2,397 matches
-
și coerența imaginilor poetice ce transcend genurile folclorice semnalează faptul că ne aflăm în fața unui imaginar mitic bine definit. Protecția astrului diurn continuă inclusiv în momentul pășirii pe tărâmul sacru, potrivirea temporală dintre răsărit și ajungerea în planul mitic asigurând izbânda inițiatică: „La Vidros că mi-ș pornea;/ Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân' ajungea/ La vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui” (Ciuperceni - Teleorman). Ca și plecarea din planul profan, momentul sosirii în inima
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin identificarea cu vânatul ca simbol al lumii eterne; mai mult chiar, săgeata reprezintă zodia sub care tânărul se așază: dinamismul ascensio¬nal. „Adevăratul blestem” (Mihai Coman) adresat săgeții încearcă o neutralizare a forțelor magice ce ar asigura o viitoare izbândă asupra stihiilor, deci vizează repetabilitatea actului. Săgetarea are efect ordonator, ea vine din direcție sacră: „În genunchi cădea,/ Arcu-și întindea,/ Arcu ș-o săgeată;/ Ținta-i țintuită/ Pe cerb mi-l izbea,/ La spate din dreapta,/ Cerbul sus sărea/ Și se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un impas până la sosirea lui Pătru. Ordinea reinstaurată de toiagul furat e mai mult decât o probă reușită pentru erou. Ea îi garantează faza următoare a inițierii. La fel ca întrebarea lui Parsifal, gestul eliberator al lui Pătru îi condiționează izbânda. Dintre toate păsările întrebate de spațiul mitic al zânelor doar ciocârlanul, întârziat în timpul fără curgere de pe celălalt tărâm, știe unde se află. Rolul lui îl suplinește și pe cel al calului, transportându-l pe erou dus și întors. Este, poate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celui de-al treilea drum întâlnit la răscruce. Peste tot unde apar trei direcții de continuare a traseului, numai cel din urmă este destinat eroului. Mezinul/mezina îl alege de fiecare dată, cea de-a treia posibilitate ori existență semnifică izbânda asupra incertitudinii și hazardului ce definește planul uman. Al treilea drum duce în sacru, și lupul anihilează orice element ce ține de lumea lăsată în lume, pentru a-l înlocui în planul durabil: „El îi mânâncă calu ș-atunci spuni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vreau să se știe bine de toți că, chiar învinși, tot cred că țara mea trebuie în această clipă a evoluțiunii ei istorice să facă acest gest. În viața națiunilor, sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sânt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o atare situație este astăzi românismul, de aceea, chiar de ar fi să fim bătuți, faptul că patru din cele mai
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
latură a științelor medicale, care privește procesul morbid În toată complexitatea lui moleculară și celulară, de la pătrunderea agenților patogeni În organismele ∗ A trecut În lumea drepților În anul 2001 vii cu modificările tisulare și celulare pe care le determină, până la izbânda vieții, vindecarea sau prăbușirea acesteia moartea. Morfopatologia actuală nu mai este anatomia patologică specifică animalelor moarte, ci o disciplină a viului În confruntarea cu factorii producători de moarte. Onorată asistență, stimați colegi, Dacă am realizat ceea ce am realizat este rezultatul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de-o parte căci ea, nesemănându-le, li pe pare teribil de caraghioasă. În Craiova, sigur, conduceam filiala USR, conduceam revista "Ramuri"; dar asta mă costa prea scump, ca să păstrez echilibrul consumam o cantitate de energie disproporționat de mare în raport cu izbânzile efective. Spuneam recent, ca răspuns la o anchetă despre soarta scriitorului în provincie, că dacă vrei să faci politică literară te duci la București, dacă vrei să faci literatură rămâi în orășelul tău mai mult sau mai puțin prăfuit ...! (Iertare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe tânărul confrate, în legătură cu cea mai sus indicată: afilierea la generație. Insist: formula generaționistă induce nu doar un epigonism lipsit de șanse, ci și un comportament de asistat, năravul de a-ți închipui că dispozitivul cu pricina îți poate asigura izbânda prin simplul fapt că te-ai înscris în rândul membrilor săi. Or, generația e autofagă. Numai câțiva aleși scapă de lăcomia ei devoratoare. În ce mă privește, am ocolit mereu integrarea în generație, făcând o figură de "disident". Mărturisesc că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cei ce s-au ratat. Ar trebui să aflu rațiunile pentru care ratații sunt considerați ratați. Și, pentru a răspunde aici întrebării care urmează, am să spun că în mare parte poezia mea s-a construit pe ratări existențiale, iar izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici, pe malurile Dâmboviței, toți devenim cu timpul amici Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muncitoare în formare, cu o țărănime cvasitotal analfabetă, cu economia penetrată de marile companii nord-americane, Bolivia putea să însemne la venirea lui Che, conform teoriei marxist-leniniste, "veriga slabă a lanțului capitalist", unde o mișcare revoluționară ar fi avut sorți de izbândă. Cunoșteam istoria luptelor de independență a popoarelor din America latină împotriva Spaniei, începută acum mai bine de două veacuri. "Războaiele de independență", fie ele ale latinoamericanilor împotriva Spaniei, americanilor împotriva englezilor, africanilor împotriva metropolelor coloniale, au avut, indiferent de continent și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aflam cu regina și îmi arătă pe o hartă mare, întinsă pe masă, mersul trupelor însemnat de dânsul cu mici drapele, îmi explică cât de bună era strategia germană, de ce ma terial formidabil dispuneau și de siguranța ce avea în izbânda Puterilor Centrale. „Un singur lucru aș dori să revăz înainte de a muri: restituirea celor trei județe pierdute de țară în timpul domniei mele.“ [ Nu putea prevedea, și noi cu el, că țara, urmând un mers opus vederilor lui, se va mări
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alții scăpau, deși [se aflau] în aceleași condițiuni. Mai era și ce numeam psihoza martiriului: primeam orice nevoie ca un tribut datorit pentru îndeplinirea victoriei. Mi se părea că astfel contribuim la jertfa națională și că numai astfel me ritam izbânda. Mă ocupai deci cu noua organizare a spitalului, unde acum ne impuneau pe contagioși. Am prevenit pe Marghiloman că trebuie să-l ia Crucea Roșie, deoarece, ca internată, nu mă voi mai putea ocupa de nimic, dar să ni-l
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atunci deja ne vorbi de zgomotele de victorie și succese răspândite de germani, de marea ofensivă ce pregătea Hindenburg și pentru care împăratul îi și adresase o scrisoare publică de mulțumire. Știam bine că astfel de manifestări se fac după izbândă, nu înainte, ca să nu se prevină inamicul de intențiile ce ai. Prin urmare, [un] bluff pentru a amăgi opiniunea publică internă și pentru a teroriza teritoriile ocupate, dar [care] nu putea impresiona pe oamenii con știenți. Ne mai spuse că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-i urâm, că-i judecăm. Și o știu. De câte ori nu am auzit vorbele inconștiente: „Warum denn hasst man uns so?“(De ce oare ne urăsc așa? (germ.).) Pentru renegații noștri nu putem avea decât dispreț și dezgust. 1918 să fie anul izbândei, anul realizării visurilor celor mai scumpe, săvârșirea operei tatălui nostru prin fiii lui, dezrobirea românilor, singura mângâiere ce doreau și voiau regele Carol și tatăl nostru după pierderea Basarabiei. 1917 trece multe și mari datorii lui 1918. Le va plăti
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de 20 august, ziua aniversară a nașterii lui Ionel: „O ocazie se prezintă, a cerut să-i dăm ceva pentru voi, profit cu o săptămână înainte să-ți urez de ziua ta să trăiești, să-ți dea Dumnezeu sănătate și izbândă în toate ale tale pentru binele neamului nostru și al nostru. Viața noastră face parte din a țării noastre și, cum cauza dreptății este în partea noastră, vom izbuti să ne bucurăm de acest bine al țării noastre. După cum în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bine că regele are încredere și cere sfat oamenilor serioși și încercați, de care Antonescu nu vrea să știe. Aceasta ex plică și telegrama dată de Anul Nou lui Maniu, ca răspuns la feli citările acestuia: „Îți urez sănătate și izbândă“. Se știe că legionarii sunt protejați de germani, tutorii și educatorii lor. Sima, dispărut din ziua de miercuri, când a tras din Cazarma jandarmilor în Președinție și când, văzându-se învins, a fugit și a petrecut noaptea la G. Gr.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din sfeclă (1812-1825), culorile de anilină (1826), chibriturile (1831) ori cercetările lui Ampère, Volta, Faraday despre electricitate (1831) și încă alte momente importante ale dezvoltării științei care constituiau tot atâtea dovezi de creștere a puterii omului asupra naturii și de izbânzi răsunătoare în lupta cu ignoranța. Dar sensul mai adânc al influențelor unor asemenea realizări uluitoare ni se va desluși mai târziu, atunci când vom vedea tăria constantă cu care va susține A. Fătu ideea aplicărilor practice ale științei și tehnicii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
atunci. Dar s-o numim silnicie; ea le place femeilor, totuși: Sunt mulțumite să dea, insă silite, ce vor. Orice femeie-nșelată de Venus prin sila păstrează O amintire ce nu-i semn de necinste, ci dar. Iar dacă-n lupta izbândă va fi câștigată de dansa, Fața-i în van va zâmbi, jale-i în inima ei. În faimosul fragment ce priveste Fortuna, la sfârșitul capitolului 25 din Îl Principe, Machiavelli efectuează o operație revoluționară grefând energia erotică găsită la acesti
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
guvernamentale, însoțite, cum era și firesc, de amintiri participative și explozive scene comice, precum și portrete umane, cu dimensiune, pregnanță și relief. Cum era de așteptat, substanța celor trei volume de memorialistică menționate op constituie propria-i viață, cu bucurii și izbânzi, tristeți și mâhniri, nădejdi și certitudini, toate dezvăluindu-ne, printr-o relatare de mare simplitate și cuceritoare sinceritate, fațetele unei personalități de marcă, având un rol important în viața culturală și politică a României. Fiind scrise la cumpăna dintre două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ei să ne atace sau măcar să ne zică un cuvânt, căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii. Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la casele noastre bucuroși de izbânda făcută și fiind siguri că caimacanul Vogoride va fi fericit când va auzi în ce mod i-am adresat mulțămirile noastre de ziua-i onomastică pentru boieriile cu care ne căftănise. A doua zi pe la oarele 11 dimineață, când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cu toate aceste, nu fără greutate se făcură în județul Suceava al doilea alegeri: căci avurăm în contra noastră pe șeful separatiștilor, răposatul Neculai Istrati, care era proprietar mare în județul nostru și în măsură de a lupta cu oarecare sorți de izbândă. Curentul unionist însă era așa de puternic încât în cele din urmă Istrati nici nu îndrăzni să vie la vot, iar din urne ieșiră în toate colegiile cu majorități enorme: Iorgu Vârnav-Liteanu, Alecu Botez-Forăscu, Costache Morțun, Dimitrie Grigoriu-Văsescu și Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu îndrăzni să vie la vot, iar din urne ieșiră în toate colegiile cu majorități enorme: Iorgu Vârnav-Liteanu, Alecu Botez-Forăscu, Costache Morțun, Dimitrie Grigoriu-Văsescu și Toader sin Pavel, deputat sătean din Rădășeni. Alte petreceri, alte baluri, pentru a sărbători marea izbândă în alegeri. Hora Unirei se cânta și se juca în toate răspântele; versurile lui Alecsandri erau pănă și în gura copiilor; jurnalul unionist Steaua Dunărei, redactat de Mihai Kogălniceanu și Vasile Mălinescu, scris într-o limbă cu un foc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-mi că mare vitejie trebuie să fie de a ucide un iepure sau o rață sălbatecă. De atunci, pot a zice, s-a strecurat în sângele meu patima vânatului care m-a stăpânit pănă astăzi. Voi vorbi mai târziu despre izbânzile mele în exercițiul acestui frumos și bărbătesc sport. Curgeau repede și limpezi anii copilăriei ca izvorul de la munte; creșteam văzând cu ochii și dacă la învățătură nu eram tocmai cel din urmă, de sigur la oină26 și la țâc27 eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sumedenie de lume cântând și jucând astăzi din nou aceeași horă, în aceeași piață, cu același foc, aș putea zice și mai aprins, căci izvorea de astă dată din puterea dorului împlinit, mi-am zis: O! Doamne ! Mare a fost izbânda noastră, mare a fost ziua de 24 ianuarie 1859, căci fără dânsa toate faptele istorice săvârșite în urmă, precum, războiul, independența, regatul, n-ar fi avut loc; și mare trebuie să fie recunoștința noastră cătră acea generațiune de patrioți care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau gârlă. Nicu Racoviztă ne istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]