24,388 matches
-
a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se uită în jur, la cameră. Încercă să îi pară ca un val, atât de fină și de prețioasă încât se va tulbura ca un fir de apă de izvor, la cea mai mică atingere. Însă vedea cum apa era deja tulbure, putea numai să o tulbure și mai tare, pentru a fi foc, de neatins. Cu o zi înainte făcuse dragoste, suflară împreună, aburindu-și trupurile goale, invulnerabile, atingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii. Se bucură cerul de ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana. Viața ne este scumpă, scumpă ne este viața când poienița e plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Du-te dracului. Nu mai suport! Îi țip în timp ce-l lovesc. Încă o zi. Atât. Încă o zi. Iar seara asta, vino cu mine. Mă pregătesc și vin cu el. Plimbarea prin pădure se face în liniște. Mergem la un izvor termal. Apa e multă, suficientă, numai bună. Îi zâmbesc. Sărim în apă. Și ne purtăm natural. Suntem veseli. Șampanie? Pahare? Deci plănuise să venim aici. Chiar după ce ... îi sar de gât și îl pup în fugă. El toarnă șampania. Ciocnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un moment dat mă sărută. Știu că nu e de la șampanie, servii puțin, e de la el senzația plăcută ce mă străbate. Atmosfera de vis e numai o mică parte din fericirea pe care o îmbrățișez cu ochii deschiși. La marginea izvorului, jumătate în apă, ne iubim. Înainte mă întreabă: Deci? Da, răspund deși tresar. E tandru și hotărât. Și mă face fericită. Tocmai de aceea plec înainte de venirea zorilor. Și știu că mă privește cum plec. Când ies îmi spune: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare și frumos, cu blocuri imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o femeie frumoasă și încântătoare, după care toți ceilalți bărbați privesc deopotrivă cu dorință? Chiar dacă frumusețea este trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a Istorisiri nesănătoase fericirii 95 viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre Osvald că era prea firav și prea nepregătit, ca să întâmpine o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese el, fu: „Și, de acum încolo, eu cum voi mai scrie?” Da, teribil impas! Și totuși, nimic nu era cu adevărat pierdut până acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau ei singuri propria poveste: - Dorești explicații, zici? Dar cine ești tu, de te-ai găsit să-mi ceri tocmai mie socoteală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic 146 Rareș Tiron înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea, fie că mama nu-l putea înțelege și tolera pe fiul ei, acest subiect delicat și foarte intim constituia mereu un izvor nesecat de certuri între cei doi. De altminteri, între ei mai niciodată nu putuse fi vorba despre o legătură solidă, afectuoasă și bine sudată, așa ca de la mamă la fiu, căci felul lor de a gândi lucrurile și de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Liniștea și siguranța cu care doar natura, în plinătatea ei maternă, își permite să existe. Să fie, pur și simplu. Iar tu te vei lăsa cuprins în miezul ei cald și vei ști că, flămând, vei primi hrană, că, însetat, izvorul însuși îți va fi deschis la picioare. Vei cunoaște odihna, tu, cel obosit, și ție, rănitului, îți va fi dată alinarea. Ne-am început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru a nu ne lăsa să uităm
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tradiționale care imită, cu o artă care te lasă cu gura căscată, cristale albe de zăpadă care ți se topesc în gură. Desigur că și peisajele de iarnă atrag, mai ales admirate din aburul fierbinte ale onsen-urilor, popularele și luxoasele izvoare termale în aer liber. Dar micul amănunt picant pe care nu mă îndur să-l trec sub tăcere, deși ne îndepărtează de tema noastră, este altul: iată-mă, umbră pustie, la calculator, în seara de 30 decembrie. Este miezul nopții
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o deschidere uluitoare spre celălalt. Nu mai există granițe, nu mai există norme. Și astăzi, băile comune, sento, de la cele simple la cele mai luxoase, se bucură de aceeași popularitate printre japonezi. Varianta lor superioară este onsen-ul. Onsen-ul este un izvor termal, în jurul căruia a fost amenajată o întreagă stațiune. Serviciile sunt extraordinare și extrem de scumpe. Toată lumea vorbește despre beneficiile pentru sănătate, însă onsen-ul este, în realitate, Mecca japonezului modern, un hortus conclusus al regenerării interioare. Cele mai căutate sunt ansamblurile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam, japonezele nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu piele parfumată și mătăsoasă ca de femeie, nu le vor altfel, decât pătrunse în două de această grotă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un bol cu ceai. Culoarea sa verde este oglinda naturii, care ne înconjoară. Închid ochii, adânc în mine regăsesc munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singur, cuprins de pace și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Oh, mare maestru Soshitsu Sen al XV-lea. Mintea mea refuză să devină o parte din această grădină golașă, din această iarnă tăcută, pentru că nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care devorează viața. Undeva, într-o latură care poate nici nu mai există, stau eu, futaoki, kensui și hishaku uitate în mână; în spate, grădina rece, golașă; îndărăt, iarna încapsulată în această clipă unică, munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singură, cuprinsă de pace, și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Corpul mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și împreună cu aceste frământări sufletești trecuse pragul în preadolescență. Cu aceste gânduri și cu ulciorul în mână s-a trezit la răspântia de la Pleșca, moment în care șia adus aminte de Clănțău cu care făcea multe plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău, era puternic cât un pui de urs. Era ascultător și Magnolia era tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era sfătuită de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe deasupra ești tare curajos. Norocel s-a speriat auzind că omul vorbește nu este mut cum a înțeles el. A simțit cum pălăria i-a zburat de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei erau proaspăt sădite în mintea lui, puțin câte puțin toate au revenit la normal și a căpătat glas. -Mulțumesc pentru laude, bădie eu știu că nu este așa dar dacă și dumneata spui la fel ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că i se zice Craiul bărbaților. După cele spuse vocea brusc se stinse la fel cum se aprinse și crăiasa amuțise. După auzul acestei vești, crăiasa plecă la drum, până a ajuns, într-o pădure unde a poposit la un izvor. La câțiva metri de loc, doi porumbei se certau foc, din cauza unui joc, dintre o porumbiță și un netot. -Măi frumoșilor, decât v-ați certa mai bine m-ați ajuta, zise crăiasa către porumbei. -Cu drag, Crăiasa inimilor în suferință
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atâtea mări, până într-o zi, când au hotărât să se oprească și să se odihnească. Era la achindii și s-au oprit la marginea unei păduri, în dosul a câtorva tufe de cătină, la câțiva pași de malul unui izvor din care ieșea apă tulbure și se scurgea la vale pe un fir șerpuit făurit în vreme de mult apusă. -De ce nu ne-am oprit pe malul apei, lângă izvor? a întrebat gărgărița pe Căiță, după care s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tufe de cătină, la câțiva pași de malul unui izvor din care ieșea apă tulbure și se scurgea la vale pe un fir șerpuit făurit în vreme de mult apusă. -De ce nu ne-am oprit pe malul apei, lângă izvor? a întrebat gărgărița pe Căiță, după care s-a apropiat de acesta și l-a mai întrebat șoptit: -Am văzut că Trotinel te-a rugat să te apropii ca să-ți spună ceva la ureche ... Ce a șoptit? -Mi-a spus mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la ureche ... Ce a șoptit? -Mi-a spus mai întâi să nu vorbim decât în șoaptă, apoi că ar fi spre binele nostru să ne aciuim aici, după această tufă să nu fim zăriți de făpturile care se adapă din apa izvorului. -Despre ce fel de făpturi este vorba și de unde știe el? -Spune că roua a păstrat mirosul unor copite care au trecut pe aici nu cu mult timp în urmă. -Ale cui urme crede Trotinel că sunt? -Nu știu ale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în timp ce Căiță împreună cu Zvârluga, Trotinel și Ciric au rămas muți și priveau cu toții dâra de pământ și mușunoaiele făcute de cârtiță, în timp ce Stup a făcut înconjurul așezării lătrând. Căiță s-a speriat după ce a observat că, pe lângă ei trecea spre izvor înaintând cu greu un colos cu două capete. A înghețat, nu alta, Zvârluga a zis: -Unde am ajuns, fraților? a întrebat mai mult pentru sine, decât pentru grupul prietenilor. -Uite, cel care tocmai a trecut pe lângă noi era un monstru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
respirat puțin aer curat. -Suntem pe teritoriul șerpilor, zise puțin îngândurată gărgărița. -Ce vrei să spui, Buburuza? -Ce pot zice decât că la prima oprire am ajuns într-un loc din care nu știu cum vom ieși. -Ai văzut cine-i la izvor? a întrebat Căiță. -Am văzut. Dacă toți sunt așa înseamnă că am ajuns în împărăția șerpilor, zise cu îngrijorare Buburuza. -Poate în a giganților sau a zmeilor, a fost de părere Stup. -Nu cred, a fost de părere Cârtița. -Spune
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]