8,145 matches
-
speciei umane, un autoreglaj verbal. Comunitatea rurală sau de mahala reînvia, spectral, sub forma colectiviza(n)tă a cozii comuniste de la oraș. La București stăteam mai rar la coadă, stăteau, în schimb, ai mei, mai ales taică-meu, care, ca lector universitar, avea un program mai lejer. Eu veneam mai ales la sfârșit, când „se băga” ceva, pentru că aveam școală, meditații, aveam de învățat. În vacanțe mergeam la doi unchi în vârstă, care-mi țineau loc de bunici, undeva, într-un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al Institutului, a organizat, asistat, controlat și valorificat sarcina respectivă; conducerea Institutului a nominalizat 24 de cercetători care au participat direct la întreaga acțiune, derulată timp de cinci-șase zile, câte două ore zilnic. Activitatea a constat în expuneri teoretice ale lectorului, discuții științifice, demonstrații ale aspectelor concrete. Avându-se în vedere prestanța politică a beneficiarului, la acțiune au fost convocați și specialiști din afara institutului, ca, de exemplu: acad. ștefan Milcu, prof. dr. V. Săhleanu, prof. dr. M. Golu, conf. dr. Gh.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fizice și ale grozăveniei ce au fost anii 1980-1989. La Institutul de Psihologie apăruse ca o adiere ideea unui program prin care se putea afla o metodă sau tehnică de relaxare, de echilibrare interioară sau de de destresare de la un lector român, Nicolae Stoian, venit din străinătate, împreună cu soția sa, franțuzoaică, Muriel. El era un individ comun în aparență, ea părea o post-hippistă, tot în aparență. În rochia ei indiană - în variantă occidentală, deci nu în sari -, foarte subțire și cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
maladia Cavalerului Tristei Figuri (protagonistul anonim al romanului, numit Studentul). Spre deosebire de faimosul său înaintaș, Studentul controlează metodic tensiunea între imaginar și real, derutându-și progresiv companionul. Nu altfel se desfășoară jocul savant - cu mutări abil calculate - în care romancierul antrenează lectorul. Din interstițiile de manevră ale planurilor, ce glisează imprevizibil unul pe altul, reînvie o lume chesaro-crăiască fascinantă, fixată în tipologii memorabile. Alt roman al lui V., încheiat înainte, dar publicat după 1989, este Decembrie, ora 10 (1997). Titlul marchează exact
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
impunându-se prin coloratură, prin imagini, prin jonglarea cu mereu aceleași elemente ale universului. Metalele, roua, ploaia, lumina, ceața, focul, stropii revin frecvent, intrând în componența unor imagini ce se remarcă prin plasticitate. O anumită tensiune lirică ce se transmite lectorului e semnul unei stări de nesiguranță în perceperea realului, ca expresie a inconsistenței și a evanescentului. Poeziile privilegiază metamorfoza prin mișcare regresivă către germinativ („Orele lichide până la țărmuri curg / Și trupul îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
a Universității „Babeș-Bolyai” (1983) din orașul natal, obține titlul de doctor în filologie cu teza Fascinația filmului la scriitorii români (1997). Este corector (1982-1983), redactor (1983) și redactor-șef adjunct (1990-1999) al revistei „Tribuna”, redactor-șef la „Transylvanian review” (1991-1999). Lector (1993), conferențiar (din 1997) și șef (1994-1999) al Catedrei de jurnalistică a Facultății de Litere clujene, va funcționa și ca visiting professor la University of North Carolina, Chapel Hill (1996) și va beneficia de o bursă Fulbright la University of
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
în colocvii memorabile, care scot narațiunea din tiparele prozei ardelenești rurale, dându-i o notă modernă, lipsită de orice stridență. Și aici este evidentă preocuparea pentru tehnicile cinematografice, romanul reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
de Securitate (din mai 1983), iar încercarea de a fi scos de la catedra universitară, în 1989, își găsește tot astfel explicația. După 1989 călătorește în Franța și în alte țări europene, dar și în Pakistan. În perioada 1992-1994 a fost lector de limbă română la Universitatea Nancy I. P. își publică prima carte ca autor de limbă franceză. Opuscul de rafinament ludic și erudiție manipulată burlesc, Le Chasseur de corbeaux, editat în Franța, conceput inițial ca o prefață, a devenit în
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
la Iași (1939-1945) și Carei (1945-1947). Își dă licența în limba și literatura română la Cluj (1951), iar doctoratul în științe filologice (1969) la Universitatea din București, cu teza Folcloristica Maramureșului. Își începe cariera universitară ca asistent (1951), fiind apoi lector (1952), conferențiar (1962), profesor (1970), iar din 1992 profesor consultant la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
Cluj-Napoca. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din Cluj a Institutului de Folclor al Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1974-1976). A funcționat ca lector, în 1964, la Universitatea din Montpellier (Franța). Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor” (serie nouă), „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Cronica”, „Demos” (Berlin), „Dacoromania” (Germania), „Etnographia” (Ungaria), „Familia”, „Folclor literar”, „Limbă și literatură”, „Marisia”, „Revista de etnografie și folclor”, „Steaua
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
cultura europeană (Premiul Uniunii Artiștilor Plastici, Premiul Asociației Scriitorilor din București). Face câteva stagii ca bursier Humboldt la Universitatea din Bonn (1975-1977) și la cea din Heidelberg (1983-1984). Cercetător științific la Institutul de Istoria Artei al Academiei (1971-1979), e apoi lector la Facultatea de Arte Plastice a Institutului „N. Grigorescu” (1980-1982), de unde e destituit pentru că participase la „meditația transcendentală”, condamnată de forurile de partid sub cuvânt că ar fi o formă de acțiune antistatală. E suspendat și din funcția de secretar
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
1989, fiind „transferat” în cele din urmă ca muzeograf la Casa Memorială „George Enescu” din Tescani. După 1989 va fi profesor la Academia de Arte Frumoase și la Facultatea de Filosofie a Universității din București, rector al Colegiului Noua Europă, lector la Berkeley University, în SUA (1994). De asemenea, va fi desemnat ministru al Culturii în primul guvern postrevoluționar și mai târziu ministru de Externe (1997-1999), membru al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (din 2000). Este membru fondator al Grupului
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
Cuza” din Iași, secția franceză-română, obținând licența în 1971. Este numit asistent la Catedra de limba franceză, unde parcurge treptele ierarhiei universitare până la gradul de profesor (1998). Își ia doctoratul la Universitatea din București (1984). În perioada 1991-1994 a fost lector la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier (Franța). După întoarcerea în țară e ales prodecan al Facultății de Litere ieșene, în 1998 devenind decan. Debutează în „Convorbiri literare” (1976) și colaborează, mai cu seamă cu articole și studii de specialitate, la
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
doi ani șomer. În 1966 este încadrat documentarist și ulterior cercetător științific la Centrul de Istorie, Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie a Universității craiovene, devenind în 1990 profesor și decan. În ultimii ani de viață este senator PNȚCD în Parlamentul României. Colaborează la
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
de Istorie, Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie a Universității craiovene, devenind în 1990 profesor și decan. În ultimii ani de viață este senator PNȚCD în Parlamentul României. Colaborează la „Ramuri”, „Arhivele Olteniei”, „Analele Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a.
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
multe școli din Iași. După 1989 ocupă funcția de redactor-șef adjunct la „Timpul” și lucrează ca redactor la Editura Universității „Al. I. Cuza” (1990-1992). Pentru o perioadă mai mare de timp va fi publicist-comentator la „Contemporanul” (1991-1999), ulterior fiind lector la Departamentul de Jurnalistică și Științele Comunicării al Facultății de Litere ieșene. A beneficiat de mai multe burse de studii în străinătate (Italia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania). Debutează cu poezie în „Convorbiri literare” (1973). În studenție este, pe rând
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
de Muzică Pop al Facultății de Arhitectură, unde i se acordă premiul pentru compoziție și text la edițiile 1969 și 1971. A funcționat ca profesor defectolog în școli ajutătoare (învățământul special), iar după 1990 a trecut în învățământul universitar, fiind lector de psihologie la Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Asistență Socială a Universității din București și profesor asociat al Academiei de Artă. Debutează cu un grupaj de poeme în 1981 la revista „Vatra”. În 1982 este inclus în Caietul debutanților al
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
asistent la Catedra de literatură universală și comparată. Își susține doctoratul în 1972, cu o lucrare despre călătoriile epocii romantice. În anul următor obține o bursă a Fundației Humboldt și efectuează un stagiu la Stuttgart, iar din 1983 funcționează ca lector la Universitatea din Köln. Formația intelectuală i-a fost dirijată, din anii de studii, de Romul Munteanu. Între 1975 și 1978 conduce, în cadrul Facultății de Limba și Literatura Română, clubul studențesc Litere. În 1987 s-a stabilit în Germania. Debutează
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Caragiale” din București (1955-1961) și Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1965-1970), obținând și o diplomă postuniversitară la INALCO (Paris), sub îndrumarea profesoarei Catherine Durandin, în 1990-1992. Este profesor de istorie în județul Timiș între 1970 și 1988. Lector, din 1994, la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Banatul” din Timișoara, revine după un timp ca profesor de liceu. În 1980 debutează în „Orizont” și ulterior figurează în volumul colectiv Drumul cel mare (1985), iar prima carte de proză, Indiile
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
1976-1980). Lucrează tot la Timișoara, ca profesor la Școala Generală nr. 15 (1980-1989), cercetător la Centrul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române (1989), consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură Timiș (1990), director al Editurii de Vest (1990-1992) și, din 1991, ca lector la Facultatea de Litere. A fost parlamentar de Timiș al Partidului Alianței Civice și vicepreședinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaților (1992-1996), consul general al României la Marsilia (1998-2002), ulterior devenind consilier diplomatic la Ambasada României din Paris
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
Avangardismul poetic românesc. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere a Universității clujene, unde va fi și decan (1996-2000). Între 1973 și 1976 lucrează ca asistent asociat la Universitatea Paris III - Sorbonne Nouvelle, revenind aici în câteva rânduri, ca lector. În perioada 1990-1993 îndeplinește funcția de director al Centrului Cultural din Paris. Debutează cu versuri în 1959, la „Steaua”, afirmându-se mai întâi ca poet în paginile publicațiilor literare clujene, ulterior prin grupajul de poeme apărut în 1963, cu o
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
al aservirii.” Prin urmare, atât poezia, cât și critica presupun o modelare concomitentă a eului și a lumii, a poetului/interpretului și a textului. Iar modalitatea critică cea mai adecvată acestui ideal este o exegeză empatică, bazată pe comuniunea dintre lector și discurs și preocupată mai degrabă de reconstituirea universului imaginar al operei decât de descrierea angrenajului său retoric. În fond, așa se explică și atracția vădită a lui P. pentru Școala de la Geneva (și pentru critica de identificare în genere
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
română-franceză, a Universității „Al I. Cuza” din Iași, absolvită în 1972. În 1971-1972 este redactor-șef al revistei studențești „Alma Mater”. Lucrează, succesiv, pe posturile de corector, redactor și secretar general de redacție la revista „Convorbiri literare”. În 1991 intră ca lector la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar din 1992 predă la Facultatea de Litere a Universității ieșene, unde avansează până la gradul de profesor. Mai îndeplinește funcția de redactor-șef al publicațiilor „Sud-Est” (1991-1992) și „Continent” (din 1999). Colaborează cu
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
Eliberat în august 1944, e trimis în „armata națională”, încropită la Viena de „guvernul național” constituit, sub conducerea lui Horia Sima, de trupele germane aflate în retragere. În mai 1947 sosește la Freiburg im Breisgau, unde, până în 1949, va fi lector onorific de limba română la Universitate și președinte al Comitetului Român din zona franceză a Germaniei. Un an și ceva mai târziu P. trece prin Paris, se întâlnește cu scriitorii pribegiți acolo, frecventează scurtă vreme cenaclul literar organizat la cafeneaua
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
din Constanța și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1950. Obține, la aceeași universitate, titlul de doctor în filologie în 1972. Cariera sa didactică se desfășoară la Liceul „Mircea cel Bătrân”, iar din 1965 ca lector la Catedra de literatura română a Institutului Pedagogic din Constanța. Odată cu apariția Facultății de Litere și Teologie în cadrul Universității „Ovidius”, va deveni conferențiar al acestei instituții, unde lucrează până la pensionare (1990-1999). Debutează, concomitent, în 1947 cu poezii în „Națiunea”, condusă
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]