2,595 matches
-
poată trăi demn de pe urma ei, fiecare primind în mod echitabil în funcție de importanța sa socială ca talent, muncă și capital. Invers, comunismul ar rămâne înțepenit în sfera consumurilor, „pretutindeni egale și peste tot mediocre”, scopul fiind regenerarea omenirii sustrase acum demonilor lăcomiei și individualismului. Neputând pune de acord comunismul și societatea abundenței, Durkheim nu vede în Marx decât un gânditor socialist care a mizat pe producția lărgită pentru a putea întruni condițiile trecerii la un stadiu superior al omenirii, o societate fără
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Occident, ziariștii constituie o țintă preferată - ziaristul american W. Duranty, în anii 1930 -, ca și personalitățile din lumea artelor, a științei sau a Bisericilor, recrutarea efectuându-se pe baze ideologice - marxismul* sau pacifismul* - dar și prin constrângere sau exploatând lăcomia de bani. Totuși, în anii 1937-1938, în cadrul Marii Teorii*, Stalin* decapitează diferitele sale structuri de informații, fapt care provoacă o serie de defecțiuni: Walter Krivitsky, de la GRU, se refugiază în Franța și apoi în SUA, Alexandr Orlov, de la NKVD, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
VIII-lea. Integrarea lui Morus în familia comunistă se datorează operei sale din 1516, Utopia, unde nu numai că inventează cuvântul „utopie”, ci și ideea: supunând unei critici radicale Anglia de la începutul secolului al XVI-lea, lume protocapitalistă, devorată de lăcomie și egoism, el inaugurează un nou instrument al criticii sociale, genul utopic, care constă în confruntarea sistemului repudiat cu o cetate perfectă, descrisă în cel mai mic detaliu. Această cetate se distinge prin refuzul oricărei proprietăți private - inclusiv pentru locuire
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să domine un sector într-o manieră monopolistă sau semimonopolistă. Ceea ce doresc imperialistul precapitalist, capitalistul imperialist și „imperialistul” capitalist este puterea, și nu câștigul economic. Magnatul nu este mai puțin atras de scopul său „imperialist”, de necesitatea economică sau de lăcomie decât era atras Napoleon I. Câștigul personal și soluționarea problemelor economice prin expansiunea imperialistă sunt pentru toți un beneficiu plăcut, un produs secundar bine-venit, dar nu ținta de care este atrasă frenezia capitalistă. Am ajuns la concluzia că imperialismul nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cauzalitate a responsabilității, rezultă datoria morală de a aduce amendamente relelor comise înainte și de a contribui la o distribuție mai echitabilă a bogăției mondiale. Cel mai faimos caz este cel al distribuției inegale de hrană, sursă de excese și lăcomie în rândul națiunilor industriale și malnutriție cronică și chiar foamete în multe țări din Lumea a Treia. Totuși, legăturile cauzale și morale între abundența din lumea industrială și sărăcia extremă din cealaltă parte a globului sunt discutabile. De-a lungul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
efemer... de poți pe-un mărgăritar-de-zar, averea-ți, moștenită s-o riști și atunci, sfârșind în evaziv, să proclami, regatu-ți: pierdut-definitiv!... de poți trupul vlăguit, sclav absolut... să ți-l mai biciuiești năprasnic, rănind, în fapt, nimicul gras, ce-n lăcomie ți-a rămas... de poți umple cântecul nemăsurat al infinitului acela de minut, măcar cu paguba-penumbre a zeității, noi, din 61 de secunde... atunci, al tău va fi PĂMÂNTUL și tot ceea ce există-n EL... ba, mai mult, vei ști
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
în rândurile electoratului fidel, guvernul liberal a făcut și un prim pas hotărât spre a-i obliga pe cei cu profesii liberale și nu numai să redescopere metode mai vechi sau să inventeze altele pentru a-și feri banii de lăcomia statului. Prin urmare, e greu de crezut că, din zona asta, vor veni suficienți bani la buget pentru a acoperi măcar o parte din necesarul pentru creșterea pensiilor. Nu ne rămâne decât să așteptăm alte decizii cu iz socialist ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
creștină a istoriei. Cetatea lui Dumnezeu s-a dovedit mai durabilă decât Imperiul Roman.147 Atât Niebuhr, cât și Butterfield împărtășeau o viziune creștină comună asupra istoriei exprimată în două axiome: recunoașterea existenței răului în natura umană ("principiul universal al lăcomiei umane"Butterfield) și regăsirea chipului lui Dumnezeu în om (Niebuhr), respectiv primatul personalității umane în istorie (Butterfield). Niebuhr consideră crucea lui Hristos drept cheia istoriei umane și susține că aceasta poate fi înțeleasă dintr-o perspectivă teleologică, în timp ce Butterfield descifrează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a urmat cursul, purtând ape când mai limpezi, când mai tulburi, în care aspiranți la gloria literelor, din cea mai variată și "bogată" gamă, s-au apucat de pescuit. Cei mai iuți de picior s-au repezit voinicește și cu lăcomie să prindă peștele cel mai mare, aducător de faimă, iar alții au așteptat fără grabă, după principiul "laisser faire". "Valul" echivalent cu febra aurului" sau cu expedițiile spre pământul făgăduinței gloriei literare se stinge. Peștele mare sau, mai exact, "peștișorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Omar, și până la retragerea turcilor în 1918, Baalbek a aparținut, mai mult sau mai puțin, la provincia Damasc. Prin schimbarea mâinilor atât de des, a fost asediat, în mod regulat, devastat, furat, minat și decimat. Atmosfera de discordie, ură și lăcomie, care a guvernat în timpul Evului Mediu între moștenitorii din Ommayadsi, Abbassidsi, Fatimids, Byzantini, Kurzi, Azoubites și Mamelouksi a provocat mult rău orașului și acropoliților. Cruciații lui Raymond, apoi ai lui Baudouin, mongolii lui Houlagou, apoi Tamerlan nu au omis discordia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
implorat: "Dați-mi trei minute și vă aduc banii!". Ei bine, zis și făcut. În trei minute s-a înfățișat cu banii. Iar mie îmi venea cam greu să cred că i-am recuperat atât de repede... Nu am sancționat lăcomia șoferului și i-am plătit trei sute de pesos, atât cât costase cursa cu o seară înainte, deși drumul de întoarcere din acea dimineață pe același traseu dar cu alt șofer, a costat numai două sute de pesos. Dovadă că a fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Deștept foc sau prost de dă în gropi, pescarul amator este dominat de speranțe absurde. Bogat sau sărac, sătul sau flămînd, urît sau frumos, bătrîn sau tînăr, pescarul stă cu ochii fixați pe plutitor sau cu urechea la clopoțel. Studiind lăcomia pescarului, îi poți afla secrete ascunse, ștanțate genetic și uneori dezagreabile. Un medic ginecolog celebru, din Iași, avea de la Partid un "Liber" la pescuit, la orice oră, în orice iaz și indiferent de sezon. Omul era și un mare specialist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ginecolog celebru, din Iași, avea de la Partid un "Liber" la pescuit, la orice oră, în orice iaz și indiferent de sezon. Omul era și un mare specialist în pescuială, cu scule adunate din lumea largă. Era dotat și cu o lăcomie greu de întîlnit. De trei patru ori pe săptămînă venea la iazul domnului Huianu și captura cîte 40-50 kg de pește. Ce făcea cu atîta pește nimeni n-a reușit să dezlege această enigmă. Noi, adică eu și domnul Covalciuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Benichou, directorul administrativ al Universității. De ce? Refuză să ne dea avansul promis în România. Amicul libanez, deși musulman, de la țigară nu se putea abține nici în ramadam. Venea la mine în cabinet, încuia ușa și duhănea o țigară cu o lăcomie imensă. După ce trage o țigară și încă una, calm reia discuția. Îl cunosc pe Benichou. Este slab, sperios și cedează imediat dacă îl ameninți. Cum? Te urci pe biroul lui, îl apuci de haină și îi țipi în ureche. Răcnești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la noi toți vor tunuri și mai ales sînt grăbiți. A dispărut omenia? Mare pagubă în ciuperci! Dar marea majoritate a românilor și-a păstrat omenia, gîndesc concesiv. Dar nu se vede. Cei de care avem nevoie s-au transformat. Lăcomie și lipsă de compasiune. Asta se vede la tot pasul, pentru că ne lovim mereu de ei, mă justific oarecum. Vorbești singur, este cam grav, se impacientează soția. Nici vorbă! Sînt obsedat de Hamlet. Mă duc să cumpăr... Este cam ceață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar fi formată din doi indivizi, bărbat și femeie, reproduși la infinit. De cine am mai rîde? Pe cine l-ați mai încondeia la securitate? Cine ar mai fi judecătorul care arată fundul publicului? La cine ne-am binocla cu lăcomie cînd decolteul unei duduci joacă zglobiu?! Și, mă rog, chestii din astea. Eu vreau lumea așa cum este, cu indivizi care, fiecare în parte, constituie un microunivers, irepetabil. Ernestina și Zenaida sînt unice, deși lumea este plină de femei care oferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
valurile, fără a fi furioase, sar digul și stropesc cu nouri albi mașinile în trafic. Începe să-mi fie sete. Acuși, acuși, pe imensa poartă va veni chelnerul cu berea. Rece, dar rece nu gumă. La început voi sorbi cu lăcomie, apoi o să mai las puțin în pahar, așa, pentru o savurare mai tîrzie. Totuși, la setea care mi s-a făcut, o singură bere.... Nu, cu siguranță că am să mai comand una. Dar repede. Prima bere o s-o sorb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
face, când ne vor da vasele înapoi sovieticii, luate prin așa zisa convenție? Lor, acum, nu cred că le trebuie. Au strigentă nevoe de altceva, de alimente, de refacerea economiei lor distruse de conflagrația mondială, în care au intrat din cauza lăcomiei lor. Șantierele navale ale lor, au acum mai mare experiență în a produce multe tipuri de nave. Nevoia i-a învățat multe și pe ei, și mai sunt sprijiniți și de aliați....cât or mai fi ». Mihăiță trăgea concluzii, gândea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
atenția asupra reacției în lanț pe care o provoacă întotdeauna primul mare derapaj malefic. Orice consimțire vinovată le instituie treptat pe toate celelalte. Ioan Casian, născut, pare-se, în Dobrogea, stră-român carevasăzică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
celelalte. Ioan Casian, născut, pare-se, în Dobrogea, stră-român carevasăzică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (și mâinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata și se numește desfrânare. Desfrânarea are însă nevoie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pradă ușoară a oricărei disoluții. De aceea, această a șasea treaptă a păcatului poate lua locul primeia, ca o nouă rădăcină a răului. Lehamitea, pierderea criteriilor și a simțului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e una din utopiile durabile ale vieții mele. Dar nu numai silueta. Dincolo de cura de slăbire, aspir la regimul sănătos, hiper igienic, garant al tinereții fără bătrânețe. Pe de altă parte, sunt ineducabil. Ezit, de când mă știu, între asceză și lăcomie, între Yoga ierbivoră și Michel Onfray. Am încercat tot soiul de acrobații alimentare, de la Scarsdale la Montignac (cu încurajatoarea sa formulă „Mănânc, deci slăbesc!“), am experimentat și excesul, și (mai rar) inaniția. Nimic! Drept care, urmăresc dietetica televizată cu interes, dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în general, nu face victime. În plus, rareori ajunge în poziții publice care să dea frâu liber unei pernicioase dilatații de sine. Cât despre târgovețul obișnuit (de la funcționă rime la veleitarii luptei politice), el își trăiește vanitatea mai degrabă ca lăcomie. Lă comie de bunuri, de însemne ale reușitei sociale, de privilegii. Intelectualul vanitos tră iește mai puțin în lăcomia de câștig, cât trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat până la pasiune de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dilatații de sine. Cât despre târgovețul obișnuit (de la funcționă rime la veleitarii luptei politice), el își trăiește vanitatea mai degrabă ca lăcomie. Lă comie de bunuri, de însemne ale reușitei sociale, de privilegii. Intelectualul vanitos tră iește mai puțin în lăcomia de câștig, cât trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat până la pasiune de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de performanțele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnitățile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
funcționă rime la veleitarii luptei politice), el își trăiește vanitatea mai degrabă ca lăcomie. Lă comie de bunuri, de însemne ale reușitei sociale, de privilegii. Intelectualul vanitos tră iește mai puțin în lăcomia de câștig, cât trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat până la pasiune de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de performanțele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnitățile ultime, spre recunoștința obștească. Și cu cât e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]