12,885 matches
-
pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate, poate e un izvor, o mireasă ce mă așteaptă de ani de zile să mă întorc. Aleargă spre ușa albă și bate la ușă. (Ușa se deschide și se ivește în prag un copil.) X: Un copil! Copilul: Cine sunteți? X: Eu caut, caut o ușă în spatele căreia se află o tânără femeie. Copilul: O tânără femeie? X: Cred că are în jur de treizeci și cinci de ani. Copilul: Aici sunt
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
în cimitir! Se întinde pe bancă.) O să mă odihnesc puțin, pe urmă o să-ți vorbesc. Am multe să-ți povestesc. (Adoarme. Se întunecă. E ceață.) Scena II (Șapte draci își fac apariția în cimitir odată cu lăsarea întunericului. Prin ceață se ivesc rând pe rând.) Cei șapte draci (râd, cântă, dansează printre cruci, scot câte un suflet chinuit din groapă, îl aruncă la loc, iar la un moment dat se apropie de X): Să-l legăm. (Încep să-i lege picioarele, mâinile
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
audă că cel drag pleacă - măcar el - tocmai într-o astfel de lume... Un tânăr păși zgomotos prin fața celor prezenți și mergând drept spre preotul mai vârstnic, îl trase deoparte șoptindu-i ceva la ureche. Imediat, în mâna preotului se ivi telefonul mobil și în timp ce ceilalalți mai tineri continuau pomenirea, se retrase undeva spre altar împreună cu aducătorul mesajului, revenind apoi ceva mai târziu pentru încheierea slujbei. Cea dintâi, și-a luat rămas bun de la cel decedat, familia. Într-o tăcere atât
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
bolborosi el consternat că tinerii ăștia exaltați nu iartă nimic în manifestările astea pretins-creatoare. Când se apropie și aprinse bricheta, constată cu stupefacție că minunea de pictoriță finisase un medalion straniu, chiar sumbru. În centrul de un roșu închis se ivea c-un efect de 3D un portal din piatră înconjurând o stranie ușă din fier forjat, în fața căreia stătea o siluetă învăluită c-o pelerină neagră. De glugă atârna un canaf roșu c-o stea galbenă, minusculă în cinci colțuri
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
strângere de inimă... Vocea lui! Seamănă cu-a prietenului meu imaginar, paznicul nălucirilor de copil mai răsărit și de adolescentă, care-mi fusese frate și sfătuitor în ceasuri de nehotărâre... Al lui e glasul! Fără nici o îndoială! Îl recunosc! Prieten ivit din odinioară... Tu?! Ești chiar aievea?! Prins într-altă vârstă?! Dar cum e posibil?! Cândva îmi apăreai în visele-mi de copilă, acum te-arăți cât se poate de material! Omniprezent în viața-mi! Ca pe vremuri, dar în alt
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
mersese pe culoarele întortochiate, până când găsise un loc mai puțin circulat, unde se așezase pe prima banchetă. Un timp, mintea părea să refuze orice gând. Privea doar persoanele care treceau din când în când pe acolo. Pe neașteptate, i se ivi în minte și soluția salvatoare. Avea să sune - cum de nu se gândise până atunci - să întrebe o cunoștință, un chirurg din orașul său, să-i ceară un sfat. „De ce n-ai spus până acum nimic? Cine te-a știut
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
parcă nu-și dau seama... adăgase ea neprecizând la cine se referă. Altfel o să zacă aici cine știe cât timp”. Se lăsase din nou tăcerea. În ușa aproape în permanență deschisă a salonului ca și cum aerul nu ar fi fost niciodaă suficient, se ivise o vânzătoare ambulantă - oacheșă - purtând într-o mână o sacoșă burduhănoasă și în cealaltă câteva pijamale. Una din paciente, cu fața dintr-o dată înseninată o chemase la ea dornică să vadă „noutățile”. Atmosfera salonului se însuflețise ca într-un târg
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
iar acum se afla în nordul Mării Caspice și privea spre viitoarele cuceriri. Simți cum lumina sângerie a apusului îi intră ca o forță în trup și o bucurie fără seamăn îl cuprinse. Era într-adevăr stăpânul lumii! *** Zorii se iviră iar comandantul gărzilor se neliniști. Stăpânul era tot pe culmea colinei, tot călare și nu dăduse nici un ordin. Începu să se foiască și să se consulte cu ceilalți șefi. Ce era de făcut!? Că dacă-l deranjai din meditație fără
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
cu adevărat din această aventură plină de primejdii. - Nu te teme! Ai încredere în mine și-n destinul nostru. Într-un târziu adormiră îmbrățișați cu un suspin pe buze. A fost un somn liniștitor fără nici un vizitator nocturn. Abia se iviră zorile la orizont că Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
soarele însă se răsfață la orizonturi deasupra câmpiei de nori. marea nu-și mai încape în țărmuri sămânța se vrea încolțită, adâncurile își desțelenesc rădăcinile cu svonuri de muguri văzând lumina cum se aprinde în sufletul tău. pe cer se ivește din hăuri lumina albastră, drumul dragostei măsurându-l cu fericirea ce vine năvalnic dinspre leagănul trupul tău. se aude din codri frunza cum cântă apa cum curge din trunchiuri oprind scurgerea trecerii în mituri a visului meu rătăcit în ecou
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
a mai putut, cu toată marea vocație de critic, să dea o imagine unică, totalizatoare”. Și totuși, evocând moartea poetului, George Călinescu scria: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
toată marea vocație de critic, să dea o imagine unică, totalizatoare”. Și totuși, evocând moartea poetului, George Călinescu scria: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
din aceste două părți și necesară este găsirea unui echilibru între rațiune și sentiment pentru liniștirea ființei, în drumul spre dobândirea fericirii! Ajung cu gândul la zilele noastre... Constatăm că ne aflăm într-un punct al existenței în care se ivesc tot mai multe probleme cu semnele lor de întrebare și mai puține soluții și răspunsuri care să ne satisfacă, să ne liniștească. „Sentimentul înțelegerii personale și a integrării în univers” este fragil; realitatea din jur percepută prin senzații și gândire
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
existând apă în stare lichidă„. „Și pe Terra , știi, au fost descoperite particule radioactive de origine necunoscută!„ „Da! Am citit și eu...„ Apoi trece la alte aspecte spectaculoase , care mă fascinează. Gândurile mă copleșesc... și Curcubeie țâșnesc din râuri doruri, ivite-n bucuria de-a fi prin Stele zboruri! * Se ridică să plece. „Și universul liric??„ „Mâine, doar e sâmbătă! Pa-a...„ „ Îl redactezi singur și vii să-l corectăm?„ „Da, redactez eu!„ Și uite așa rămân să reflectez asupra infinitului
UNIVERSUL... LA DREPT VORBIND de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383511_a_384840]
-
calde creștea, Spre cer un buchet de speranțe înălțând... Toată zarea mai luminoasă devenea, Parcă lumea nu mai părea tristă sau rea, Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare în priviri se ivi, strălucind nespus Și doruri, tristeți sau grele dureri s-au stins Către o lume a uitării lor au apus, Raze, dansând vioaie, în jur s-au aprins! Cărțile inimilor par a se fi deschis, Erau scrise în alb și negru
LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383525_a_384854]
-
Acasă > Versuri > Istorie > CÂNDVA ÎN IERUSALIM Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cândva în Ierusalim s-a ivit că toți să-l știm pe-un asin venind agale, prin mulțime făcând cale, Fiul Domnului iubit, Iisus Hristos cel slăvit! A intrat în- naltul templu Fiul Domnului, exemplu, și-a chemat în jurul său mulți pescari ce-o duceau rău
CÂNDVA ÎN IERUSALIM de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383538_a_384867]
-
serile de vară, aer adevărat ,cu parfum de flori de câmp și de fân cosit, l-am descoperit mai târziu, când m-am instalat acolo. Pentru că ,da! am revenit și mi-am luat postul în primire... și fluturii de copii iviți din simfonia livezilor de primăvară, și școala dintre brazi, cu alee și cu scări ... De unde să fi știut eu atunci, că acolo în Bisericuța de lemn, seculară, mă cunun și-mi botez copiii. „O sămânță„... Florica Patan, ȘPRING ȘI SPRING
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului Despletind fir cu fir iluziile ce îmbracă chipuri și trupuri în jur în forme ce induc viziuni diferite de esența acestora, adevărul începe a se ivi ochilor minții, în bucăți ce împart în realități opuse lumea adesea. Jocurile de culise desfășurate în spatele spectacolelor prezentate perfect pe scena omenirii ascund mari imperfecțiuni, învăluind în mister secrete care influențează destine, de simple scenarii derulându-se, regizate din umbră
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
aduc în arșiță răcoare Iar tu să știi că vântu-s eu... Aș vrea să fiu o picătură De apă rece, de izvor Pe-a tale buze însetate Tiptil...tiptil să mă cobor.... O lacrimă să fiu aș vrea Ce se ivește-n fericire S-aduc cu mine râuri multe Născute-n vise și iubire... Un curcubeu multicolor De-aș fi...te-aș îmbrăca cu el Să fii cea mai frumoasă fată Și cel mai mândru giuvaier... Aș vrea să fiu tot
POEMELE IUBIRII 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383560_a_384889]
-
prin Carpați. În acest punct trebuie amintită și insula Ada-Kaleh, fortăreața scufundată pentru construirea hidrocentralei. Căutată pentru prețurile scăzute, aceasta era vestită prin delicatesele turcești, feluritele bijuterii și trandafirii din care se producea ulei aromat. Când în peretele sârbesc se ivește Tabula Traiana înseamnă că am ajuns în dreptul orașului românesc Drobeta Turnu-Severin, loc încărcat de istorie. Podul realizat de Apolodor din Damasc între Pontes și Drobeta avea menirea de a facilita transportul trupelor romane și al proviziilor necesare desfășurării celui de-
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Așadar, după El se țineau locuitorii acelui sat dimpreună cu miile de pelerini, veniți din toate colțurile Iudeii, Galileei, Samarei și chiar de mai departe, spre a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor. Acesta era alaiul care s-a ivit, în după-amiaza acelei duminici, la intrarea de răsărit a marii cetăți. Dincoace de ziduri, poporul ierusalimitean, călăuzit de mai-marii sinagogii, era nedumerit. Ba chiar „...toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este acesta?“, așa cum ne încredințează Evanghelia după Matei. Dar
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
mierea se revarsă în valuri dulci aurii, în cascade diafane, promițându-mi că le voi avea la degetul mic pe toate, dacă voi avea curajul de a mă urca pe aripile caruselului timpului. În visele acelea ademenitoare abia ce se ivea vreun zmeu fioros care-mi luase urma și ajungea la un pas de a mă înhăța, când caruselul salvator era mereu pe aproape și agățîndu-mă de vreuna din roțile sale mă săltam pe aripile-i cu pene moi catifelate și
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
îndelung întinsul acela de apă realizez că practic cât de departe ochii ți-ai duce vezi numai apă și doar întorcându-ți privirea ajungi la un țărm sau imaginația de o treci peste valuri și îți convingi închipuirea cu tărâmuri ivite în larg peste depărtări măsurate te așteaptă numai pe tine apa o întindere așa lunecoasă măsură a depărtărilor pe care poți să calci navigând cu ochii minții cu vela sufletului lăsată în vânt spre a ajunge din urmă navigatorii ce
O MAMĂ PENTRU FIUL MEU de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383604_a_384933]
-
va întâmpla cu mine și cu tine sunt doar îndrăgostitul ce a luat microbul dragostei divine privindu-te atât știu e un păcat însăși faptul că te privesc doar așa am putut să înțeleg de unde vine lumina în corpul ceresc ivit la o așa depărtare în nopțile singuratice să mă lași undele să îți privesc cum trec nepăsătoare pe lângă mâna ce o intind cu speranța atingerii poți să arzi în voie patimile lumii doar tu îi poți privi pe cei ce
NU MĂ ÎNTREBA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383618_a_384947]