3,457 matches
-
Elena Drăgănescu s-o vadă. Declarase că ar fi mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea și maseuza tot de-acolo. Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea fără scrupule . Mai era și fata aceea ... și Rim zicea că nu e nimic grav. Parcă ce putea fi o luxație! Tocmai în ziua aceea baba era iar cu toane, de aceea Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
soț, soție sunt «Înfrățite cu pământul... Unde nu-și mai au cuvântul/ Nici soarele și nici vântul.” Altă dată este ilustrată interogativ: „Ramură, ramură/Cu frunză galbenă/Și atât de fragedă/ În vârf de copac/Ce boală te macină/ Fără de leac?” Sau e privită ca o relație comercială: „Obligat sunt să trec hatul/Mi s-a terminat contractul/ Nu mai am timp să fac altul/Nici să-l prelungesc nu ține/Vine stingerea luminii...” Nici moștenirea genetică nu a scăpat bardului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
Oprea. Am telefonat la Căuești la Gh. Dediu - directorul școlilor din comună, cu gând să-l invit la lansarea volumului, dar nu-i arde de nimic și e panicat teribil că mama lui e bolnavă grav și că nu are leac, tocmai ea, cea cu obrajii roșii așa cum am văzut-o eu în vizita fugară din 28 mai. S-a și pierdut sărmana fulgerător. M-a șocat această știre neașteptată. La noi e oarecare agitație pentru momentul lansării care se apropie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cea bună ; altminteri omul avea nărav să se oprească și, după o deliberare scurtă, o alegea din nou pe cea care îl scotea la crâșmă. Chiar și așa Coca se oprea ca să explice babicii că el s-a îmbătat și leac la asta nu poate fi decât tot un „cui”. Fără vorbă, dânsa strângea din buze și-l mâna înainte, pe cărarea știută de ea. Atunci Coca se întrista și mormăia un cântec din tinerețe: Lasă mândră, lasă, lasă ! Eu suspin
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a toreadorilor. Jumătate de oră mai tîrziu, Susan simțea că moare din pricina ardeiului iute care o făcea să sughițe și să lăcrimeze și Juan Lucas Îi spunea „englezoaica mea vitează“ și-i dădea miez de pîine, explicîndu-i că era un leac mult mai eficient decît apa sau vinul. Musafirii Își terminau gustările și cereau cafele și coniacuri Înainte de a pleca. Din boxe răsunau din nou discuri cu muzică flamenco și cineva cu un aer de expert explica de ce cîntărețul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de sat...” “Da’, stai, omule, unde te duci!? Acuși-acuși se-nserează, o să stăm la masă, pe urmă ne uităm și la televizor... Ce-ți veni s-o-ntinzi, așa, nitam-nisam?! Uite, până-i gata masa, bem o țuică, undelemn, nu altceva, leac, ce mai! Și, mai povestim, de una, de alta.” Am ajuns, nu știu precis nici când, nici cum, pe ulițele satului. Fără soție, fără copii, fără obligația de a merge undeva anume și de a vizita pe cineva anume. Fără
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar și cumpătat... Crunt lovit de soartă. Scăpat din două războaie, deși nu s-ar spune că moartea l-a cam ocolit, și, revenit acasă ca să-și îngroape fiii, nepoții și doi strănepoți, răpiți vieții de-o boală făr’ de leac și cruțare. Și, cu toate acestea, rămas mereu drept, în picioare, primind mângâierile și vorbele bune ale tuturor, dar nevoind să știe ce-i mila... Cu câțiva ani înainte de săvârșirea sa întru neființă a rămas cu desăvârșire singur. Dar, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
L-a invitat la un film, apoi la cofetărie, i-a dat alte și alte întâlniri... Încetul cu-încetul, băiatul și-a dat seama că Mariana nu-i mai e indiferentă. Dar, ce să-i facă timidității? Fata a avut leac și pentru asta: ea l-a sărutat prima oară, tot ea i-a făcut prima declarație de dragoste. Nu așa, patetică, cum scrie-n cărți, ci simplu și direct. “Vasile, cred că te-am prins drag.” Normal ar fi fost
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pot întâmpla multe, și bune, și mai puțin bune. Principalul e să acționăm la timp.” „Îmi place deviza dumneavoastră. Ea denotă hotărâre, realism și competență. Tocmai de aceea cred că Radu vă iubește așa de mult. O iubire făr’ de leac, mai ales că influențat de dumneavoastră, a ales tot fizica.” „Aștept cu nerăbdare ziua când vom fi colegi.” „A!, păi colegi cred că nu veți fi niciodată. Că, orice s-ar întâmpla, lui tot profesor o să-i fiți. Dar, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și poezie tânără. Păi, asta le trebuie elevilor noștri? Nooo! La plecare, fiecare va avea în geamantan obiectele fundamentale de studiu. Ce-i debandada asta? Noi suntem și rămânem tot elevi, nu... muncitori pe șantier!” “O! Și-am găsit și leacul! Pleacă maistrul instructor Barbu cu ei. Tovarășul profesor Alexandrescu are ore de curs și de pregătire, va fi în comisii de treptă și de bacalaureat... Formidabilă soluție! Cum de nu m-am gândit mai devreme?...” Alo! Cu tovarășul secretar Stupariu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zi, unde-ai pus băiatu’?” “Sub prunu’ oletnesc ăl’ mare. Are umbră berechet, nici prea răcoare nu e, numa’ bine dă dormit un prunc mic și nevinovat” Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot mai tare. Ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
surprinsă. De când te-ai apucat tu să aperi medicina organizată? Credeam că sunt toți niște vraci. „Tehnologia occidentală știe mai puține despre medicină decât au uitat indienii americani.“ — Păi, cam așa e. Dar pe vremea când primele popoare au descoperit leacurile, nu se întâmplau prea multe accidente de mașină. Dacă aș cunoaște vreun indian american care să se priceapă la traumatisme craniene închise, ți l-aș recomanda mai degrabă pe el decât pe cei cu care ai vorbit tu. Nu pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa iadului cu răscruci, și galerii de nu știi unde te duci la moarte sau dacă vii ca să scrii și tu o carte cu-astre și nimicnicii... Jertfa e un dar divin, Și-un alin
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
stai liniștit și o să scrii adrese pe plicurile alea, o să te ajute mai mult decît crezi. Lanark își trase mănușa și-i arătă mîna dreaptă. Fața ei rotundă și binevoitoare se înroși, dar zîmbi hotărît și-i spuse: — Vezi, unicul leac pentru aceste... boli personale... e soarele. Asta încearcă să readucă partidul nostru. Valoarea terenului din centru, umflată artificial, a dus la o aglomerare atît de mare a construcțiilor la orizont, că soarele nu se mai poate ridica desupra lor. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și isoprenalină pentru calmare temporară. Fizioterapie pentru a încuraja controlul respirației, lucru important pentru pacienții tineri, și mai tîrziu injecții antialergice pentru a lupta contra iritației. Tar de cărbune pentru piele. E neplăcut, e învechit, dar e cel mai bun leac pe care-l avem, pîn-o să punem mîna pe noua cremă americană cu cortizon. Și un sedativ pentru relaxare... Ești nervos de felul tău? — Nu știu, zise Thaw. — Te pierzi în visări cu ochii deschiși, apoi reacționezi violent la zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau poate injecția cu ulei camforat fusese o greșeală? Uneori, din păcate, medicina nu e deloc știință, e mai mult o artă a încercărilor. Poate că peste o sută de ani bolnavii nu vor mai suferi, se va găsi un leac universal, altul decât moartea. În celălalt pat dormita un flăcău zdravăn, rumen, cu piciorul în ghips. Odată cu el mai intră cineva în odaie, un bărbat corpolent, cam din topor, în uniformă, care se repezise primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era cea mai frumoasă, cea mai faimoasă, avea luceferi de diamant pe umeri, spunea mamaia, dar Nicu n-o văzuse și nu știa unde se mai află acum și nici la ce e bună, fiindcă el folosea icoanele ca pe leacuri sau ca pe medicamente. În schimb, se gândi că, dacă domnul cu care împărțea numele mic, Nicu, era acum pedepsit de Dumnezeu și poate că o să intre chiar la pușcărie fiindcă-l ucisese în duel pe gazetarul cel mai bun
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
credea în sfaturile astea și nici în toate reclamele pe care erau nevoiți să le publice, care te vindecau miraculos de toate bolile, cum e, de o pildă, cel cu Apa de Genova, bine plătit, se-nțelege, sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fratele, care, contrar obiceiului, era posac, pesemne din cauza fracului. Se mai ziseră următoarele: omul va ajunge pe Lună, ca-n Jules Verne, la putere vor rămâne, vai, roșii, tot pământul va străluci de lumină electrică și, poate, se va descoperi leacul tuberculozei (asta venea de la Leon Margulis, care spusese că e „prognosticul“ lui). Generalul Algiu se înseninase puțin, răul lui părea să fi rămas în urmă sau poate el reușise să i-o ia înainte. Vorbele lui au sunat altfel decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bea vin, iar fețele niciodată nu îmbătrâneau. „Eeei, gazdei mele, Godun, îi plac bunăstarea și viața la fel cât mie și ar vrea să și le continue în rai“, își zisese, dar nici gânduri ca ăsta nu-i dădură un leac. Dimineața avea sclipiri de tăiș și-l făcea să își strângă pleoapele. Dacă îi mai plăcuse ceva în cutia în care urma să trăiască, era lipsa perdelelor și a oricărei piedici în fața luminii. Ziua începea lângă el, în pat, și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de flexibilitate al mișcării palmelor și al degetelor semnificând diferite variante ale echilibrului intern și extern. Mesagerii morții pot să fie nu numai o pasăre (bufniță, cucuvea, ciuhurez), ci și lupul și semnele din palmă, cu personificările mitice, care poartă leacul, conform unei tradiții despre naștere și moarte, semnificând inițierea, peste poduri simbolice, pentru suflet. Se plimbă nestingherit printre cei vii, de aceea se pune un pahar cu apă sau pâine deasupra ferestrei sau a ușii de la intrare. Imaginea corpului este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de svon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă chiamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac Cu oscior de liliac Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum sbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat Nici oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din grădină, Cu apă de la fântână, Cu frunză de liliac, Ca să nu mai aibă leac. {EminescuOpVI 150} B. UMBRELE DRAGOSTEI 39 Pasăre din Țăligrad, Du-te la mândra la gard Și tu mândri așa-i spune Să nu-și strice ochi - a plânge, Că eu la ea oi ajunge Când a face rugul pere Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Badeo, de trei zile - ncoace, Mai n-am dorului ce-i face. 84 - De unde vii, dorule? - De la voi puișorule. - Dar la noi la ce foc vii, C-o vinit urâtul dintâi Și s-o pus la căpătâi Și n-am leac din loc să-l mîiu. 85 Când treci bade pe la noi Pune-ți clopote la boi Și le pune la toți șasă Cu șinoare de mătasă, Să te-aud, bade, din casă, Din casă, de după masă. 162 {EminescuOpVI 163} 86
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi Prutu-n deal la cruce De trei ori pe zi m-aș duce, Dar mi-i Prutu mai departe, Nu pot merge făr de carte, Că Turcii fac morți de om Și trăesc pin țara lor - Da eu pentr-o leac de vină Trăiesc în țară străină. Grădina cu florile, Stratu cu garofile, Maica cu surorile. 167 {EminescuOpVI 168} 109 Crezi, tu mândro, crezi, o ba Că eu mâne te-oi lăsa, Mâne de cu dimineață Nici nu m-oi spăla
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]