2,832 matches
-
de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva către nord. Pe marginea ghiolurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâncați o ciorbă de burtă la un birt pe la capătul tramvaiului 10, apoi hălăduiți pe nesfârșitele maidane din spatele fabricii de cărămidă de la Dămăroaia, dincolo de Casa Scânteii spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi leagă glezna cu o batistă și, În timp ce o sărută, acolo, lângă niște tufe de măceș, tu te Întorci cu spatele și Îți aprinzi o țigară Lux. Pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
hainele de pe el, rămâne În pielea goală, „nu vă bateți joc de mine că sunt necăjit, lăsați-mă să mor, nu-mi faceți rușinea asta”, dar ei Îl țin cu putere și-l poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
deal nu mai sunt, este doar el singur trecând prin zăpada Înaltă. Simte o căldură mare și când ajunge În vârful dealului e obosit rău și cade În zăpadă și stă acolo. „Mă, copile! Mă, Hanț!” ... și vede În jurul lui lanul de iarbă Înaltă plin de flori Învăpăiate, se uită cu drag la ele și le Întreabă: „Ce-au făcut miroasele?” Și iarba Îi răspunde cu foșnet de vânt, cu sunet mângâietor de gâze și cu mireasmă aspră de maci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nicolae Ceaușesu și Elena Ceaușescu aduc din Îndepărtata Coree Populară și Democrată pe deasupra, turtă dulce colorată și cu oglindă la mijloc. Spune-mi, spune-mi, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și cu oglindă la mijloc. Spune-mi, spune-mi, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva, către nord. Pe marginea ghiolurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înecată, o ridică la piept și dintre sâni Îi țâșni o pasăre care sfredeli cerul verii ca un tunet. Bărbatul Întâi scrâșni, spărgându-și măselele, izbucni În plâns, apoi Începu să cânte ușor, Îndelung, ca atunci, În plutirea aceea peste lanul de lucernă, parcă dintr-o altă viață, ținându-se de mână cu fata notarului, neștiind că, de undeva, de departe, ochii Anei primeau ca un cuțit, direct În suflet, tot ce vedea. Și cântau ceterașii, era zi de horă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
piatră. Ochii lui priveau fix, rostind o Întrebare cruntă: De ce să iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară, apăru Chevroletul negru, care se apropia de țărm. Era doar liniștea vuietului mării, Înăsprindu-se În fiecare spic al lanului de grâu care se cocea. Era pustiu. Era doar marea, tumult de ape ale lumii, adunate la un loc, fără somn, fără vise, fără oprire. Pe cer plutea o teracotă albastră și o oglindă ovală plină de amintiri fabuloase, nespuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
departe, iar fratele meu se uita la modelul plafonului, așteptând. Dar nimeni nu-i lua apărarea. Ochii tatei tremurau doar, până și mama tăcea. Părăsit de toți, fratele meu stătea singur acolo, nemișcat - și eu mă uitam la tabloul cu lanul de grâu în fața întunecaților munți Jura, pe care îl pictase un pictor și bunicul îl primise cadou la un jubileu legat de serviciu și mă gândeam că ar trebui să mă topesc în acele încăperi, unde nimeni din familia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau scrisori Închise sau triluri feroce. Desigur, din cînd În cînd, se mai auzea o Împușcătură În lanul de secară trecînd pe deasupra scaunelor ca o ploaie de alice, ba se iveau și imagini acute, metafore cu adresă directă, metatext fără text, apropouri, bancuri iambice, numai că Într-o lume aflată-n vertiginos picaj invers spre culmi cu mistreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici secvențele de amor, sexy pînă la seppuku, cu gemete guturale, zale și ochii Închiși oblic de plăcere, de frig, din moși strămoși. În final Învinge binele și-al optulea samurai o duce pe prințesă, cu care tocmai se drăgălise-n lan Înainte s-o apuce-n cioc un șarpe mare și s-o transporte pînă-n brațele vrăjitoarei, pe o stîncă albastră, din polistiren, o duce așadar pe cal undeva, dar după ce distruge Castelul Răului omorînd la iuțeală vreo patru sute de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
găsesc un subiect asemănător, dar la pușcăriași: „Deținuții, În loc să se hrănească cu alimente, preferă Înghițirea lingurilor de aluminiu”. Astfel va apărea salamul cu aluminiu, pentru aviatori. Din aceeași revistă mă informez că „Stan Gheorghe a violat o fată Într-un lan de porumb rămas necules”. Așa precizează poliția. Poate că fenomenul n-ar fi ajuns la ziar dacă, Înainte să se violeze, cei doi ar fi cules porumbul. Beau puțină apă de la robinet, amestecată c-un pămînt de culoare suspectă, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sau Tina Turner, care are Întotdeauna un orgasm În timpul concertelor sale. Din păcate, nu se vede, nu se aude. În schimb se citește În Monitorul oficial o poezie de rezistență compusă de ministrul agriculturii și alimentației, pentru că-ntre rimă și lan a existat Întotdeauna o legătură subpămînteană. Ministrul cu colivă Înfierează-n versuri emblematice o comisie venită-n control, mai demult, ce susținea pe nedrept că oamenii nu munceau În postul Paștelui, deși oamenii munceau: „Deodată mîndrul soare străpunge pîcla ceții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiind emanat din nevoile maselor de muncitori și țărani”. Încă o emanație a nevoilor maselor și rămînem definitiv fără nule. Așa cum vine spre sfîrșitul altei reviste, Democrația, un inginer agronom mîhnit din comuna Ciupa, vine direct de la cîmp, „mirosind a lan de grîu” și zice că „În România s-a terminat de mult cu secerile, grîul se strînge cu combinele, deci recoltăm”. Că vine Paștele. Și, cu toate că de la o vreme plouă cu evangheliști peste țară, exceptînd unele inundații locale, cerebrale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe În memoriam Poetului A.P. 20 iulie 2011 Cântecul meu Clopot în noapte Ploaie de șoapte Strigăt de moarte Trupul meu Lanul întins Focul nestins Dor necuprins Gândul meu Zbor în abis Abur încins Inima mea Far în furtună Brațe ce-adună Cântec sub lună Sufletul meu Coardă atinsă Torță aprinsă Zare întinsă
Poemul nescris by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83276_a_84601]
-
cu mine. Haiti! Făcu o mișcare laterală să evite gardul viu, apoi Își puse piciorul din nou jos. Începură să caute un loc În care să oprească mașina și să ia prînzul, și o apucară pe o potecă Între două lanuri, care ducea spre pădure. La Început, poteca păru În stare bună, dar cu cît Înaintau, cu atît devenea mai accidentată și mai Îngustă. Mașina se Înfunda În hîrtoape și se lovea de crengi de mure și de iarba lungă, trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
transport hipo și auto - autoturisme, autocamioane etc.. Au fost cazuri când tran sportul produselor petroliere s-a făcut și în cisterne auto, special destinate unor astfel de transporturi. De obicei, infractorii stabilesc aceste locuri pe traseele conductelor care traversează păduri, lanuri de porumb, de floarea-soarelui, deci, mai greu observabile, și acționează, în majoritatea cazurilor, în timpul nopții și în grupuri de 3-10 persoane. b) montarea de robineți în conductele care transportă produse petroliere. În cazul folosirii acestui mod de operare, infractorii decopertează
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea sunt clipele în care o fată regretă din toată inima că nu-i înghesuită între două supermodele la pupa bărcii cu motor Magnum al lui Patrick Saxton, chiar dacă supermodelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
țipat în timp ce lua o altă curbă în viteză. —Ah, Dumnezeule, scuze! spuse ea, frânând periculos. Doar că mi se pare atât de plictisitor să conduc încet. A lăsat-o mai moale, într-o viteză mai acceptabilă. În timp ce treceam pe lângă un lan de grâu împestrițat cu maci roșii, Julie m-a întrebat: —Nu-mi vine să cred că n-am pus problema încă, dar ce zici de inelul meu de logodnă? Îl flutură în lumina soarelui. Piatra era atât de mare încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un alt surâs strălucitor, spunând că se grăbește, dar că va trece negreșit în zilele următoare pe la ea, și îi ceru numărul de telefon al Georgianei. Apoi își luă rămas-bun de la Leni și se îndreptă hotărâtă spre raionul de porțe lanuri, să caute un set frumos de cafea. Imediat ce ajunse acasă, controlă bucătăria și răsuflă ușurată: totul revenise la normal în lipsa ei, nu mai vedea nici un ciob și nici o urmă de cafea pe jos. Puse mâna pe telefon să o sune
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
calului, distribuiră cuiburi de cartofi, care se fierb în oale, la un loc cu înmiresmatul mărar, ori se gătesc, ca legumă, în alte multe feluri... Ba, cam cu nedumerire, pentru prima oară în părțile aceste ale Goldanei, răspândiră și un lan de mac, buruiană care cam strică pământul și gospodinelor nu prea le trebuie, decât câteva fire în grădină, pentru a orna, cu sămânța aceea măruntă, colacii, la sărbătorile Crăciunului. Se umplu Goldana de șoareci semn de sărăcie și de lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-său, și ieși cu el pe poartă. Fără să pornească vreun iureș, printre potlogarii cu picioarele pline de rapăn nici socialismul, cea mai înaintată societate a omenirii, nu face vreo brânză cu desculții! medită goldăneșteanul sări șanțul, călcă nepăsător prin lanul de lucernă al colectivei și ieși, cu Stalin de lanț, pe cuprinsul Baisei. "Am ajuns la Loturi", se corectă el, oficial: "împreună cu bătrânul Stalin". Se opri, admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la rosturile ei culinare. Se mai opri din fugă, după colțul casei, ca să o strige pe Caterina. Fata, însă, nu o auzi și nu-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un lan de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
argilă ale Cetății furnicilor, tocmai atunci când la poporul lucrătoarelor se celebra secerișul grânelor. Prin ferestrele rădvanelor, greierii priviră cu mirare cum furnicile în salopete sărate de sudoare, cu brâuri tradiționale pe taliile lor incredibil de subțiri, își părăseau în scurt lanurile galbene, crângurile de meri și lânoasele turme, pentru a grăbi pe netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale cetății de humă. La popasuri, când se oprea sfârâitul roților și cel al aripilor bidiviilor-cosași, se auzeau comunicările furnicilor care, strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se mișcau la distanțe egale, ca tijele dintr-un lan unduitor de grâu. Escadroanele de furnici-lăncieri, încălecate pe pureci-săritori, se revărsară în valuri, după îndemnul impetuosului marș Cu pieptul la hotare. Alte escadroane de furnici, ținând prelungi trestii în cumpănire (Or fi fiind țevile aruncătoarelor de otrăvuri! gândi greierele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]