2,450 matches
-
fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată parcă sîntem vrăjiți, hipnotizați, nu putem să facem un pas înainte, pentru că încă nu ne-am săturat să ne bucurăm și să admirăm izbînda, sfîrșitul ferice, norocos, al războiului. Mă întreb ce ne-am fi făcut dacă se termina altfel, și nu trebuia decît foarte puțin să se termine altfel! Asta e limpede, trebuie să ne trezim, domnilor, să pipăim cu degetele în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu o oarecare emfază valorau cît o scrisoare de recomandare din partea colonelului, fiind o expresie exactă și favorită a șefului întregii acțiuni. Acțiunea devine iminentă în următoarele zile. Aerodromul este pregătit pentru primirea Salvatorului Patriei în următoarele șase ore de la izbînda acțiunii. Vom răzbate sau vom pieri. Așa să ne ajute Dumnezeu!" Inginerul Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Soliman obișnuia să lase lângă papucii de după perdeaua ușii preocupările lui politice. Oricât l-a împuns cu cornițele ei sultana-doamnă Roxelana, măria sa stăpânul a păstrat ca pe o lege hotărârea sa cea dintăi. Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândă de la umbrele strămoșilor săi din cetatea Adriaticei, adăogând în același timp practicile prea obișnuite în serai. Din harem în ganguri, de la câzlar-agasi la capù-agasi, din poartă în poartă, de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur, să le privească. Asta ne-a apropiat și mai mult. 11 În spatele biroului la care lucra Moașa se afla un afiș ironic: "Orice izbândă e suspectă". Dar prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească drumul și că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de norii negri ai sărăciei. Acolo, copiii nu știu să zâmbească. Sau încearcă să învețe să zâmbească. - Când am încercat să ne apropiem de lumea acelui sat - poves- tește Christiane - am crezut că tentativa noastră nu va avea sorți de izbândă. Copiii, mai ales, fugeau de noi, unii plângând a spai-mă chiar. - Dar de ce fugeau? - Ei nu mai văzuseră oa- meni cu pielea albă. Cine știe ce s-a petrecut în mințile lor... Mi-au trebuit câteva zile până ce, cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
închis ochii și am tras. N-a durut. Ba da, după două secunde durea ca naiba. A început să îmi curgă și sânge. Mult. Dar nu mai conta. L am scos. Am țâșnit din baie spre ușa apartamentului răcnind despre izbânda dentară, plin de sânge ca un leu știrb după vânătoare. Mama de-abia m-a văzut când am deschis ușa și am luat-o la fugă pe scări. Săream câte cinci deodată, spre disperarea vecinei de la parter. În clipa în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Până atunci, prea izbândise în toate. Norocul și puterea fuseseră întotdeauna de partea lui, norocul în a alege calea cea bună și în a obține deznodământul cel mai fericit și puterea de a răzbate până la acest deznodământ. Muncise mult pentru izbânzile acestea. Dar, indiferent dacă le merita sau nu și dacă muncise ori avusese o fărâmă de noroc, nu cunoscuse decât succese, fie și apărute după îndelungă străduință. Iar o viață făurită numai din succese e într-o măsură falsă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
posibil și nu totul i se cuvine unuia singur. Or, el prea izbândise până atunci în toate. Iar acum era ca și cum ceva semănând cu o amenințare - nefiind încă, dar putând fi în clipa următoare - ar fi distrus acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta îi sporea neîncrederea în orice ființă, dar îi sporea și singurătatea și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
calm, inexpansiv, deși dornic să izbucnească, neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a mai spus, nu cunoscuse încă înfrângerea. Să fie ceva ce ar trebui numit cerc Îdesigur, nu magic) în care pătrunzi prin risc, în care te menții prin risc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Nahor. 11. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă. 12. Și a zis: "Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, și îndură-Te de stăpînul meu Avraam. 13. Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14. Fă că fata căreia îi voi zice: "Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
iei nevastă fiului meu." 39. Eu am zis stăpînului meu: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze." 40. Și el mi-a răspuns: "Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbîndă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. 41. Vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci." 42. Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac, 43. iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: "Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta", 44. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
la stăpînul meu." 55. Fratele și mama fetei au zis: "Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece." 56. El le-a răspuns: "Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea, lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpînul meu." 57. Atunci ei au răspuns: "Să chemăm pe fată și s-o întrebăm." 58. Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: "Vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
toți întemnițații care erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decît prin el. 23. Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea. $40 1. După cîtăva vreme, s-a întîmplat că paharnicul și pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului. 2. Faraon s-a mîniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
că de fiecare dată ne‐am bucurat văzându‐i împreună pe vârstnici și tineri, trudind în sălile de studiu ale bibliotecilor. Ne închipuim aceeași trăire a lor la citirea cărții de față. Numai uniți vom învinge, spun cei cu speranța izbânzilor. Declarăm aici, că spre cinstirea operei mamelor noastre, ne interesează în gradul cel mai înalt armonia vârstelor. În aceasta a constat desăvârșirea succeselor și în literatură. Unele tulburări în domeniu, numai împreună au fost de pășite. Suntem profund amărâți să
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
parintele Serghei vrură să-i mulțumească misteriosului monarh-protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pîclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbînda finală va reveni totuși Necuratului. Într-o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de-o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noiembrie 1949, în timp ce demonstram în fața celor de la Variety International Pictures, am auzit-o pe o membră AUFT, o femeie pe nume Claire, spunându-i unui alt membru AUFT: «Cu AUFT în studiouri cauza noastră va avea mai mulți sorți de izbândă decât cu întreaga Gardă Roșie. Filmele constituie opiul modern al oamenilor. Vor crede absolut orice le vom proiecta pe ecrane»”. Domnilor, Claire e Claire Katherine De Haven, tovarășa a zece trădători din Hollywood și membră recunoscută a nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De altfel, relatarea lui Plutarh este suficient de concludentă în privința justificării acestei înfruntări : „Iar Thezeus, dorind să fie [...] cârmuitorul poporului, a pornit spre Taurul din Marathon” (Thezeus, XIV). A doua oară, Tezeu prinde și leagă Minotaurul cretan. Imediat după această izbândă (de fapt, datorită ei), Tezeu devine regele cetății Atena, în locul lui Egeu. Legenda spune că Egeu aștepta pe stânci corabia din Creta, care urma să-i aducă pe fiul său învingător sau știrea morții sale în Labirint. Tot legenda susține
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
corabia din Creta, care urma să-i aducă pe fiul său învingător sau știrea morții sale în Labirint. Tot legenda susține că Tezeu ar fi uitat să înlocuiască de pe catarg steagul negru (consemn al eșecului) cu cel alb (consemn al izbânzii), motiv pentru care Egeu, disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau nemaiînțelegând rostul unui obicei rebarbativ. De fapt, Tezeu nu a uitat să arboreze la catarg steagul alb. Dar anume acest semn al izbânzii sale (și nu cel al eșecului) a impus sinuciderea bătrâ- nului rege. Prinzând fără arme, legând și sacrificând Minotaurul, Tezeu și-a câștigat titlul de neo-basileus. Vechiul rege urmează să moară. Însuși felul sinuciderii lui Egeu probează această inter- pretare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar monstrul, cu capul plecat, veni să ceară îndurare, dând din coadă. Atunci Sf. Marcel îl lovi de trei ori peste cap cu cârja, îi înfășură gâtul cu stola și arătă mulțimii izbânda lui (Venatius Fortunatus, Vita sancti Mercelli, X ; cf. 34, p. 66). Legende populare franceze susțin că tot Sf. Marcel a scăpat Parisul de un taur fioros, care teroriza locuitorii orașului, legându-și stola în jurul gâtului fiarei (35, p. 101). Tot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care îi însoțește pe soli, este un om nechibzuit care face mai mult decât este de trebuință. În Japonia, împăratul îi prigonește mai departe pe creștini. De aceea, noi cei din Ordinul Sfântul Petru credem că sunt puțini sorți de izbândă ca libertatea propovăduirii să ne fie recunoscută, așa cum zice misionarul Velasco. Ba mai mult, trebuie să spunem că japonezii aruncă libertatea propovăduirii doar ca pe o momeală, pentru că, de fapt, nu caută decât să câștige din negoț. Ba, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
găsim un loc de stareț... nu în Japonia, ci la Manila. Unchiul mi-a explicat că va face tot ce-i va sta în putință ca eu să ajung stareț la mănăstirea franciscană din Manila. — Ai avea mari sorți de izbândă. Nici cardinalii și nici episcopii nu se vor împotrivi câtuși de puțin. Pașii săi care dădeau roată încăperii se opriră și unchiul se așeză pe un scaun. Își împreună mâinile și mă cercetă cu privirea să vadă ce cred eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bisericești asupra politicii față de străinătate statornicite de curtea imperială. Dacă ar ieși bine confruntarea... — N-am de unde să știu, am zâmbit eu. Dar cred că niște samurai ca dumneavoastră s-ar avânta chiar și într-o luptă fără sorți de izbândă. La fel sunt și eu. — Senior Velasco, zise Nishi făcând un pas în față. Dacă vă este de folos... sunt gata să mă creștinez. La lumina lumânării, mi s-a părut că de pe chipul lui Tanaka dispăruse încrederea lui obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el nu știa ce să răspundă. Velasco le spusese că și întâlnirea cu regele, și înmânarea scrisorilor Stăpânului, toate atârnau de izbânda dezbaterii din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în acea dimineață îndreptându-se către tribunal, cei trei nu și-au putut găsi liniștea. Samuraiul înțelegea de ce Nishi umbla acum prin ploaie. — Să fie de ajuns numai atât? Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]