4,823 matches
-
articulează cel puțin niște semnificanți, o scriitură, o gramatică. În secolul al XII-lea, la Paris, știința nobilă era teologia și în umbra ei discursul încerca să înnobileze "imagierul". La sfârșitul secolului XX, teologia noastră poartă numele de semiologie, iar lingvistica, știință-pilot, are autoritate în ochii comunității speculare și speculative. Pentru pictorul recunoscut la fel ca pentru cel mai modest fabricant de covoare. Claude Viallat, arătându-și suprafețele de bureți albaștri pe fond oranj: "Pictorul nu mai are a justifica o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că un lucru fezabil tehnic nu este întotdeauna viabil cultural. Obstacolul umanist De ce studiul imaginii a avut o întârziere atât de mare față de cel al limbajului? Va conveni oricine că, în termeni de cunoaștere, estetica pare o rudă săracă pe lângă lingvistică. Simptom revelator. Al cui? Mai întâi, al supraevaluării limbajului de către omul cuvântului. Istoria trăită a speciei sugerează un: "La început a fost Imaginea". Istoria scrisă spune: "La început a fost Cuvântul". Logocentrism logic: limbajul onorează limbajul. Tautologie narcisiacă și publicitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Colecția SINTEZE 69 ADRIAN NICOLESCU este profesor consultant de Lingvistică aplicată și Istoria civilizației britanice la Universitatea din București. A fost cercetător la Institutul Național de Științe Pedagogice, Visiting Lecturer la Universitățile din Londra și Cambridge, Honorary Research Fellow al Universității din Bradford ca bursier UNESCO, șef al Catedrei de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de la Lisabona la Sankt Petersburg. Șia legat numele de primul manual linguafon de engleză pentru avansați (ES 1964), primul curs de engleză la TVR (196769), primul curs de franceză la Radio (1967-69), de primul mare Dicționar englez-român al Institutului de Lingvistică (EA 1972), primul Dicționar frazeologic englez-român (ES 1973), primul manual universitar de civilizație britanică (EDP 1983), de UNESCO/ CEPES Multilingual Lexicon of Higher Education (2 volume, K.G.Saur, München 1993-96), de Dictionnaire actuel de l 'éducation (red. R.Legendre, Guérin
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Ion Toma (n. 24 decembrie 1947, Vîrvoru de Jos, Dolj) desfășoară o bogată activitate didactică și de cercetare în domeniul lingvisticii. Obține doctoratul în litere la Institutul de Științe Etnologice și Dialectologice în 1980. Este cercetător științific la Centrul de Științe Sociale din Craiova (1971-1975), arhivist la Arhivele Statului din Craiova (1975-1976), asistent universitar (1976), lector (1990), conferențiar (1991), iar apoi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de Arhivistică a Academiei de Poliție București. Din 2007 este profesor și rector la Institutul Teologic Adventist din Cernica, Ilfov. Publică peste o sută de articole în reviste de specialitate (Studii și cercetări lingvistice, Limba romînă, Cercetări lingvistice, Anuar de lingvistică și istorie literară, Philologica, Analele Universității din Craiova, Studii și Cercetări de Onomastică, Studii de Onomastică și Lexicologie) și publicații de informare culturală generală, precum și nouăsprezece cărți (singur sau în colaborare). Obține Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romîne pentru lucrarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Enciclopedic, București, 2003; Limba romînă contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, București 1996, ediția a II a, 2000; Dicționarul toponimic al Romîniei. Oltenia (lucrare colectivă), vol. I-III, Editura Universitaria, Craiova, 1993-2002. Articole: „Despre clasificarea numelor de locuri“, în Anuar de lingvistică și istorie literară, Iași, XXIX, 1983-1984, A., pp. 321-335; „Despre tautologiile toponimice“, în SCL, XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt numeroase, ample și profunde, conducînd la configurarea unui domeniu lingvistic de sine stătător: teoria numelor proprii. Pornind de la particula ritățile numelor proprii, au fost elaborate principii, metode, criterii și tehnici specifice privind studierea acestora, grupate sub titlul sugestiv de lingvistica numelui propriu sau considerate ca disciplină științifică de sine stătătoare, denumită onomastică, a cărei parte componentă, cu particularități importante, este toponimia sau toponomastica. Numele de locuri sunt elemente ale limbii și, în această calitate, constituie semne lingvistice care au, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pornesc de la mai multe obiecte concrete pe care să le claseze după trăsăturile lor semantice, cum se întîmplă în cazul cuvintelor comune, ci punctul de plecare și de sosire al denominației îl constituie un singur obiect al realității (numit, în lingvistică, referent). S-a spus că numele proprii „desemnează individualizînd“, în timp ce cuvintele comune „însemnează și desemnează“. E drept că numele proprii, îndeosebi numele de locuri, cu nosc o evoluție profundă între ipostaza de apelative, din care provin în mare parte, și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
populația (Namengeberul) care „a botezat“ astfel locul în cauză. Este într-o bună măsură o problemă de istorie a popoarelor care au locuit în acel teritoriu și a limbilor vorbite de acestea, metodele aplicate aparținînd, firește, în principal istoriei și lingvisticii. Etimologia este un demers lingvistic riguros, care urmărește identificarea cuvîntului (sau a cuvintelor) din care a provenit actualul toponim și modificările pe care le-a suferit, potrivit regulilor de evoluție formală și semantică ale limbilor implicate. Geneza sau, după alți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
deține rolul de pivot al cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă cu cîteva decenii, i-a determinat pe unii cercetători să afirme că toponime ca Bistricioara, Cernișoara, Dragomir, Grădiștea, Luncșoara, Prislop, Slatina, Vladimirești, Vlădeasa etc. ar fi fost date de slavi, întrucît apelativele grădiște, luncă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai bogat cules de pe teren și din arhive, cum sperăm să avem atunci cînd vor fi finalizate și publicate Dicționarele/ Tezaurele toponimice regionale. A se vedea, pentru edificare, mul titudinea de informații și argumente din domeniul toponi miei, dialectologiei și lingvisticii romanice aduse de V. Frățilă în sprijinul reconstituirii drumului îndelungat și sinuos al toponimelor menționate (și al apelativelor de la care s-au format) din epoca latină pînă în limba romînă modernă. Stratul următor, cel slav vechi, este nu numai bine
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au în componență pe prima poziție, probabil, entopicul, în timp ce Bărcanu, Bărcănești, Bărcești, Bîrcaciu, Bîrcani, Bîrceni etc. provin mai degrabă din antroponime. Sunt exemple de omonime topice cu etimoane diferite, nu întotdeauna ușor de precizat, fără documentare istorică, de teren și lingvistică. Bîrlad Toponimul desemnează în prezent un municipiu din județul Vaslui și un rîu, afluent al Siretului, precum și cîteva nume rezultate prin polarizare de la primele: Culoarul Bîrladului, Podișul Bîrladului, Bîrlădeanca (o colină din zonă), Bîrlădel (afluent al Siretului). Consemnarea într-un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unora că numele capitalei noastre ar fi de origine dacică este greșită. Originea unui toponim o dă etimonul direct, iar acesta este numele de grup bucurești, format în limba romînă. Gustav Weigand, care a realizat multe lucrări foarte valoroase pentru lingvistica romînească, s-a hazardat într-o ipoteză radicală: București nu avea legătură cu Bucur < bucur, ci provine de la baza bulgărească bukarŭ, „grămătic“, pentru că numele străin al capitalei noastre, Bukarest etc., nu avea cum să rezulte din forma București, ci din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care toponimele terminate în -ui/-lui nu mai apăreau atît de unitare structural și, implicit, etimologic. Unii dintre autorii acestui Dicționar /Tezaur (Gh. Bolocan, Dr. Moldovanu) și turcologul Emil Suciu au reluat problema de pe alte poziții documentare și de „tehnologie“ lingvistică. S-a observat astfel că, pe lîngă numele de ape (Băldălui, Bădălui, Bănăgui, Bahlui, Buhui, Bîrlui, Covurlui, Chirui, Călmățui, Desnățui, Gemărtălui, Gurgui, Hurjui, Icui, Suhurlui, Teslui, Turlui, Urlui, Năhui, Călui, Sărtălui, Derehlui, Bîrlui, Săvîrlui, Cohurlui, Vaslui, Oslui, Sohului, Coțui etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Marius Sala (n. 8 septembrie 1932, Vașcău, jud. Bihor). Studii liceale la Beiuș și Facultatea de Filologie la București. Lingvist. Vicepreședinte al Academiei Române. Director al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti“ din București. A ținut numeroase cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“, precum și, ca profesor invitat, la universitățile din Malaga, Heidelberg, Madrid, México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Udine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unui public larg pentru probleme privind etimologia. De aceea, m-am gândit să imaginez o colecție de cărți concepută ca itinerar în lumea cuvintelor românești. În diversele volume ale acestei serii, publicul interesat ar urma să afle, de la specialiști în lingvistică, informații variate despre originea și evoluția cuvintelor românești. Colecția „Viața cuvintelor“ va prezenta, în volume de aproximativ două sute cincizeci de pagini, cele mai importante fapte lexicale de natură să ilustreze ideea formulată în titlul ei. A vorbi despre „viața“ cuvintelor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
marchează înțelesul cuvintelor → evoluție semantică Ce este etimologia? Într-o exprimare metaforică, etimologia este eliberarea „certificatului de naștere“ al unui cuvânt. Într-o exprimare științifică, pe care o găsim în dicționare, etimologia este „studiul originii cuvintelor“ sau, mai exact, ramura lingvisticii care „stabilește originea unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice“ (DEX). De când se poate vorbi despre etimologie? Problema originii cuvintelor este veche, ea datează din Antichitate. Chiar cuvântul etimologie a apărut în epoca elenistică, fiind format din două
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Romanisches etymologisches Wörterbuch = REW). Este important și pentru limba română, dat fiind că cele mai multe cuvinte românești considerate a fi moștenite din latină sunt prezente aici în context romanic. Diversele concepții și metode de analiză a limbii care au apărut în lingvistica romanică, ulterioare doctrinei neogramatice, au avut consecințe și în domeniul etimologiei. În funcție de concepție și de metodă, s-a acordat mai mare atenție unuia sau altuia dintre cele două principii (fonetic sau semantic) sau, respectându-le pe amândouă, s-au luat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din punct de vedere fonetic, dar erau nesatisfăcătoare din punct de vedere semantic, fiindcă de obicei înțelesul evoluează de la propriu la figurat și de la concret la abstract, nu invers. Schuchardt a reluat o veche etimologie, propusă de F. Diez, întemeietorul lingvisticii romanice comparate, care pornește de la lat. turbare „a tulbura“, etimologie care nu corespundea regulilor fonetice, dar putea fi susținută semantic prin evoluția „a tulbura“ → „a tulbura apa pentru a prinde pește“ → „a prinde sau a găsi peștii“ → „a găsi“ (în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
corpului fonetic, adică de reducerea formei unor cuvinte în urma transformărilor fonetice la care a fost supusă limba latină; dacă reducerea este foarte mare, corpul fonetic nu mai este capabil să poarte ideea care îi era asociată. În toate manualele de lingvistică romanică, este menționat ca exemplu lat. flere „a plânge“: formele sale monosilabice de la unele persoane au fost înlocuite cu forme luate de la verbul cvasisinonim plorare, care ulterior s-au extins și la alte persoane din paradigmă (cf. fr. pleurer, sp
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Explicația absenței unor elemente germanice sigure din română trebuie căutată în faptul că nu a existat un contact îndelungat între cele două populații, care să ducă la bilingvism activ. Chestiunea influenței germanice este una dintre cele mai controversate probleme din lingvistica românească. În stadiul actual, se poate presupune o origine germanică pentru cuvintele rapăn și strănut/ stărnut „cu o pată albă pe nas sau pe bot“. Chiar nasture, acceptat la un moment dat ca germanic de unii lingviști, nu pare a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bine reprezentat. Evaluarea elementelor vechi slave din română devine mai interesantă dacă acești termeni sunt comparați cu termenii folosiți pentru noțiunile respective de diverse limbi romanice. Primul care a atras atenția asupra acestui fapt a fost W. Meyer Lübke, părintele lingvisticii romanice comparate, într-un celebru discurs (Rumänisch und Romanisch) prezentat la Academia Română, în 1930. Recent, în diverse articole, Sanda Reinheimer-Rîpeanu a analizat toate aceste situații și a constatat că unor termeni slavi din română le corespund uneori în limbile romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]