4,795 matches
-
în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante. Adesea s-ascundea în câte - un saltar de scrin, ca să nu știe nimeni unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria - țiganca, dar era clar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uliței evreiești” era dominat de emigrare. Astfel, o echipă de agitatori ai C.D.E.-ului consemnează din cartierul bucureștean xe "Dudești"Dudești: „La nr. 27 și 29 am găsit peste tot Încuiat, nefiind nimeni acasă, iar prin geam s-au văzut lăzile pregătite pentru plecare”5. Același tip de lăzi erau surprinse de delegatul C.D.E., Jak xe "Siderer"Siderer, În curtea sinagogii Or Hahadash, din vechiul cartier evreiesc al xe "București"Bucureștilor 1. Astfel, numai În luna mai 1950, În xe "Botoșani
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
echipă de agitatori ai C.D.E.-ului consemnează din cartierul bucureștean xe "Dudești"Dudești: „La nr. 27 și 29 am găsit peste tot Încuiat, nefiind nimeni acasă, iar prin geam s-au văzut lăzile pregătite pentru plecare”5. Același tip de lăzi erau surprinse de delegatul C.D.E., Jak xe "Siderer"Siderer, În curtea sinagogii Or Hahadash, din vechiul cartier evreiesc al xe "București"Bucureștilor 1. Astfel, numai În luna mai 1950, În xe "Botoșani"Botoșani s-au eliberat 3.683 de formulare
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
fani" care le răpesc afecțiunea idolului lor. În ambele situații, copilul sau fanul ar dori pur și simplu să-l îndepărteze pe intrus, pe cel care-i strică socotelile, pentru a rămîne doar el cu ființa iubită. Poți arunca la lada de gunoi noul născut? Să-i mitraliezi pe fani? Este imposibil, ar fi împotriva dorinței părinților de a avea mai mulți copii, a dorinței vedetei de a avea numeroși admiratori. Oricare le-ar fi preferințele, părinții au obligații față de copii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface În vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă dinspre finalul poemului ar putea oferi, ea singură, un repertoriu reprezentativ de elemente definitorii pentru structurarea spațiului imaginar ca deschidere pluriperspectivică, succesiune de „priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmînd un itinerariu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unei dureri de dinți, apoi al unei călătorii. „Așadar, experimentul era concludent. Controlul automat ducea la dispariția oricărei manifestări «mediumnice»”. Cu toate acestea, uneori, mecanismele sunt psihologice, dar țin de normalitate: anumite farse magice fac apel la iluzii perceptive (o ladă pare rectangulară, când de fapt este trapezoidală și are fund dublu). Fizicianul Henri Broch de la Universitatea din Nisa, care s-a specializat în demistificarea fenomenelor paranormale, este de părere că doi frați așa-ziși telepați comunicau prin sunete foarte ascuțite
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mare se deschise în fața lui aproape singură. Aerul nu mai părea tras doar într-o parte și sorbit, ca apa din chiuvetă, ci pleca și venea, de parcă mișcarea lui făcea un piept uriaș să tresalte. Ascunse săculețul cu mere în spatele lăzii cu scule și se întoarse spre călăreț. Ceva nu era ca de obicei, dar Petrache nu pricepea ce. Și, ca totdeauna, în astfel de situații, se cățără pe zid, să stea de vorbă cu soarele. În diminețile pâcloase, valea părea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lungiră până în curtea interioară, flăcăul coborî, iar corbul își luă zborul. Cum gutuii urmau să înflorească mai târziu, dimineața în care înflorea caisul era vremea cea mai potrivită pentru a observa mugurii ce stăteau să plesnească. Petrache scoase din lada cu scule ferăstrăul de mână și foarfecele de grădinărit. Cercetă cu atenție crengile și le reteză pe cele uscate. Făcu din ele un snop pe care îl duse într-unul dintre colțurile umbrite ale zidului. După care, mânat de aceeași
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pe o masă ședea trântită o râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe o ladă de formă italiană (o cassapanca sculptată cu flori și capete de îngeri) se ridica un vraf de cărți îmbrăcate în piele, părând - după aspectul lor de vechime, cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stau departe. Curiozitatea birui pe Ioanide. Hagienuș locuia într-o casă veche, în fundul unei curți adânci. Odăile erau mari, neîngrijite și unele probabil întunecoase, prin faptul că lumina le venea prin mijlocirea unui geamlâc. Pe coridoare te izbeai de cufere, lăzi înalte. Apartamentul propriu al lui Hagienuș impresionă totuși plăcut pe Ioanide și fu un fel de surpriză. El se compunea dintr-o încăpere foarte mare, căptușită mai toată cu rafturi de cărți, și dintr-o odăiță alăturată, fără ușă, slujind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copilărise și al cărei cetățean se socotea și unde ajunsese o figură familiară în cercurile de intelectuali. În timp ce îndrepta valorile spre sud, Manigomian depozita în odăile de jos și în fostele grajduri ale casei boierești saci cu cafea, cu piper, lăzi cu vanilie, scorțișoară, ceai, cacao, tot ce putea să reziste și să se vândă cu prețuri mari în cantități farmaceutice când legăturile comerciale cu Orientul ar fi fost întrerupte. Manigomian se pregătea pentru profesia de speculant de cafea și mirodenii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
progeniturii sale, să se lase extorcat în rate, cu maxim de profit moral și fizic. Tratamentele de soiul aceluia din ziua cu șampanie și prăjituri îi făceau deosebită plăcere. Hagienuș era din familia bătrânului din anecdotă care-și umple o ladă cu pietre, dând a înțelege feciorilor că mai are avere, spre a fi îngrijit bine până la moarte. Neputând căpăta cheia, Hagienuș aduse cu trăsura sicriul de metal învelit bine în hârtie și legat cu sfoară, ca și când ar fi fost un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plasate câteva semne cu roșu în diferite puncte. Erau cavouri cumpărate sau obținute în felurite chipuri de Mișcare și care constituiau o adevărată tabără militară. În ele se depozitase arme de proveniență germană, grenade, chiar două mitraliere. Fuseseră găsite și lăzi cu pesmet și conserve, sticle cu coniac, pentru fortificarea fiziologică a unei eventuale trupe. Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte absorbite pe dalajul interior. Era sânge închegat, intrat în porii pietrei. Sângele Pichii. Curentul nemotivat făcu pe Ioanide să privească în sus. În partea din fund a rotondei, arhitectul așezase o fereastră de metal în grile, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie de gloanțe, apoi un altul mic, umplîndu-și după aceea buzunarele cu gloanțe din cutii ascunse în receptacul. Pica observă că pe dalajul cavoului era trântită o ladă de brad lunguiață, închisă cu cercuri de fier și prevăzută cu mânere de frânghie. După ce se alimentă cu gloanțe, Gavrilcea luă pe Pica de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi spuse. Și-i dădu lămuriri. Aveau să meargă împreună
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pica nu putea ieși, era încă lumină spre a tenta o evaziune din cercul agenților. - M-au descoperit! zise Gavrilcea încrețind puțin fruntea,mereu stăpân pe sine și fără a-și pierde inutil vremea cu o scuză față de Pica. Trase lada, destul de grea, în dreptul ușii, vorbind în acest timp Pichii. Îi spuse că nu era altă cale, fie că el scăpa, fie că erau prinși împreună, decât să declare că ea venise cu Gavrilcea la cimitir să vadă cavoul construit de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușă, spre a vedea dacă se reacționează. Cum nici o împușcătură nu urmă, bănuiră că Gavrilcea nu mai are gloanțe, nu fără a păstra precauție ca nu cumva asediatul să profite de apropiere spre a deschide focul. Pica mișcă cu dificultate lada din fața intrării și deschise ușa, care, zgâriind jos pavajul, scoase o scârțâitură sonoră. Amețită de diferența optică între întunericul dinăuntru și benzile oscilante de lumină de afară, precum și din incapacitatea de a-și imagina, în ciuda realității, o semnificație mai gravă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fatal. Acum avea tot dreptul să ceară o răsplată. De altfel, își procurase prin Fleischlein, pe preț derizoriu, un frigorifer electric spațios, importat pe numele librăriei în chestiune, precum și un aparat fotografic excepțional. Căpătase pe deasupra gratis un mare număr de lăzi solide cu mânere de sfoară, în care fuseseră aduse în țară nu se știe ce obiecte de către Fleischlein. Despre Gonzalv Ionescu, Smărăndache spuse că acesta, când se propuse aducerea la îndeplinire a planului de înlăturare a lui Pomponescu, îl aprobă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dialogului" și la "personaje". Îmi rămân doar notele la text. Literatură imensă, din care nu am la dispoziție decât o mică parte. Tot ce pot face este să încerc sistematizări ale materialului existent. De fapt, "a muta cartofii dintr-o ladă în alta", cum spune Noica, auzind de note la Platon. Fiecare volum din Platon se naște tot mai chinuit; nu există de fapt o echipă. Nici unul dintre noi nu lucrează doar la Platon și nimeni nu e dispus să-i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enervat, să-i explice celuilalt cât de rafinată e soluția propusă și de ce anume ea trebuie împărtășită pe loc. Când acordul celuilalt e smuls și el consimte la ingeniozitatea formulării, se pretinde în mod simbolic o bere, care provine din lada de pe terasă și care oricum va fi băută la masa de seară (neapărat o Hefeweizen). Distincția omologată în felul acesta în final se numește "bere cu palmă". Pentru a ieși de pe terenul gratuității și a da un sens real expresiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vapoarele noastre "Fulgerul" și "Ștefan cel Mare" au fost captivate de turci. În fine ziarul francez "Presse" au adus știrea că M. Sa Domnul a pus să transporte averea sa personală la Sigmaringen și că mai mult de treizeci de lăzi au plecat pîn' acum din București. Nu mai vorbim de răstălmăcirea plină de ură care se dă fiecărui cuvânt ieșit din gura Domnitorului sau a demnitarilor statului. Nouă ni se pare că sunt mijloace îndestule în contra acestui abuz de fantazie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din cari unul lungu în două iță și unsprezăci în cinci iță; -3 (trii) cosunce mici din care două sunt di mătasă și una di lână; (multe obiecte de îmbrăcăminte și lenjerie pe care nu le mai notez); -2 (două) lăzi de Brașov; 1 (un) malacov di criță; (urmează obiectele de bucătărie); și -30 (triizăci) coți pânză di bumbacu; 1 (un) dulap di lemn; 1 (un) feru di tumbacu pentru călcat cămeși; 1 (una) sanie mare pentru boi”. Acestora li se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și poloboace și alte lucruri” nespecificate; urmează un „izvod de câte lucruri au rămas după moartea lui Simion Mocanu”, incomplet păstrat, în care se reiau cele de mai sus și o sumă de lucruri de inventar cum sunt: sape, topor, ladă, perne, șervete și „douăzeci și șasă di coți de pânză urzită bumbac și bătută cânepă”. Observăm păstrarea în inventarul gospodăresc a țesăturilor de casă în cantitate semnificativă. Un testament (așa numit în original) întocmește în 1863 Darie Bosoi, tot mijlocaș
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu fiicele lui Vasile Năstase. Desigur că lipsesc descrierile necesare privind arhitectura locuinței lor, dar din cele menționate desprindem câte ceva: învelitul cu stuh, chilerul, iatacul, căsoaia din preajmă, vie, pomi împrejur. Iar în interior coții de pânză și alte țesături, lada „de Brașov” și altele rămase acum în domeniul vestigiilor istorice. CAPITOLUL VII COMUNICAȚIILE „Drumu-i rău și zgrunțuros Și nu pot merge pe jos” Folclor. 1. Drumurile În varii împrejurări își face loc tentația de a crede că toate lucrurile au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ți se taie, iar și iar, sexul care tot crește și crește. Nu te vei mai putea umili decât pe tine. O să însoțești tacâmurile șterse în bufet iar găleata cu gunoi o să-ți arate cine ești, atunci când o vei preda lăzii de gunoi comune. (Herrmann se duce cu teamă în bucătărie și începe să șteargă tacâmurile cu energie. Doamna Wurm se așază alături și urmărește ce face) Bagă de seamă ce faci cu ceașca aia de cafea, din ea și-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]