6,119 matches
-
la largul ei și își mobilizează resursele creierului, pentru a se adapta. Indiferent dacă își ciupește nările sau își freacă nasul cu arătătorul îndoit, față de dumneavoastră are aceeași dispoziție psihologică: respingerea. Cele cinci gesturi ilustrate mai sus sunt negative. Fața interlocutorului este întotdeauna ușor aplecată. Și este de o importanță crucială să remarcăm acest ultim detaliu, pentru că alte micromâncărimi în zona nasului pot fi de natură pozitivă. Dacă un interlocutor nu mai are încredere în dumneavoastră, nu aveți încotro, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
psihologică: respingerea. Cele cinci gesturi ilustrate mai sus sunt negative. Fața interlocutorului este întotdeauna ușor aplecată. Și este de o importanță crucială să remarcăm acest ultim detaliu, pentru că alte micromâncărimi în zona nasului pot fi de natură pozitivă. Dacă un interlocutor nu mai are încredere în dumneavoastră, nu aveți încotro, trebuie să vă resemnați. Pentru un timp, mesajele dumneavoastră subliminale vor fi mai puțin intense. Bariera mentală legată de etică Dacă spuneți lucruri pe care interlocutorii le consideră inadmisibile, ei vă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de natură pozitivă. Dacă un interlocutor nu mai are încredere în dumneavoastră, nu aveți încotro, trebuie să vă resemnați. Pentru un timp, mesajele dumneavoastră subliminale vor fi mai puțin intense. Bariera mentală legată de etică Dacă spuneți lucruri pe care interlocutorii le consideră inadmisibile, ei vă răspund că nu „acceptă să se spună așa ceva”. Le-ați mobilizat voința împotriva dumneavoastră. Acesta este al treilea grup de motive care le poate trezi vigilența. Să luăm ca exemplu pe cineva ale cărui afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
vă răspund că nu „acceptă să se spună așa ceva”. Le-ați mobilizat voința împotriva dumneavoastră. Acesta este al treilea grup de motive care le poate trezi vigilența. Să luăm ca exemplu pe cineva ale cărui afirmații sunt rasiste sau xenofobe. Interlocutorii, scandalizați, își mobilizează resursele intelectuale ca să răspundă la argumentația lui. Astfel, nu mai lasă să treacă nici un mesaj subliminal de seducție. Într-o astfel de situație, bariera etică este chiar dublată, rapid, prin apariția celei afective, întrucât un rasist displace
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să treacă nici un mesaj subliminal de seducție. Într-o astfel de situație, bariera etică este chiar dublată, rapid, prin apariția celei afective, întrucât un rasist displace de obicei ascultătorilor care nu sunt rasiști. Confruntat cu afirmații rasiste, xenofobe, sau anti-ceva, interlocutorul se dă înapoi cu tot trupul, ca să nu intre în câmpul celui care face astfel de afirmații. Este vorba despre una dintre pozițiile caracteristice acestei situații. Persoana stingherită duce mâna la gură, ca să rupă contactul cu interlocutorul. Au fost observate
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
xenofobe, sau anti-ceva, interlocutorul se dă înapoi cu tot trupul, ca să nu intre în câmpul celui care face astfel de afirmații. Este vorba despre una dintre pozițiile caracteristice acestei situații. Persoana stingherită duce mâna la gură, ca să rupă contactul cu interlocutorul. Au fost observate mai multe variante ale gestului; toate sunt destul de negative. Când observați un astfel de gest, veți sesiza, de asemenea, că persoana care îl face nu mai clipește. Ea nu vă mai ascultă (vom reveni mai încolo asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
asemenea, că persoana care îl face nu mai clipește. Ea nu vă mai ascultă (vom reveni mai încolo asupra clipitului). În fața acestei închideri, soluțiile se găsesc în zona cuvintelor. Doar un interogatoriu abil vă poate dezvălui ce are pe suflet interlocutorul. Într-o astfel de situație, mingea nu este în terenul dumneavoastră, ci în al lui. Obiecția nu este în capul dumneavoastră, ci în al lui. Trebuie să-l ajutați să o elimine. Persoanele cele mai abile nu lasă să plutească
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în al lui. Trebuie să-l ajutați să o elimine. Persoanele cele mai abile nu lasă să plutească nici un nor. Cultivând acestă atitudine, care le-a permis celor mai precoce dintre noi să înțeleagă pe deplin importanța colaborării, își determină interlocutorii să colaboreze. Și acest lucru se vede. Așadar, să mergem mai departe și să cercetăm acum îndeaproape persoanele deosebit de seducătoare. Partea a doua Manifestările seducției pe chip Între un bărbat și o femeie se naște dorința. Creierele lor își trimit
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a trăsăturilor integrate în pruncie”, putem cu toții, cu un pic de noroc, să corespundem profilului frumuseții prezent în imaginarul persoanelor care ne privesc. Astfel, putem avea șansa de a ne vedea chipul „supraevaluat” și considerat, brusc, fermecător în imaginarul acestor interlocutori. Pe față, lumina, intensitatea privirii, sunt factori de apropiere puternici. Să vedem de ce. Ochii și privirea De câte ori nu ni s-a întâmplat să întâlnim persoane atrăgătoare și am fi dorit să le placă de noi doar pentru că nouă ne plăcea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Un copil sau un adult „cu capul în nori” nu mai clipesc. Se închid în mediul care-i înconjoară. Privirea lor este fixă, dar pare goală, pentru că mișcarea pleoapelor este cea care dă viață ochilor noștri. Când clipim îi arătăm interlocutorului că-l ascultăm. Ca să-l înțelegem cu adevărat și să-i răspundem, introducem în creier informațiile pe care ni le transmite. În momentele de atenție și de ascultare, clipitul durează, conform măsurătorilor efectuate de Ray Birdwhistell, circa 1/16 secunde
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care ni le transmite. În momentele de atenție și de ascultare, clipitul durează, conform măsurătorilor efectuate de Ray Birdwhistell, circa 1/16 secunde. Aceste mișcări foarte scurte sunt totuși ușor de perceput, pentru că le distingem perfect atunci când suntem atenți la interlocutor. Secvența durează o secundă Clipitul este cel care ne face să îi recunoaștem pe cei dragi atunci când ne vizitează! Dar cum procedăm, de fapt? Atunci când cei dragi se apropie de noi, fotografiem aceste persoane necunoscute, apoi clipim, ca să trimitem la
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
un rol fundamental în instaurarea unui climat de seninătate. De altfel, atunci când suntem emoționați, aceste mișcări ale pleoapelor sunt mai lente și mai numeroase. Sunt dovezi mai bune ale atenției afectuoase decât ascultarea. Atunci durează până la o jumătate de secundă. Interlocutorul percepe clar diferența dintre aceste clipiri și cele precedente, chiar dacă nu o analizează. Pentru că nu trebuie să uităm că suntem capabili să percepem imagini proiectate pe un ecran timp de doar 40 de milisecunde! Joseph Le Doux a demonstrat recent
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
clipa minunată. Secvența durează o secundă Rezultatul este faptul că relația devine, brusc, mult mai afectuoasă, mai pasională. Și totuși, aparent n-am făcut nimic altceva decât să clipim îndelung. În realitate, însă am arătat că suntem mișcați profund și interlocutorul a văzut acest lucru, l-a perceput, conștient sau nu. Cel care a pus bariere între noi și el judecă mai la rece ceea ce îi spunem. El ne analizează afirmațiile pe măsură ce vorbim. Pentru aceasta, trebuie să se concentreze asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se concentreze asupra lui însuși, să caute informații în universul său interior. Atunci clipește mult mai rar. Clipitul încetează atunci când nu ne mai urmărește. Dacă șade, în general se reazemă de spătar. Într-un cuvânt, clipitul repetat ne arată că interlocutorul nostru este prezent în comunicare, că urmărește cu atenție ceea ce îi spunem. Alte semne ne pemit să știm dacă interlocutorul este în largul lui sau nu. De exemplu, să privim cele două chipuri de mai jos. Într-una dintre pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu ne mai urmărește. Dacă șade, în general se reazemă de spătar. Într-un cuvânt, clipitul repetat ne arată că interlocutorul nostru este prezent în comunicare, că urmărește cu atenție ceea ce îi spunem. Alte semne ne pemit să știm dacă interlocutorul este în largul lui sau nu. De exemplu, să privim cele două chipuri de mai jos. Într-una dintre pozițiile ilustrate, Syna este destinsă, în vreme ce în cealaltă se simte stingherită. Ce vă spune intuiția, în care dintre aceste două poziții
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Toate acestea sunt, de fapt, foarte logice. Când suntem de acord cu noi înșine, întregul corp exprimă această armonie. Când suntem implicați în contradicții sau avem o stare ușor neplăcută, corpul nostru exprimă și această discordanță. Nu avem încredere în interlocutor, ochii noștri îl urmăresc, dar capul ni se îndepărtează de el. El ne simte stinghereala, fără să-și poată explica senzația, mai ales dacă ne prefacem că totul este în ordine. Dacă îi zâmbim ne poate chiar considera ipocriți. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mai ales dacă ne prefacem că totul este în ordine. Dacă îi zâmbim ne poate chiar considera ipocriți. Cu aceasta am ajuns chiar în miezul calităților prin care cele mai seducătoare persoane se deosebesc de restul lumii. Dacă vrem ca interlocutorilor să le placă de noi, trebuie să fim cu totul deschiși față de ei; nu există altă soluție. Acelora dintre noi care sunt maeștri ai stăpânirii de sine nu le trece prin cap să-și îndrepte ochii și capul în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să fie prezenți și sinceri, adevărați, fac acest lucru firesc, inconștient. Deloc conștienți de ceea ce fac, sunt seducători. Persoanele foarte seducătoare nu au întotdeauna un trup și chip de invidiat, dar au întotdeauna trup și chip armonioase. Atunci când știm că interlocutorul este atent și sincer, cum să percepem pe chipul și pe trupul lui dorința pe care i-o inspirăm? Și în această privință ochii sunt cei care ne oferă informații prețioase. În privire se citește dorința Atunci când ne ocupăm de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Hmmm... da! În cea de-a doua imagine, Syna are ochii mai umezi. Or, ochii unei persoane seduse de alta au tendința să se umezească și, prin urmare, par mai luminoși. Sedusă de o idee, de un proiect sau de interlocutor, Syna își exprimă aici emoția prin strălucirea ochilor. Fără să știe, a găsit modalitatea de a fi ea însăși mai ispititoare, pentru că este mai „sclipitoare”. Un alt semn permite citirea dorinței în ochi. Syner ne va arăta acest lucru. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
chipul nostru pare ușor asimetric, mai deschis în stânga decât în dreapta. În funcție de atitudinile mentale pe care le exprimăm, asimetriile feței sunt diferite. Vă prezentăm mai jos trei dintre principalele asimetrii care pot fi citite. Aceste trei fotografii exprimă interesul Synei față de interlocutori. Dar ea nu si-l manifestă într-o manieră identică, pentru că irigarea chipului ei este diferită. Pe fotografia din stânga, ochiul stâng al Synei este mai deschis și, prin urmare, pare mai „mare”. Syna este emoționată de interlocutor fără voia ei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
interesul Synei față de interlocutori. Dar ea nu si-l manifestă într-o manieră identică, pentru că irigarea chipului ei este diferită. Pe fotografia din stânga, ochiul stâng al Synei este mai deschis și, prin urmare, pare mai „mare”. Syna este emoționată de interlocutor fără voia ei și ar vrea ca acest lucru să nu fie observat. În consecință, sprâncenele îi sunt bine controlate. Pe fotografia din mijloc, sprânceana stângă a Synei este mai ridicată decât cea dreaptă. Este interesată de interlocutor și îi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
emoționată de interlocutor fără voia ei și ar vrea ca acest lucru să nu fie observat. În consecință, sprâncenele îi sunt bine controlate. Pe fotografia din mijloc, sprânceana stângă a Synei este mai ridicată decât cea dreaptă. Este interesată de interlocutor și îi arată acest lucru. Pe fotografia din dreapta, partea stângă a feței Synei este mai vascularizată și, deci, mai mare. În comparație cu partea dreaptă, ochiul și sprânceana sunt mai sus și mușchii orbiculari mai destinși. Syna manifestă o dorință și un
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
schimb, atunci când ne dăm frâu liber emoțiilor, când „ne lăsăm luați de val”, ca să folosim o expresie modernă, chipul nostru redevine simetric și mai deschis. Observați cele două fotografii de mai jos; într-una dintre ele, Syna este interesată de interlocutor, în cealaltă este mai închisă. Atunci când o persoană nu ne apreciază, lasă să se creadă acest lucru prin intermediul pleoapelor inferioare căzute, care descoperă albul ochilor. Când aveți ocazia, priviți fotografiile arestaților, din fișierele poliției. În ciuda obligației de a lua poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și ne arată albul ochiului, care exprimă emoții foarte negative. În schimb, atunci când albul ochilor nu este descoperit la bază decât puțin, iar mușchiul preceptal?? / orbicular este viguros, aceasta exprimă o mare însuflețire și o profundă dorință de comunicare cu interlocutorul. Pleoapele inferioare urcă mult. În plus, bărbia este adesea îndreptată spre interlocutor. Dacă ochii strălucesc, este un semn incontestabil că persoana respectivă este sedusă de interlocutor. La anumite persoane, pleoapele sunt întotdeauna foarte lărgite, iar albul de sub iris este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
atunci când albul ochilor nu este descoperit la bază decât puțin, iar mușchiul preceptal?? / orbicular este viguros, aceasta exprimă o mare însuflețire și o profundă dorință de comunicare cu interlocutorul. Pleoapele inferioare urcă mult. În plus, bărbia este adesea îndreptată spre interlocutor. Dacă ochii strălucesc, este un semn incontestabil că persoana respectivă este sedusă de interlocutor. La anumite persoane, pleoapele sunt întotdeauna foarte lărgite, iar albul de sub iris este mai vizibil decât la oamenii obișnuiți. Cu toate acestea, în situațiile pozitive tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]