2,409 matches
-
trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre iarmarocul de Sf. Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese și băuturi meșteșugite oaspeții care adăstau în acel loc feeric, desprins parcă din scrierile evlaviosului călugăr Zagavei, despre viața de apoi. Ca orice așezare omenească, satul era condus de un staroste, Vasile, cel
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-ar fi război! Ce-i trebuie lemn de casă? Să facă o căsuță, colo-n deal la vie! Nu știi că tremură în fiecare toamnă, până când strângem strugurii? Oare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la pieire, dându-i o nouă șansă în viață. Se lăsă antrenată în noile îndeletniciri ale vieții de dascăl, își întemeie o familie, născu doi copii, își îngropă părinții adoptivi, dar nu uită, niciodată, că, aproape de Hîrlău, pe drumul spre Lespezi, pe locul unde, altădată, se formase o așezare, Vitejeni, formată din viteji ai Măriei Sale Ștefan Vodă, se află o parte din familia ei, care, poate, o aștepta să revină pe meleagurile natale. Chemarea străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în jur. Ca să pătrunzi în mare, trebuie să eviți pietrele de la margine, ascuțite și lunecoase, acoperite de mușchi. Dar după aceea ești răsplătit. Apa e limpede, curată și aproape imobilă, iar pe fundul mării petele verzi ale algelor, incastrate în lespezi albe, alcătuiesc un mozaic natural de-a dreptul fabulos. Înot cu ochii deschiși, privind desenul pe deasupra căruia lunec și, o vreme, nu mă gândesc la nimic. Apoi, constat că e prea multă liniște, prea multă pace. Nu se aude nici un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Sofia. Între timp, s-a pornit ploaia. Catedrala, ridicată de Constantin și finisată de Justinian, e simbolul Imperiului roman de Răsărit. Acum are minarete. A fost transformată de turci în moschee. Porțile monumentale, de lemn, cu întăriruri de metal, și lespezile de la intrare te lasă să bănuiești măreția procesiunilor care aveau loc aici înainte de venirea turcilor. Înlăuntru, o imensă schelă. Pe ziduri, în locul frescelor bizantine, fragmente din Coran. Doar cupola impunătoare îți sugerează grandoarea inițială a catedralei. Pe unul din stâlpi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai mult ca sigur fusese nevoie de brațele unui bărbat destul de puternic pentru a o ciopli și șlefui atât de minunat. „Uniunea Scriitorilor din Jackson City”... cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca acela care a mântuit lumea să mă mântuie și pe mine! Spunând acestea, lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii acestui rege care fusese atât de măreț și de sălbatec. Roland a descălecat repede lângă fântână unde-l așeză pe o lespede de marmură; plânse cu el și gândul i-a zburat la...fratele Trandafoli, de la Pontul Euxin, adus de Împăratul nostru din Bizanț, când ,cei de acolo,l-au recunoscut ca împărat. Fratele ar ști mai bine ce și cum să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase liberă intrarea castelului. Astolfo s-a opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase liberă intrarea castelului. Astolfo s-a opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe Loynel, spuse Fat Paul. — Da, răspunse Fat Vince. La drept vorbind, Fat Vince nu e vreun os domnesc, dar vorbește rotunjindu-și gura cu măsură. Nu și Fat Paul, cu pieptul lui masiv, cu fața lui impasibilă, cât o lespede înclinată, cu părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nici o problemă. Se pare că aproape toate le au așa aici... Apoi am văzut ceva ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timp de 220 de zile pe an e numai soare, tot Îți place ție așa de mult soarele și marea. Dar nu vom uita Atena cu Partenonul și Areopagul. Te voi duce și la Delphi. Tu vei sta pe o lespede de piatră departe, departe, în amfiteatru, și eu voi merge în scenă, acolo de unde se citeau oracolele, și te voi întreba: Mă iubești mult prințesa mea? Și apoi, îl Întreba ea pe Marcel, care abia își mai ținea ochii deschiși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc asemenea lui, așijderea ție, dar viața mea nu-i, prietene decât o moarte vie. Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul ororilor îmbrățișându-mi lespedea de patimi și chin, aștept Arhanghelul zorilor, aștept Învierea, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, amin!” („Amin”) Cunoscându-i apetența pentru poezie autentică, i- am răspuns dorinței sale de a-i da în scris poezia: “Coșmar penitenciar” din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în ceruri, în candelabrul de sfinți împreună cu Cuvioșii Părinți Vichentie Mălău ( † 1945 ) și Antim Găină ( † 1975 ). Aceștia sunt doar câțiva pe care îi cunoaștem și Dumnezeu dorește să-i proslăvească, însă câți sunt cei ce s-au sfințit pe aceste lespezi de piatră și doresc în continuare să fie sub platoșa smereniei, numai Arhiereul Cel Veșnic, Hristos Domnul îi știe, căci i-a primit pe toți în Slava cea cerească, întru bucuria cea negrăită care nu se va lua de la ei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
avea să fie ocrotior pentru toți monahii ce vor viețui în aceste locuri binecuvântate, dar și pentru credincioșii ce își vor căuta precum albinele, nectar duhovnicesc, luând din fiecare floare monahală ce este mai bun. De-a lungul veacurilor, pe lespezile bisericii Mănăstirii Secu mulțime de credincioși și-au plecat genunchii, așezând la iconostase o rugăciune sau un suspin adânc adus de departe ... Întregul complex monahal din chinovia mai sus amintită are aspectul unei cetăți medievale. Cronicarii spun că aceste ziduri
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
familiei. Primirea aceea călduroasă îl indispuse foarte tare pe împăratul Tiberius. Ca să-l informeze despre sentimentele poporului, numeroșii săi spioni, din cauza cărora era foarte temut, veniră la reședința sa de pe mons Palatinus, pe care el o construise - așa cum pui o lespede desupra unui mormânt - deasupra casei devastate a lui Marcus Antonius, bărbatul Cleopatrei, impetuosul rebel învins și sinucigaș, speranța pierdută pentru populares. În singurătatea din Domus Tiberiana - atât de impunătoare și de masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiar porumbeii călători, care într-o zi străbăteau sute de mile, duseseră până la cele mai îndepărtate granițe vestea alegerii sale și umpluseră de entuziasm întregul imperiu. Repede, toate orașele, de la Assos, în Troada, până la Aritium, în Lusitania, îi jurară credință; lespezi comemorative fură ridicate în mica Sestinum, în Umbria, la Akraighia, în îndepărtata Beotie, sau la Argos, capitala istoricei Ligi Panelenice; serbări populare în Achaia, Phocis, Locris, Euboea; statui la Olympia, Delphi, Miletus, Corinthus, Alexandria din Aegyptus, Tarraco din Hiberia. Legiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se expusese iremediabil în ziua aceea. În schimb, senatorul Annius Vinicianus, având experiență istorică și un spirit caustic, își distra colegii spunând că modul cel mai sigur de a nu realiza un lucru era să-l gravezi solemn pe o lespede. Între timp, entuziaștii populares subliniau că tânărul Împărat nu îl pomenise nici măcar o dată pe Tiberius. Nici ca să-l laude, nici ca să-l blesteme. Singura amintire rămasă în urma lui sunt cei ce se întorc din exil sau ies din închisoare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cât de mare - a fost distrusă la sfârșitul mileniului doi, pentru ca în locul ei să se construiască o parcare. Printre rămășițe aveau să se găsească fragmente de marmură, cărămizi vechi, bucăți de fresce... Res gestae. De-a lungul secolelor, aproape toate lespezile de bronz și de marmură pe care Augustus a vrut să graveze istoria sa pentru eternitate, reproduse din porunca sa în toate provinciile imperiului, au căzut pradă lăcomiei unor necunoscuți. Mai întâi a fost distrusă și, probabil, aruncată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de marmură pe care Augustus a vrut să graveze istoria sa pentru eternitate, reproduse din porunca sa în toate provinciile imperiului, au căzut pradă lăcomiei unor necunoscuți. Mai întâi a fost distrusă și, probabil, aruncată într-un cuptor de var lespedea enormă de la Roma, din care s-au păstrat puține fragmente. Din fericire, s-a conservat copia sculptată pe o piatră foarte dură în orașul Ancyra din Galatia, astăzi Ankara; a rămas uitată vreme de o mie cinci sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost ales de papii din întunecatele secole al VI-lea și al VII-lea ca reședință care, din înaltul colinei Palatinus, își afirma puterea temporară asupra Romei. Curând a venit însă Evul Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
genul „Omul l-a interesat mai puțin, în unitatea lui contemporană, cu toate că din hermetice și izolate cum erau întîiele sale poeme, ele s-au adîncit tot mai mult în ritmul contemporan, din adîncurile tulburi ale căruia a scos la lumină lespezi lucii cu inscripția distinctă”, Perpessicius protestează față de ignorarea poeziei autorului în dezbaterile privind premiile Societății Scriitorilor Români, încercînd astfel să dezamorseze suspiciunile de natură ideologică. După Brățara nopților, „poemele zodiacale” și ascensiunile lor vizionare marchează, în opinia comentatorului, „cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mediu care a tras din greu la construcția socialistă a României, dar dați mi voie, să mă mai plâng odată în gura mare cu cuvintele: „Vai de țara care nu are istorie!”. Noi de fiecare dată, n-am îngropat sub lespezi mari istoria și fiecare nou tartor, ajuns în fruntea țării, ar dori ca istoria să înceapă cu el. Măcar elevii maghiari din Ardeal, învață la școală la istoria Ungariei, despre binefăcătorul și întregitorul țării lor, amiralul Horthy, pe când la noi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
palme oare cum am fi cunoscut iubirea dacă rămâneam orbi în grădina raiului Atingere singurătatea se macină în mine încetul cu încetul iluziile se prefac în pulbere de neființă e târziu să mai ascult urletul vântului la fereastra dinspre ieri lespede grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată taci inimă de femeie ascultă e noapte și visurile au adormit în brațele obosite de prea multă toamnă gem de muguri în căutarea albului inima precum o poartă deschisă spre cerul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]