2,480 matches
-
a făcut această schimbare... ― Să lăsam amănuntele. Apoi? ― Apoi, îl imitai eu, imperturbabil, apoi, Târgoviște... și apoi... București! ― Deci patru! ținu el să precizeze ― Vezi ce bine știe la... Aritmetică?! se auzi admirativ glasul lui Dragu. ― Cine a-ndrăznit? strigă profesorul iritat la culme. ― Eu, don' suplinitor!... Ziceam de Băjenaru, că a ținut bine minte numărul capitalelor... ― Dar cine-o fi mutat capitala de la Curtea de Argeș la Târgoviște, don' profesor? căutai eu să schimb vorba. ― Să spună cineva dintre dumneavoastră... Doar de-aceea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Bine, poate dacă făcea o legătură dodecimală între energia care alimenta unul dintre bordurile unui aparat și mecanismul de la ușă... Faptul că ființele Troog nu dădeau nici un semn că ar fi știut că el se afla acolo începu să-l irite. O pierdere de timp. Mai presus de orice, avea nevoie de un public să stea nemișcat pentru a auzi ce are el de spus. Gândul acela neplăcut se afla încă în mintea sa când, puțin mai târziu, o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că nu este pește. Moșul zice: - Și cum nu bate deloc, începând să-și agite bățul gros noduros și destul de lung, parcă vrând să certe peștele din baltă. - Nimic, absolut nimic zice Virgil: - Măcar dacă încerca să muște, să ne irite și să ne dea speranță. Moș Vasile își frecă mustața albă cu mâna dreaptă și întrebă: - Aveți un fir de naylon să-mi dați și mie? L- am servit cu un fir de 1,5 mm. S-a așezat în locul
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
fapt care a dus la trecerea mea prin copilărie fără satisfacție și fericire. Ce copilărie am avut, deh...tânără și neliniștită. În mintea mea inocentă de copil, eu voiam să mă bucur de viață, dar problemele repetate de sănătate mă iritau destul de mult. Tot timpul tușeam, simptomul clasic, când ești sătul de ceva și era ceva groaznic, iar când făceam efort fizic era și mai rău, că mă durea capul îngrozitor, iar fața mea căpăta o culoare roșu-violet și deveneam foarte
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
adevărat că și aici trebuie să păstrezi echilibrul, pentru că sunt oameni care nu vor să fie ajutați, refuză, pur și simplu, orice ai vrea să le dai: un sfat, un ajutor, o vorbă. Dacă insiști, observi că-i incomodezi, îi iriți și atunci trebuie să realizezi că dacă acel personaj refuză tot ce e bun înseamnă că trebuie să te retragi, pentru că el are forul lui care dispune de el, mai pe românește, “nu-i este dat”. Am trăit și asemenea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
CA ACEASTA, AVÎND DE ÎNFRUNTAT ÎMPOTRIVIREA PUTERNICILOR FĂURITORI DE ARME, UN MINUT PUTEA SĂ CONTEZE MULT, PUTEA FI PREA TÎRZIU. ALERGĂ LA UȘĂ. NAVA COSMICĂ GREER (EA CONTINUA SĂ-I SPUNĂ AȘA ÎN LIPSA UNUI NUME MAI BUN, CU TOATE CĂ ACESTA O IRITA LA CULME) PĂREA DOAR UN OBIECT MĂRUNT ÎN IMENSUL HANGAR MILITAR. DAR ÎN TIMP CE SE APROPIA AUTOAVIONUL EI ÎNSOȚIT DE VASELE DE PATRULARE, CĂPĂTĂ TOTUȘI PROPORȚII. PÎNĂ LA URMĂ ERA O CONSTRUCȚIE IMPUNĂTOARE, UN OBIECT LUNG ÎN FORMĂ DE TRABUC, FĂCUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
chitanțe și foi de expediere, Încasări și plăți. Cel care ne legăna senina noastră monotonie era radioul, regalîndu-ne cu o selecție de momente de vîrf din cariera lui Antonio Machín, foarte În vogă pe atunci. Tatei, ritmurile caraibiene Îi cam iritau nervii, Însă le tolera pentru că lui Fermín Îi aminteau de Cuba lui, de care Îi era atîta dor. Scena se repeta În fiecare săptămînă: tata se prefăcea că n-aude, iar Fermín se abandona, Într-o vagă bîțÎială, ritmului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
l-au lăsat nervii. „Garda“ are un tip de poante, „stați ca lorzii, primiți cu lingurița“, „vezi să nu te spargi de avantaje“. Hrib avea aprobare eternă pentru pensule, guașă. Dar a fost pus să mai facă una. L-a iritat. Când s-a dus să și le ridice de la poartă, n-a mai rezistat la aluzii. A dat cu pumnii în geamuri. Țăndări, mâinile lui bandajate. Miere: „știu ce înseamnă fapta asta, că-mi tai toate avantajele. Știu că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bătuse joc în gând devenise o enigmă era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă, dar faptul că o preocupa idiotul... da, asta nu înțelegea ea. Zbuciumul o irita pe Tomoe, care se considera o tânără foarte inteligentă. În ciuda firii sale independente, simți brusc nevoia să stea de vorbă cu fratele ei. Era, la urma urmei, forate tânără și pentru că nu avea un prieten adevărat, Takamori era singura persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt, bulele de dioxid de carbon au explodat precum o furtună violentă abătându-se asupra unui teren arid și am simțit mici Înțepături iritându-mi esofagul. Amăreala hameiului s-a schimbat Într-o senzație de plăcere de Îndată ce mi-a ajuns În gură, scurgându-se apoi spre stomac. — Ei, cum e? mă Întrebă Monkey. — Mmm, ce bună e!, am spus și am izbucnit amândoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu îndrăzneam să spun cuvântul cu care lumea mă blagoslovise cu siguranță. În privința asta n-aveam nici o îndoială. Cunoșteam slăbiciunea unora pentru soluții simple. Și ce e mai simplu decât să-l faci pe altul nebun când logica lui te irită? Procedând astfel, te scutești de orice alt efort, de a înțelege ce spune ori de a-l combate. Nu mai e nevoie decât să râzi. Lui Christos i-au pironit mâinile ca să-i astupe gura, dar cei care au făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
necesare. Într-un ungher unde erau aruncate hârtii, reviste și manuscrise vechi, am găsit niște zodiace. Am vrut să mă apuc să studiez temeinic zodiile și, probabil, aș fi făcut o nouă pasiune, ca aceea cu șahul, dar m-a iritat un amănunt. Mi-am zis că zodiacele uzează de o șmecherie cam ieftină când, ca să ne gâdile vanitatea, ne pun alături de nume cu rezonanță. În zodia mea, zodia Racului, s-au născut Proust, Rousseau, Kafka, Rembrandt, Pirandello, Lolobrigida. Ceea ce m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe un peron, lângă șinele unei căi ferate, el e absolut. Aici există și plecarea și eșecul ei. Așteptarea s-a culcat pe șine ca o pisică, fără să se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul mă irită. Minutarul care nu se oprește și care se învîrte fără nici un rost. Dacă și el ar încremeni, totul ar fi perfect în această gară. Dar se vede că perfecțiunea nu poate exista. Ceva trebuie să strice armonia... Să ne închipuim
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi crezut în poiata lor. Nu-i plăceau găinile astea, din mai multe motive foarte bine întemeiate. În primul rând, prezența găinilor într-o agenție de detectivi nu e o notă bună, și apoi, în afară de asta, găinile în sine o iritau teribil. Era întotdeauna același grup de orătănii: patru găini și un cocoș bleg și, își închipuia ea, impotent, care era întreținut de găini din pură milă. Cocoșul era deplorabil și își pierduse mare parte din penele de pe o aripă. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
învins, de-ai fi zis că-i conștient de statutul pe care-l pierduse, și venea mereu cu câțiva pași în urma găinilor, ca un prinț consort retrogradat de protocol pe un permanent loc doi. Găinile erau, la rândul lor, la fel de iritate de prezența lui Mma Makutsi, de parcă ea, și nu ele, ar fi fost intrusul. De fapt și de drept, căsuța asta pitică, cu cele două ferestre micuțe și ușa scârțâitoare ar fi trebuit să fie o poiată, nu o agenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să-l acoperi cu o cărămidă. Nimic nu a mai rămas întreg. Iată craniul, parcă este o coajă de pepene, i s-a topit până și maxilarul. Ehei, ce e omul, domnule doctor! Rășină, textile, petrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A fost numită o comisie de anchetă, zise Secoh. - Bun. Și bătălia? - Costisitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lună vorbele de care se servea acum și care însemnau, desigur, prea puțin pentru ea. Era mai bine să afle cât mai curând posibil dintr-o sursă mai autorizată anvergura exactă a catastrofei. Se întoarse și se uită la ușă, iritat de faptul că era prizonier. Oamenii aceștia nu-și dădeau seama de ceea ce era el în stare cu creierul său secund. Astfel că niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și să reunească cele trei stări, cler, nobilime și popor, Încă În vigoare În țară, În ciuda progresului ideilor, adunate În jurul regelui lor și, deși cu anumite rețineri justificate, al guvernului lor. Întâmplarea, ca aproape Întotdeauna, se povestește În câteva cuvinte. Iritați de invadarea continuă a teritoriilor sale de către comandouri de ciocli, maphioți sau spontani, veniți din acel ținut aberant În care nu murea nimeni, și după nu puține proteste diplomatice care nu serviseră la nimic, guvernele celor trei țări limitrofe hotărâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
linie de falsă sinceritate a discuției inchizitoriale, el adăugă: — Poate chiar un indiciu cu privire la tipul de caracter pe care îl căutăm? — Cred că aici îl pot ajuta eu pe președintele administrativ, zise Frau Kalau vom der Hofe. Capul contelui zvâcni iritat în direcția femeii. Ea scoase din servietă o carte mare pe care o așeză pe masă, apoi încă una și încă una până când se făcu o grămadă la fel de înaltă ca una dintre cizmele foarte lustruite ale lui von der Schulenberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
baie în urma lui. Acolo, cât aștepta să se încălzească și să se facă abur în baie — exact așa cum îi place lui — își pregăti un micul dejun sănătos: shake de soia, iaurt fără grăsime și trei albușuri omletă. Obiceiul ăsta o irita de Leigh peste măsură. Ce-i cu risipa asta de apă? îl tot întreba ea, iar el se mulțumea să-i amintească doar că apa era inclusă în întreținerea lunară pe care o plătea, așa că nu conta. Era doar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bănuia, cu o senzație de gol în stomac, că era mai degrabă acesta din urmă. Pune-l la America de Sud Emmy scoase tava din cuptorul de prăjit, dezlipind atentă, cu vârful degetelor, chipsurile pita, încântată că ieșiseră delicios de crocante și iritată în același timp că nu putea să pregătească mai multe într-un cuptor ca lumea. Prietenele ei urmau să vină într-una din cele două vizite pe an pe care obișnuiau să i le facă și, în loc să se dea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
frica, dar toți continuau totodată să pună pe primul plan preocupările personale. Nimeni încă nu acceptase în realitatea ei boala. Cei mai mulți erau sensibili mai ales la ceea ce le deranja sau le atingea obiceiurile ori interesele lor. Îi sâcâia sau îi irita și acestea nu sunt sentimente cu care poate fi înfruntată ciuma. Prima lor reacție, de pildă, a fost să învinuiască administrația. Răspunsul prefectului față de criticile al căror ecou se făcea presa ("Nu s-ar putea lua în considerație o înmuiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trimise pe calea aerului sau pe uscat, în fiecare seară, pe calea undelor sau prin presă, comentarii înduioșătoare sau admirative se abăteau asupra orașului de aici înainte singuratic. Și de fiecare dată tonul de epopee sau de discurs festiv îl irita pe medic. Desigur, el știa că această solicitudine nu era prefăcută. Dar ea nu putea fi exprimată decât în limbajul convențional prin care oamenii încearcă să exprime ceea ce îi leagă de umanitate. Și acest limbaj nu se potrivea cu micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]