4,107 matches
-
prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii. În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Sub bolta amintirii noastre , de unde te-a tot păzit. Ascuns în oceanul tăcerilor plin cu uitări Te zbați între vitralii cu nuanțe albastre , Unde gândul meu că un strat de nisip Se depune încă nestingherit . Timpul prăfuit cu tăceri îmi leagănă Sfera în corpul conturat de amintiri , ... Citește mai mult Sunt sferade sub boltaamintirii noastreSunt sfera de sub bolta amintirii noastreDin rădăcina pătrată a unei vieți ...Plutind în unitatea unui punctIntr-un timp cu dimensiuni abstracte.Pe verticală clipei de suspensie Magnetic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
O minunăție de pasăre se așezase în mijlocul poienii iar penele ei de aur luminau întreaga poiană, pădurea și muntele. Cu inima zbătându-i-se în piept gata să-i sară afară, flăcăul începu să fluiere încetișor. Pasărea începu să se legene în ritmul melodiei și închise ochii de încântare. Ionică atât aștepta. Sări de pe creangă direct în poiană și prinse pasărea de aur. Speriată, aceasta încercă să își desfacă aripile, dar, vezi tu, flăcăul o ținea strașnic să nu aibă scăpare
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TAXI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Arare licărele de lumină aurii de pe ramuri se desprind legănând clipele-n vălul de întuneric și taxiul sfredelește noaptea străbătând prin fulgurațiile-n negru și alb lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă neagră și toate gândurile rătăcite-n adâncul pupilei
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
marțipan în ciocolată ... degeaba am răvășit grădina pe sub păpădii și-am căutat pâna și printre CD-urile cu muzica sincopată. Anii parcă-n pământ s-au scurs și de pe buza clepsidrei cu picior înalt un ultim strop lumina ademenitor a legănat gonflându-se absorbit de atracția gravitațională sau poate doar de gura mea dintr-o dată de apă vie-nsetată tocmai când nu mai am nici mărunțișul de care nicicând până acum nu îmi păsa. Și-n legănări parșive de pendul stropul
ASINUS BURIDANI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379185_a_380514]
-
că n-am fost suficient de binecuvântați și cu darul intuiției și al viziunii metafizice, cu darul vederii. (Darul intuiției metafizice) • Trezirea omului din somnul metafizic și mithopoetic este un epifenomen istoric relativ recent. După ce am dormitat o istorie întreagă legănați de vise poetice ne-am trezit acum la o realitate rece pe care încercăm prin toate mijloacele să o înțelegem. Dar trezirea cunoștiintei la realitatea anti-spirituală, a maturității seculare, a început deja să ne obosească, să ne tulbure viziunea. Câtă
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina Becart : Confluențe
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
universale, astfel că sufletul sensibil se metamorfozează în fața iubirii, acest sentiment divin, înălțător, plin de taine și înflăcărări nepotolite...reușind să aștearnă pe hârtie versuri pline de emoție și prospețime, asemenea unei câmpii înverzite. „Femeie iubită, a vieții minune,/ se leagănă noaptea pe valuri întruna,/ veghez lângă ape când bântuie luna,/ am gândul la tine și-un dor mă răpune./ „ Mă’mbracă-n suspine o briză sfioasă, / în piept mi se sparge o rană de gheață,/ mi -e frică afară, mi-e
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
poveste, povestea vieții, a iubirii, a frumosului, a durerii, a iertării, a speranței. Iată cu câtă evlavie cucernică, afectivitate, recunoștință, își întoarce poetul gândul către mama sa, cea care l-a născut într-o zi ”de mare sărbătoare” , l-a legănat și i-a cântat cu duioșie. Stau mărturie versurile ce urmează, versuri izvorâte dintr-o trăire candidă și o dragoste nesfârșită: Să nu te superi, mamă, ce-ades m-ai legănat;/ Cu mângâierea-ți caldă mereu m-ai alinat./ Și-
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
născut într-o zi ”de mare sărbătoare” , l-a legănat și i-a cântat cu duioșie. Stau mărturie versurile ce urmează, versuri izvorâte dintr-o trăire candidă și o dragoste nesfârșită: Să nu te superi, mamă, ce-ades m-ai legănat;/ Cu mângâierea-ți caldă mereu m-ai alinat./ Și-atunci când am greșit tu nu te-ai încruntat,/M-ai sărutat cu drag să nu văd c-ai oftat. Să nu te superi, mamă, că m-ai adus sub soare/ În
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ICOANA IOANEI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului Icoană-mi este sufletul și gândul Ce se înalță spre lumină! E apa care leagănă tot prundul; E cântecul de prin grădină! Icoana-mi este scut de apărare; E candela de lângă mine! Când sunt cu ea n-am loc de supărare Și nici lăcaș pentru suspine! Icoana mă-ntregește în ființă Și mă-ntărește în
ICOANA IOANEI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369181_a_370510]
-
alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea îmi lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se agațe cu nădejde de minunata pată de culoare stacojie ca o rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește hipnotizant în sus în jos precum flash-ul bilei strălucitoare a inconfundabilului perpetuum mobile. Referință Bibliografică: STACOJIU / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
stânci, mă lăsam mângâiat de maluri și iar mă adunam în călătoria mea spre larg, în lumea mea nemărginită, necuprinsă și plină de albastru . O lume mirifică, udă și plină de feerie , acolo unde norii mă atingeau iar luna se leagănă pe umerii mei sub ochii iscoditori al stelelor... Mereu rătăceam pe albastrul infinit unduindu-mă pe luciul nesfârșit, zi și noapte ... Într-o călătorie a mea ,într-o noapte târzie am rămas captiv într-o lagună albastră .M-am lăsat
VALUL DIN LAGUNĂ.... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374148_a_375477]
-
în cele patru puncte cardinale, răspândindu-vă, să nu vă stingeți, să vătransformați în eres, să vă fure ecoul munții, văile, pădurie, poienele și mai ales oamenii să vă transforme în dragoste și iubire, să vă mângâie și să vă legene în copăițe de vis. Referință Bibliografică: rătăcit prin pădurea cuvintelor / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
zăpada de zahăr, frugală, Din care se adapă cerbii timizi. Tu-mi ești vânătoarea regală. În mine, profund te divizi. Aș vrea de-aș putea, un talaz de scoici voluptoase s-aduc. Din perle să-ți compun un grumaz să legene timpul caduc. Vin lebede desculțe pe cadran, Să întârzie orele silfide. Să ne trezim uitându-ne pe geam, La un tablou cu alge și guvide. E și-un tablou ce seamănă cu noi când ne ferim privirile atroce, De gemetele
SIMPLE DEFINIŢII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362142_a_363471]
-
tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
zile multe Și ia-le Tu orice durere! Mai vină anii vremurilor trecute! Să fie iarăși în putere! Să mai prindă strănepoții, Să-i țină-n brațe, poate suspinând; Să-și amintească cu drag de anii Când pe mama o legăna cântând. Lohmüller Beatrice 3 dec. 2014 https://www.facebook.com/PictorulGyuriLohmuller?ref=bookmarks Referință Bibliografică: Bătrânețe / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Beatrice Lohmuller : Toate Drepturile Rezervate
BĂTRÂNEȚE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362259_a_363588]
-
i se alătura și căpitanul centurion, Genarius Muso care era interesat de ceea ce făcea magistrul. Într-una din seri acesta veni din nou lângă el. Era o noapte calmă și foarte senină în urma unei ploi calde de primăvară. Vasul se legăna ușor pe marea calmă și doar soldații care erau de veghe patrulau încet pe cele două punți. Vâslașii dormeau chiar în locul unde vâsleau, obosiți după ziua de muncă. Doar niște lămpi de veghe erau aprinse pe puntea vasului. -E o
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
dinspre iris izvoare ce duc în aval până târziu.. -Știu..voi cădea în cascade de sare, topite prin gene Și apoi către mare...!zise Pasărea Phoenix alene! -Știu! voi găsi iarăși zborul ce duce-n pridvorul Luminii, Pe scara ei legăna-voi doar îngerii albi ai Zidirii... Semințele vieții promit grădini suspendate spre Rai, Cad raze fierbinți,rogvaidul mă strigă și-mi zice:Hai! M-așez pe-un hamac din secundele vremii adunate,uitate, Oglinzi mici de suflet țin cerul -n
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
priviri Și-ale tale lacrimi lungi Plâng pierdutele iubiri. Am să mă îngrop sub tine Să îmi piardă urma dorul Și apoi în lacu-n lacrimi Să-mi îneci pe veci amorul. Să îți mor printre suspine Și sub umbra-ți legănată, Rădăcinile din veacuri Să mă nască înc-o dată. Referință Bibliografică: SALCIE PE MAL DE APĂ / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SALCIE PE MAL DE APĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378783_a_380112]
-
crini se-aude, Prin al nopților suspin... Stelele aprinse-n veghe, Îmbrăcate-s în senin. Calcă-ncet pe iarba crudă, Vântul ca un june iar... Și cu aripi de lumină Îl îmbracă luna-n dar . Doarme codrul ca și pruncul, Legănat de susur blând... Cel îngână-n curs izvorul, Doruri multe adunând. Undeva o stea pe boltă Lacrimi calde a picurat Peste omenirea-ntreagă Și în noapte a luminat. Doar o lacrimă atins-a, Tainic fruntea de poet. De-atunci versurile
RUGA VERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378792_a_380121]
-
tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ VĂD IUBITE ÎN OCHII TĂI Ochiul tău rece reținând surâsul strâns Ultima clipă dăruită a unui popas restâns, Mă văd iubite, în ochii tăi prea plini, Plini de dor, de lacrimi și suspin, Legănându-mi al meu trup încărcat de chin, Un pumn de cer și plumb în rugăciuni. În inima ta ca într-o oglindă sfărmată, Deslușesc tăinuiri pierdute de timp, Vântul mi-adie prin păr parfumul florilor de câmp, Acum în noaptea
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
amintiri te cercetez, La margine de țărm învolburat și meditez, Un gând curat! SĂ-ȚI DOREȘTI ATÂT DE MULT Să-ți dorești atât de mult, să fiu iubirea vieții tale, Înflorind în fiecare zi, între inimi de cristale. Tu îmi legeni visele, atârnându-mi umbrele Și dorindu-mi gândurile, Pentru a-mi cerne simțămintele. O, iubire! Să nu-mi iei cuvintele, Căci atunci am să mă duc Și-am să las și lumea toată, Pentru a fi uitată. ÎNCĂ PUȚIN Încă
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
ucis, voi cei mulți și goi, voi care ați hrănit doar cu iluzii, luând de secole și sângele din noi. Vai cum plâng copiii și mamele, căci fiii le sunt duși, iar, la război! Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
nr. 276 din 03 octombrie 2011. fuste scurte îmbrăcate în femei lungi dimineața călare sub soare mitomani gălbejiți numără zile semințe chiștoace tu miroși a lumină roșie mi-e frică să te respir ochii ți-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântă șevaletul meu nu mai are culoare până și mintea mi-e un cearceaf pe care dorințele tale desenează sfârșituri din viitor nu ne caută nimeni ... Citește mai mult fuste scurte îmbrăcate în femei lungidimineața
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]