în cultura română actuală, doar pe inspirația de moment, pe intuiție, impresie și improvizația scrisă (sau pretins bine scrisă). în această fază intelectuală imediată, rigoarea raționalistă, abstractă, rece și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
științele experimentale. Cum era foarte ingenios, a distribuit grade și a pus la punct un oarecare ezoterism. Și-a găsit niște tovarăși, iar sistemul a devenit complet în sensul că aducea un anume tip de informație într-o formă mai inteligibilă și că oamenii învățau să vorbească în public. Un francmason îmi spunea acum cîtva timp: "Acum nu ne mai aflăm aici pentru a vinde știință. Vindem psihoterapie de grup", în vreme ce în Grupul celor Zece, membrii erau suficient de individualiști pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
înțelepți decât generația noastră. Friedrich A. HAYEK Statul Aș vrea să se fi fondat un premiu, nu de cinci sute de franci, ci de un milion, cu coroane, cruci și panglici, în favoarea celui care ar da o bună, simplă și inteligibilă definiție a acestui cuvânt: statul. Ce imens serviciu ar face el societății! Statul! Ce este? Unde este? Ce face? Ce ar trebui sa facă? Tot ce știm despre el este că e un personaj misterios, și cu siguranță cel mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
iese fiul, Cunoașterea. Paralel, în ordinea microcosmică se va petrece același proces: spiritul și factorul vital se vor concilia prin ființa morală. Alte șapte puncte din acest sistem emanatist, bizuit pe un soi de eoni numiți sephiroth, înfățișează lumea istorică, inteligibilă, șapte fiind numărul zilelor în care creațiunea s-a împlinit. Totalul de zece formează arborele cabalistic. În acest ton talmudic își desfășură Eliade trinitățile sale, "deltele", o deltă fiind Eloim-Spiritul-Materia, alta Spiri-tul-Materia-Universul. Aceste două trinități formează numărul șase (zilele lucrătoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în bună parte, de utilizarea acestuia în aria extralingvistică, în special pentru desemnarea științei ca limbaj. Greimas consideră că "știința nu este limbaj decât în măsura în care acesta este înțeles ca loc de mediere, ca un ecran pe care se desemnează formele inteligibile ale lumii"20. Afirmația evidențiază dihotomia limbaj obiect/ metalimbaj, cel din urmă având rolul de a traduce, de a face sensibile trăsăturile celui dintâi. În perspectiva lui Greimas, limbajul este o manifestare a semnificației, indiferent de substanța pe care o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unele sau altele dintre acestea. Astfel, limbajul politic românesc din secolul al XIX-lea manifestă interes deosebit pentru prosopopee, prin intermediul căreia, se atribuie obiectelor/ abstractelor/ elementelor naturale ori supranaturale caracteristici ale ființelor animate. Dublată de personificare, prosopopeea face sensibilă și inteligibilă lumea formală a politicii, facilitând accesul publicului la universul de semnificații al vieții politice. Limbajul politic contemporan valorifică, cu precădere, virtuțile metaforei, calitatea acesteia de a opera treceri de la complex la simplu, de la abstract la concret, imprimând discursului o puternică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
filosofiei moderne, instituind noi teorii ale limbajului și discursului. "A gândi genealogia structurată" a conceptelor, a realiza acel "dublu gest, dublă știință" care este deconstrucția, înseamnă a porni de la premisa că gândirea occidentală se desfășoară în jurul opozițiilor binare de tipul inteligibil/sensibil, obiect/subiect, vorbire/scriere. Aceste opoziții, însă, nu reprezintă pentru deconstructivist o simplă ilustrare, o imagine, ci o ierarhie violentă în care un termen este mereu privilegiat în defavoarea celuilalt. Pentru Derrida, deconstrucția semnului este unul dintre mijloacele prin care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]