2,961 matches
-
viața spirituală a comunității. Celor leneși și somnoroși le adrezează cuvinte mustrătoare (Proverbe 6, 6, 9-11). Celor bătrâni le dă sfatul să îndemne pe cei tineri și sănătoși să participe la privegheri, iar celor infirmi le spune să nu-i invidieze pe cei ce pot să privegheze, ci să-i felicite și, rămânănd acasă, să intre în comuniune cu aceștia prin rugăciune, ca să se bucure împreună de bunătatea dumnezeiască; întrucât, pe unii îi încununează fapta, iar pe alții îi veselește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dintre păcate, sunt înfierate mai ales pizma, despre care Piamun crede că cel care se lasă molipsit de ea este aproape imposibil să se vindece. Profetul biblic compară mușcătura pizmei cu veninul aducător de moarte al viperei pentru că cel care invidiază nu se ridică numai împotriva omului, ci chiar împotriva lui Dumnezeu, Care dă omului tot binele (cap. 26). Convorbirea a XIX-a (16 capitole) îl are ca mentor pe Avva Ioan, care prezintă țelurile chinovitului și ale pustnicului și începe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru că dorise și chiar ajunsese să creadă că frumusețea și înțelepciunea le poseda ca efect al propriei sale naturi și nu ca pe niște daruri ale Creatorului. A doua cădere a lui Lucifer se datorează ispitirii și căderii omului. Lucifer invidia la Adam și Eva faptul că aceștia urmau să se bucure de slava veșnică pe care el o pierduse. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam. Acestea sunt: lăcomia cu care a luat fructul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mod pozitiv dezvoltarea literară, iar viziunea clasică privind ordinea, nevoia de ierarhie, rațiunea, armonia, își pune amprenta asupra gândirii monarhului și a Curții sale. E un schimb reciproc avantajos, ducând la realizarea unui model cultural care se apropie de miracol, invidiat și copiat în afară, dar niciodată pe deplin reluat în alt spațiu și timp. Având în vedere cele prezentate mai sus, nu mai poate fi considerat un accident faptul că regenerarea spirituală a principiilor clasice ale Antichității s-a realizat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sens, se poate aminti și îndemnul de a nu se cădea în capcana unei critici părtinitoare. Analiza trebuie să vizeze opera și nu persoana autorului și să fie scoasă din sfera oricăror influențe externe politice sau de factură emoțională. Ura, invidia ca și iubirea, de altfel, nu sunt fundamentele unui bun act critic; acesta trebuie să se ridice deasupra mărunțișurilor subiective, a ambițiilor și orgoliilor personale. În același sens, se sugerează prin binecunoscutul vers care prelucrează o sintagmă latină, căpătând la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poetici discutate aici, cu impulsionarea culturii naționale spre dobândirea autonomiei și a faimei de altă dată. Intenția este, așadar, și de "a revitaliza poezia spaniolă, de a o ridica la un nivel de perfecțiune încât nu va mai trebui să invidieze alte națiuni, sau să se teamă de critica acestora..."184 Observăm și aici structura recurentă, pe care am discutat-o anterior, a raportării la modelul francez prin prisma unui complex de inferioritate care se vrea înlăturat. Și de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
raportări epigonice la clasicismul francez. Ceea ce a făcut el, și toți ceilalți avuți în vedere aici, nu a fost doar să propună imitarea modelului galic, ci să ducă o luptă crâncenă împotriva haosului și a nonvalorii. Cu o erudiție de invidiat, cunoscând limbile clasice, italiana, germana, franceza și având astfel acces la produsele cele mai importante ale acestor culturi, pe care le-a cunoscut și în manieră directă prin numeroasele călătorii întreprinse, Luzán a fost omul cel mai potrivit care să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a traduce în engleză din scrierile lui Frege. Geach își amintea de o discuție asupra articolului lui Frege Despre conceptul de obiect. Wittgenstein a citit în tăcere un pasaj din articol și apoi a spus: „Cât de mult îl invidiez pe Frege. Aș dori să fi putut scrie în acest fel.“135 Lui Drury, care l-a vizitat pentru ultima dată în casa doctorului Bewan, i-a spus: „Nu este ciudat? Știu, de fapt, că nu mai am mult de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în locul împrumuturilor neologice "reci" și inexpresive sau în paralel cu acestea, se produce o atenuare a granițelor care delimitează stilurile, fie printr-o extindere funcțională a cuvintelor vechi, fie prin atribuirea unor semnificații noi, prin calchiere, acestor cuvinte. Desigur, Eminescu invidia posibilitățile atît de mari ale limbii germane de a crea cuvinte noi (prin compunere) de la elementele vechi, pentru a semnifica noțiunile filozofiei și ale științei, dar își dădea seama în același timp (deși îl aprecia pe Aron Pumnul) că limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Elegiilor, în opțiunile stănesciene interveneau mutații, semnificativă în acest sens fiind o propoziție din Antimetafizica: Nu ne mai plăcea nici Blaga, nici Arghezi, ci doar întrucâtva, din răsfăț, Ion Barbu..." Anterior, fusese impresionat de Nicolae Labiș, "talent uriaș și feroce", invidiindu-l pasager; ca model existențial era însă în admirația lui Vasile Pârvan, stâlpul acesta expresie austeră a "curăției" -, motiv de eseu liric, ulterior dedicându-i Elegia a doua, Getica. Câte un fâlfâit angelic (Nichita zicându-și "poet al îngerilor"), câte ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
totuși o raritate (Arghezi debutase la patruzeci și șapte!). Până la finalul intempestiv (1987), îi rămâneau douăzeci și unu de ani; cincisprezece volume și plachete, în succesiuni repezi, aveau să-l propulseze în primul plan al liricii contemporane; receptarea sa critică putea fi invidiată. Se adăuga și farmecul personal; contribuia la legenda dimoviană dacă nu un umor insinuant nonconformismul său fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de evidentă forță expresivă. Preocupa ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la inovații rafinate; își căuta agitat sunetul propriu, însă proba de foc era făcută. Cele patru-cinci poeme realmente remarcabile, texte cu suport reflexiv, au avut asupra debutanților un impact catalitic. Partener de generație cu Nichita Stănescu (care declara că-l invidiase), cu Marin Sorescu, cu devotatul Gheorghe Tomozei (îngrijitor al postumei Lupta cu inerția și autor al volumului Moartea unui poet, 1972) -, precocele Labiș devenise în scurt timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acest scop serviciile bibliotecii și procurarea de cărți pentru încropirea unei biblioteci personale. Colegii mei, Mihai Munteanu și Dumitru Tudose au avut privilegiul de a gestiona, timp de mai mulți ani, fondul de carte al bibliotecii, fapt pentru care erau invidiați și curtați de cei cărora pasiunea cititului le intrase în sânge. Mărturisesc că cea mai mare parte din achizițiile culturale le-am dobândit în cei opt ani de școală la Șendriceni. Citeam aproape în orice condiții. În clasă, în orele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
viitorii colaboratori și colegi cu răceală, cu oarecare ostilitate din partea unora. Înlocuisem la conducerea școlii o învățătoare cu experiență, în prag de pensionare. Noul meu statut de lider al unui colectiv care manifesta vădit fenomenul de respingere, nu era de invidiat. Tinerețea și lipsa de experiență mă dezavantajau. Dar, specialitatea de psihopedagog și pregătirea inițială de învățător m-au ajutat să fiu acceptat și respectat în scurtă vreme. A fost nevoie de tact și înțelegere, de răbdare și înțelepciune, de clarviziune
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și expulzări în timpul ciumei din 1348-1349, fiind bănuiți că otrăveau fântânile și răspândeau boala. Dar, dacă ei sunt acuzați de ucidere rituală, țiganii sunt mult timp acuzați de canibalism. În orice caz, condiția evreilor a rămas mult timp mai de invidiat decât cea a iobagilor, fie și numai prin relativa mobilitate de care se bucurau, putând merge de la un senior la altul. Nu erau nici singura minoritate din Evul Mediu. În lumea creștină, musulmanii purtau, la fel ca evreii, semne distinctive
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că există elite, seniori ai războiului care asta doresc. Numai că de data aceasta, la cîtă forță tehnologică s-a acumulat și la cîtă lipsă de măsură și dorință de dominație, la cîtă ură și ferocitate pentru care ne-ar invidia toți marii prădători din lumea animalelor, la cîtă viclenie și minciună, mă tem că un nou război, inevitabil global, ar putea fi și ultimul. Suntem suficient de inconștienți în acest sens. Noroc că forțe superioare stau să intervină pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
parte moștenite, parte cucerite prin războaie coloniale, o clasă de "șefi, vrăjitoare și alte grupe de prădători". El opune teoriei marxiste a luptei de clasă această distincție între clasa leneșă și celelalte clase inferioare, care nu pot decît s-o invidieze pe prima. Plecînd de la contradicția dintre aspectele tehnolo gice și cele pecuniare ale capitalismului, Veblen ajunge la distincția dintre "valoarea economică" și "valoarea pecu niară". Utilitate socială nu ar avea decît valoarea econo mică, creată în industrie, iar valoarea capitalului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cum a făcut averea, cum se spune că îi plătim cu toții prin impozite datoriile. Nu, în prezent dl. Patriciu este un om bogat și asta îl face, vezi, foarte respectat. Cel puțin de către liberali. Pentru că mulți îl admiră, mulți îl invidiază și vor să fie ca el. Bogați. Se închină și ei aceluiași zeu. Ei și ce dacă dl. Patriciu este așa de superbogat? La ce-i folosește? "La ce i-ar folo-si cuiva de-ar avea toate bogățiile pămîntului și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
dorința de a-l vedea privat de avantajele sale nu atât pentru a le avea tu însuți, cât pentru a ști că celălalt a încetat a se mai bucura de o fericire fără nicio amenințare. Or, astăzi, ca și ieri, „invidia e o pasiune timidă și rușinoasă pe care nu îndrăznim niciodată s-o mărturisim”1: aceasta e realitatea, ea nu apare în concertele de orgă ale exhibiționismului contemporan. Fără camere de luat vederi, fără ieșiri în public: invidia este un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
asemenea, în lucrarea pe care a consacrat-o acestei chestiuni, Helmut Schoeck nota că, în discursul științelor sociale și politice, conceptul de invidie a fost în mod sistematic „refulat”, totul petrecându-se ca și cum ar exista o „repugnanță de a studia invidia”3. Desigur, n-a fost întotdeauna așa; pur și simplu, exemplul maeștrilor în abordarea acestui subiect a fost foarte puțin urmat. Pe cât de frecvent au fost menționați Dionysos și Narcis ca simboluri și chei de lectură pentru modernitatea consumeristă, pe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
inevitabil cu mai puțin la alții 13. Când suma bunurilor este considerată fixă, nimeni nu privește cu ochi buni ceea ce obține vecinul, toți se tem de resentimentele celorlalți. Membrii tribului Azande admit că tinerii se tem de bătrâni și-i invidiază; bătrânii îi invidiază pe tineri, săracii pe cei mai înstăriți. În aceeași casă sunt frecvente ocaziile de ranchiună între frați și surori, între soț și soții, dar cel mai tare se tem cu toții de blestemele părinților, unchilor și mătușilor 14
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
puțin la alții 13. Când suma bunurilor este considerată fixă, nimeni nu privește cu ochi buni ceea ce obține vecinul, toți se tem de resentimentele celorlalți. Membrii tribului Azande admit că tinerii se tem de bătrâni și-i invidiază; bătrânii îi invidiază pe tineri, săracii pe cei mai înstăriți. În aceeași casă sunt frecvente ocaziile de ranchiună între frați și surori, între soț și soții, dar cel mai tare se tem cu toții de blestemele părinților, unchilor și mătușilor 14. Imaginea unei cantități
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
voluptăților. Anumite anunțuri proslăvesc de-a dreptul produsele, promițând cumpărătorilor că, prin ele, vor reuși să provoace invidia celorlalți. John Berger recunoaște aici resortul publicității, care ar fi chiar acest medium ce le garantează consumatorilor că vor fi glamorous, adică invidiați pentru fericirea lor15. Ceea ce altădată inspira temeri a devenit acum un argument benefic vânzării, un sentiment tratat cu ironie și dezinvoltură. Televiziunea, revistele ilustrate, presa people etalează zilnic spectacolul celor care încarnează plenitudinea vieții. Prin mijlocirea fotografiilor și a reportajelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fabuloase, de necrezut”. Până la urmă, ne este mai puțin teamă să declanșăm sentimente de invidie și de gelozie decât să lăsăm să se creadă că nu suntem fericiți. N-am face altfel dacă am vrea să provocăm în mod deliberat invidia cuiva. Recunoaștem fără jenă că am avut noroc, că suntem niște privilegiați, că suntem satisfăcuți în viața intimă sau profesională. Dacă-i de prost-gust să afișăm un lux țipător, considerăm că nu-i tot așa când e vorba să etalăm
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
zicem „băftoși” fără a bate în lemn pentru a alunga piaza rea. În mod evident, nu ne mai temem să provocăm vreo reacție de invidie din partea cuiva. Vechile diguri de protecție au căzut: am câștigat dreptul de a trăi ignorând invidia altuia. Teama de invidie în modernitatetc " Teama de invidie în modernitate" Firește, eliberarea de teama că vom fi invidiați de alții s-a înfăptuit treptat și doar sub acțiunea universului consumerist. Începuturile s-au făcut demult, iar tendințele tot mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]