4,922 matches
-
biografia fiind urmată de prezentarea operei și de aprecierea ei. Scriitorii sunt grupați în funcție de structurile operei: eposul, realismul dur, caleidoscopul mediilor, analiza psihologică, literatura autenticității și a experienței, poezia htonică, poezia sentimentului cosmic și a fiorului metafizic, lirica sensibilității religioase, lirica elegiacă și sentimentală, lirica avangardistă, poezia pură ș.a. Numai enumerarea capitolelor din sumar este suficientă pentru a arăta în ce măsură, sub chipul istoriei literare, se înnoia atitudinea față de literatură: în locul selecției falsificate prin reducerea criteriilor la lupta de clasă și simpatia
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
prezentarea operei și de aprecierea ei. Scriitorii sunt grupați în funcție de structurile operei: eposul, realismul dur, caleidoscopul mediilor, analiza psihologică, literatura autenticității și a experienței, poezia htonică, poezia sentimentului cosmic și a fiorului metafizic, lirica sensibilității religioase, lirica elegiacă și sentimentală, lirica avangardistă, poezia pură ș.a. Numai enumerarea capitolelor din sumar este suficientă pentru a arăta în ce măsură, sub chipul istoriei literare, se înnoia atitudinea față de literatură: în locul selecției falsificate prin reducerea criteriilor la lupta de clasă și simpatia față de cei exploatați, apare
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
și Vifor subt stele (1943), precum și însemnările din Bugeacul (1941). În decembrie 1943, pe scena Teatrului Național din Iași are loc premiera piesei sale Armașul lui Ștefan cel Mare. Conștient, probabil, de resursele nu foarte bogate și de nesincronizarea cu lirica nouă, C. se orientează de la început către sonet. În tiparul acestuia sunt turnate peisaje, preponderent rurale (ciclul Pasteluri), dar și trăiri personale (Varia, Frunze de toamnă, Lui Eros), portrete ale unor personalități ori tipuri istorice (Chipuri, Letopiseț). Continuând aici pe
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
naționale, D. impune în creația lui, vizionară și oraculară, o nouă poeticitate. El își asumă rolul mesianic de aed, care „speră cu un poem/ c-ar putea face lumea mai bună”. Placheta de debut, Ochiul al treilea (1975), propune o lirică de idei în care imaginarul (inclusiv acela nutrit de lecturi bogate) prevalează asupra realului. Poetul se refugiază în estetic și în referințe culturale, explorând programatic spiritualitatea națională. În următorul volum, Apă neîncepută (1980), poezia se obiectivează prin deschiderea spre epic
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 182-186; Ion Ciocanu, Dincolo de stihia metaforică, LA, 1981, 5 martie; Anatol Ciobanu, Obsesia valențelor majore, LA, 1986, 1 mai; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 213-224; Anatol Moraru, Valențele orficului în lirica lui Anatol Codru, „Limba română”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 197; Carmelia Leonte, Basarabia poetului, DL, 1998, 4; Simion Bărbulescu, Poeți din diaspora, CL, 2000, 1. M.Dg.
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
1950-1954) și Facultatea de Drept a Universității din București (1957-1961). Este de profesie avocat. A debutat în 1960 în revista „Luceafărul”, cu poezia Recolta. A colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Orizont”, „Cronica”, „Convorbiri literare”. Înscriindu-se într-o lirică de tip confesiv, poezia lui C. traduce mirarea existenței într-o stare de simpatie universală, în care prospețimea percepției directe și plasticitatea limbajului îi deschid poetului calea către sufletul obiectelor, al anotimpurilor și al aștrilor. În placheta de debut, Punct
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
frecvente și vădite, în volumul Din când în când, plictisul, dar și sarcasmul lucid conduc spre Baudelaire. Între aceste două repere de început poetul se caută pe sine, rezultatul, remarcabil prin limpezime și decizie, concretizându-se ca Statui (1914): o lirică dusă până la perfecțiune sub raportul formei, refuzând retorica, mai ales retorica sentimentală. C. se impune în literatura celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea cu o poezie matură și inconfundabilă, în care prioritară devine plasticitatea imaginii, poate
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și rigoare. Între tumultul interior și restul lumii stă peretele
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
fără ecou critic, chiar și după reluarea „revăzută și adăugită” din 1933, cu ilustrații semnate de Elena Aldea-Sabo, Octav Angheluță și T. Gh. Tudor. A doua culegere, Pasteluri petrolifere (1929), atrage atenția asupra poetului mai ales prin noutatea tematică a liricii. Ciclul titular fixează descriptiv imagini-peisaje din spațiul exploatărilor petrolifere. Experimentul va fi amplificat în Aur de întuneric (1942; Premiul „Regele Mihai I” al Societății Scriitorilor Români), în care poeme ca Rezervoare, Bataluri, Erupție incendiară, Simfonie neagră configurează un infern modern
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
și niponi, i-au dat posibilitatea de a descifra resorturile intime ale unei poetici moderne și de a se defini, în cele din urmă, ca scriitor. Creația sa va valorifica, în acest sens, mai cu seamă atributele de esență ale liricii japoneze, cu a cărei artă își va descoperi, de altminteri, și surprinzătoare afinități. Ele vor fi puse în relief și în câteva Tușuri din Orientul depărtat, pe care poetul le includea în sumarul primului său volum, pentru a atrage și
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
Karl Wolfskehl, Reich Arendt, Hermann Broch, Rudolf Kassner ori Felix Braun. A transpus în românește versurile lui Oskar Pastior. Se va impune însă mai cu seamă, prin tălmăcirea lui R.M. Rilke (1966) și prin antologia sa în cinci volume din lirica niponă (1974), pe care o va aborda într-o selecție de tanka-haiku și împreună cu Ion Acsan. Critica n-a rămas insensibilă la acest efort, văzând în el pe unul dintre cei mai importanți traducători. Edgar Papu era, de altminteri, convins
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
George la Enzensberger, I-II, îngr. și pref. Petre Stoica, București, 1967 (în colaborare); Proza austriacă modernă, București, 1968 (în colaborare); Oskar Pastior, Versuri, București, 1968; Antologia poeziei romantice germane, îngr. și pref. Hertha Perez, București, 1968 (în colaborare); Din lirica japoneză, îngr. Ion Acsan, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare cu Ion Acsan); Poeți ai expresionismului, îngr. și pref. Petre Stoica, București, 1971 (în colaborare); Haiku. Lirică niponă (secolele XVI-XX), I-V, pref. trad., București, 1974; Tanka-haiku. Antologie de
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
romantice germane, îngr. și pref. Hertha Perez, București, 1968 (în colaborare); Din lirica japoneză, îngr. Ion Acsan, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare cu Ion Acsan); Poeți ai expresionismului, îngr. și pref. Petre Stoica, București, 1971 (în colaborare); Haiku. Lirică niponă (secolele XVI-XX), I-V, pref. trad., București, 1974; Tanka-haiku. Antologie de poezie clasică japoneză, pref. Ion Acsan, București, 1981 (în colaborare cu Ion Acsan); Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei, București, 1995 (în colaborare cu Ion Acsan și Ioanichie
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
Unde”, F, 1969, 2; Gherghinescu Vania, Dan Constantinescu, „Unde”, AST, 1970, 6; Nicolae Balotă, Arta haiku-ului, RL, 1974, 37; Cornel Robu, Haiku - poezia de la frontierele tăcerii, ST, 1974, 11; Cezar Baltag, Despre Haiku, VR, 1974, 11; Dan Grigorescu, Haiku, lirică niponă, CNT, 1975, 8; Ion Cristofor, Dan Constantinescu, „Vatră”, ST, 1978, 9; Darie Novăceanu, Ion Acsan, Dan Constantinescu, „Antologie de poezie clasică japoneză”, RL, 1982, 11; Dicț. scriit. rom., I, 645-646; Iv. Martinovici, Dan Constantinescu-Dan Nicoară, „Arhipelag”, 1998, 1. T.T.
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
al Curții de Casație. Se stinge curând de ftizie și va fi înmormântat la Iași. A scris numeroase poezii, trimițând câteva la „Convorbiri literare”, unde nu i-a apărut decât una, în 1868, intitulată Viața (semnată B.C.). Versurile sale aparțin liricii meditative, simbolul fiind elementul lor convenabil. C. este cel dintâi gânditor român care încearcă să construiască un sistem filosofic propriu. Influențat de empirismul englez, pozitivismul francez și materialismul german, el atacă chestiunile fundamentale ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența
CONTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
citate în prima categorie (poeții de la „Contimporanul”, „unu”, „Integral” ș.a.), excepție făcând poate B. Fundoianu, își află cu îndreptățire locul în rândurile „anarhiștilor” poetici. Nu același lucru se poate spune despre cei „moderați”, împărțiți după sistematica dragomiresciană în exponenți ai „liricii minore” (F. Aderca, Al. A. Philippide ș.a.) și ai „liricii de virtuozitate” (G. Bacovia, Lucian Blaga, T. Arghezi). Deși exactitatea unor analize de text sau unele soluții de amănunt pot fi contestate, ceea ce s-a și făcut în epocă, deși
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
excepție făcând poate B. Fundoianu, își află cu îndreptățire locul în rândurile „anarhiștilor” poetici. Nu același lucru se poate spune despre cei „moderați”, împărțiți după sistematica dragomiresciană în exponenți ai „liricii minore” (F. Aderca, Al. A. Philippide ș.a.) și ai „liricii de virtuozitate” (G. Bacovia, Lucian Blaga, T. Arghezi). Deși exactitatea unor analize de text sau unele soluții de amănunt pot fi contestate, ceea ce s-a și făcut în epocă, deși multe argumente nu se susțin în totalitate, selecția scriitorilor fiind
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
algoritmului, București, 2002; Între Alfa și Omega, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Poezie: Vasile Constantinescu, CRC, 1971, 19; Mihai Dinu Gheorghiu, Fantezii reversibile, CRC, 1978, 51; Mircea Scarlat, Vasile Constantinescu, „Am inventat o planetă”, RL, 1979, 30; Liviu Leonte, Lirică cerebrală și fantezistă, CRC, 1982, 11; Laurențiu Ulici, A patra stare, RL, 1985, 9; Tașcu, Poezia, 248-253; Al. Călinescu, Un ironist dezabuzat, CRC, 1986, 2; Val Condurache, Poezia ca rană deschisă, CL, 1986, 4; Ioan Holban, „Sfera cu raze inegale
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
pe sistemul său complex, de la forme ca nășia, înfrățirea, legătura cu „moșii”, la acelea de cosangvinitate și de căsătorie. C. face o legătură cu modul „în care relațiile de rudenie au fost reținute și transfigurate artistic în principalele categorii ale liricii orale”. Relația dintre mamă și copii, „cea mai veche relație de rudenie instituită și conceptualizată vreodată”, este urmărită în reflexele ei din cântecele de leagăn, în doinele de cătănie, în basme, în Miorița. Aici, metoda de studiu este cea funcțională
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
cel puțin nonconformist, moravuri și năravuri ale boierimii, printre personajele vehiculate numărându-se autorul însuși. O altă comedie condamnând imoralitatea protipendadei este Amoriul și toate harurile. Notorietatea în epocă și atenția posterității critice i le-a adus însă lui C. lirica sa, preponderent erotică, dar care cuprindea și cântece de lume sau compuneri meditative, circulând în copii manuscrise sau în repertoriile lăutărești. Prima ediție, Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, apare postum, la Iași, în 1856. Între 1800 și 1830, interval în care
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
conferă dicțiunii o anume gravitate, nesprijinită însă și de calitatea artistică a limbajului, tributar unui clasicism întârziat. Apropieri, teoretic posibile, s-au făcut între C. și Petrarca, pornindu-se de la nefericirile petrecute în viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
Conachi, „Revista nouă”, 1888, 4; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 402-414; G. Bogdan-Duică, Logofătul Costache Conachi, CL, 1903, 1, 2, 4; G. Ibrăileanu, Curs de istoria literaturii române moderne. Epoca Conachi, Iași, 1920, 309-357; N. Cartojan, Contribuții privitoare la originile liricii românești în Principate, „Revista filologică”, 1927, 1-2; Ch. Drouhet, Logofătul Konaki și poezia franceză a epocii, VR, 1930, 1-3; Perpessicius, Opere, XI, 152-156; Călinescu, Ist. lit. (1982), 85-91; Ciorănescu, Lit. comp., 87-92; I. Massoff, C. Conachi, primul nostru autor dramatic
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
Brădățeanu, Istoria, I, 100-102; Anghelescu, Preromant. rom., 134-136, 143-173; Gáldi, Introducere, 118-122; Păcurariu, Clas. rom., 43-47; Cornea, Originile, 302-320; Paul Cornea, Lumières roumaines et libéralisme français: entre C. Conachi et Pierre d’Herbigny, CREL, 1976, 1; Roxana Sorescu, Metamorfoze ale liricii erotice, STRS, 99-102; Emil Manu, Costache Conachi, RL, 1978, 37; Alexandru Teodorescu, Costache Conachi, în Dicț. lit. 1900, 203-204; Simion, Dimineața, 231-292; Piru, Ist. lit., 35-36; Scarlat, Ist. poeziei, I, 180-186, passim; Manolescu, Istoria, I, 204-206; Negoițescu, Ist. lit., I
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
mare acordată literaturii, îndeobște poemului, definit de Ion Vinea ca „rezultantă a tuturor artelor”: „muzica, plastica, literatura, sunetul, materia, verbul se rezolvă în poezie”, scrie poetul mentor al mișcării (Principii pentru timpul nou, 1925). Principalele repere ale curentului constructivist în lirică, intelectualismul, citadinismul, geometrismul, concentrarea expresiei, elemente comune, de altfel, și altor orientări de avangardă, sunt ilustrate de versurile semnate de Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, B. Fundoianu, Șt. Roll, Mihail Cosma, Filip Corsa, Tana Quil. Numeroasele similitudini de concepție
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
cel mai nemărturisit modernist”. Sporadic, mai participă cu versuri Camil Petrescu, Al. A. Philippide, Ion Pillat, Perpessicius, Ion Minulescu, Camil Baltazar, ilustrând deschiderea largă a revistei către variate formule literare, în contrast cu negativismul programului său inițial. Însuși Ion Vinea promovează în lirică un modernism moderat, în care sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]