KorAP: Find »[drukola/base=lisă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...104 >

2,581 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

nu explodeze. —Scuză-mă, Oliver. O secundă doar. Vino la mine în dormitor, Francine. —Slavă Domnului! exclamă Oliver, după ce Francine ieși cu o pungă plină de măști pentru față, lacuri de unghii, exfolianți și alte nebunii pentru petrecerea în pijamale. Lisa avea spasme teribile. —A trecut pe aici doar ca să vadă cum arăți. S-au întors la hârțogăraie și au început să dea de tot felul de amintiri. —De unde Dumnezeu am cumpărat un radiator care să coste atât de mult? Patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
început să dea de tot felul de amintiri. —De unde Dumnezeu am cumpărat un radiator care să coste atât de mult? Patul nostru, replică Oliver. Tăcerea s-a lăsat peste un conglomerat de sentimente puternice. Un cec pentru Discovery Travel? întrebă Lisa. —Cipru. Acel cuvânt dezlănțui un val de emoții în ea. Căldură puternică, membre încurcate în așternuturi acoperite de umbrele unui soare târziu de amiază; era atât de îndrăgostită, în prima sa vacanță de femeie căsătorită, incapabilă să își imagineze viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
incapabilă să își imagineze viața ei fără Oliver. Și iată-i acum, descoperind acest cec, în timp ce se pregăteau de divorț. Nu e viața ciudată? Peste încă vreo două ore, soneria s-a auzit din nou. De data asta, era Beck. —Lisa, ai chef să ieși? Noi ne jucăm cu mingea. —Sunt ocupată, Beck. Bună. Beck a încercat un salut ca de la bărbat la bărbat cu Oliver, dar nu și-a putut ascunde mirarea. —Dar tu? Și el e ocupat. Lisa devenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Beck. —Lisa, ai chef să ieși? Noi ne jucăm cu mingea. —Sunt ocupată, Beck. Bună. Beck a încercat un salut ca de la bărbat la bărbat cu Oliver, dar nu și-a putut ascunde mirarea. —Dar tu? Și el e ocupat. Lisa devenea din ce în ce mai nervoasă. Se purtau cu Oliver de parcă era de la circ. — De fapt, spuse Oliver, punând pixul și ochelarii jos, mi-ar prinde bine o pauză. Chestia asta mă termină. O jumătate de oră? El s-a ridicat grațios și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
devenea din ce în ce mai nervoasă. Se purtau cu Oliver de parcă era de la circ. — De fapt, spuse Oliver, punând pixul și ochelarii jos, mi-ar prinde bine o pauză. Chestia asta mă termină. O jumătate de oră? El s-a ridicat grațios și Lisa îi admiră musculatura fluidă. —Vii, Lisa? — Păi ce să fac? — La început trișa, se confesă Beck lui Oliver, dar acum nu mai face. —Joacă fotbal cu voi? Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Oliver de parcă era de la circ. — De fapt, spuse Oliver, punând pixul și ochelarii jos, mi-ar prinde bine o pauză. Chestia asta mă termină. O jumătate de oră? El s-a ridicat grațios și Lisa îi admiră musculatura fluidă. —Vii, Lisa? — Păi ce să fac? — La început trișa, se confesă Beck lui Oliver, dar acum nu mai face. —Joacă fotbal cu voi? Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mai face. —Joacă fotbal cu voi? Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o fată. Cu gura deschisă, Oliver spuse, aproape acuzator: —Te-ai schimbat. Nu e adevărat, spuse Lisa calmă. Cele treizeci de minute petrecute alergând după minge fuseseră o idee bună. Erau obosiți și veseli când s-au întors la masa din bucătărie, acoperită de documente. —Maaamăăă, se strâmbă Oliver când a văzut hârțogăraia. Uitasem. Hei, hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
când s-au întors la masa din bucătărie, acoperită de documente. —Maaamăăă, se strâmbă Oliver când a văzut hârțogăraia. Uitasem. Hei, hai să le lăsăm așa pe seara asta. —Mai bine nu, iubita, sunt multe de făcut. Pusă la punct, Lisa a sunat după pizza și au reluat treaba. S-au oprit după miezul nopții. — Care e termenul-limită pentru toate astea? întrebă Lisa. Ziua care trecuse o epuizase și o lăsase dezolată și tristă. O durea gâtul, o durea inima și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să le lăsăm așa pe seara asta. —Mai bine nu, iubita, sunt multe de făcut. Pusă la punct, Lisa a sunat după pizza și au reluat treaba. S-au oprit după miezul nopții. — Care e termenul-limită pentru toate astea? întrebă Lisa. Ziua care trecuse o epuizase și o lăsase dezolată și tristă. O durea gâtul, o durea inima și acum era timpul să se culce și ea nu avea deloc chef să facă sex. Nici el nu avea. Erau amândoi mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să se culce și ea nu avea deloc chef să facă sex. Nici el nu avea. Erau amândoi mult prea triști. El s-a dezbrăcat fără să gândească, amorțit, lăsând hainele acolo unde căzuseră, apoi s-a urcat în patul Lisei de parcă ar fi făcut asta de o mie de ori. A întins brațele spre ea și ea s-a dus către el. Piele pe piele, au adoptat poziția lor pentru dormit - ea cu spatele lipit de pieptul lui, cu picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
știau, întrebând El e?. Oare vor fi martorii unei împăcări romantice și pasionale? Așa că au fost foarte dezamăgiți când cei care știau au răspuns cu Nu, este soțul prietenei ei. În timp ce Ashling își lua geanta, ochii lui Dylan și ai Lisei s-au întâlnit pentru o privire ca de la o persoană frumoasă la alta. Dylan arăta diferit. Fusese mereu arătos, poate un pic prea frumos. Dar, peste noapte, căpătase o duritate ciudată, un fel de magnetism. A ghidat-o pe Ashling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
îi rostească numele. —...Marcus. Am încercat să îl sun. Dar nu a mai răspuns la telefon. —Ai putea să-l suni acasă. Nu. —Bravo ție. Păstrează-ți demnitatea. Când Oliver s-a reîntors la Londra, nu a sunat-o pe Lisa și nici ea nu l-a sunat pe el. Nu era nimic de spus. Ambii urmau să primească aprobare de la avocații lor pentru declarațiile bancare, apoi divorțul urma să fie finalizat peste câteva luni. Lisa a trecut cu bine peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu a sunat-o pe Lisa și nici ea nu l-a sunat pe el. Nu era nimic de spus. Ambii urmau să primească aprobare de la avocații lor pentru declarațiile bancare, apoi divorțul urma să fie finalizat peste câteva luni. Lisa a trecut cu bine peste săptămâna ce a urmat, dar, deși funcționa, nu era deloc bine. A reușit să pună numărul din octombrie la punct, dar fusese ca și cum ar fi încercat să împingă o bilă de lipici în sus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Iar dacă nu era Kathy, era Francine. Sau alții de pe stradă. — Vino să iei cina la noi în seara asta, o invită Kathy. Lisa aproape că râse la ideea asta, apoi Kathy spuse: Avem pui la cuptor. Și, dintr-odată, Lisa a fost de acord. De ce nu? se gândea ea, încercând să se justifice. Ar putea începe dieta Scarsdale pe care nu o mai aplicase de secole, iar puiul se încadra perfect. Peste zece minute, intra în bucătăria lui Kathy și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
zgomotul puternic pe care îl făcea televizorul și copiii care se certau. Kathy părea agitată. —E aproape gata. Amestecă în sos, nemernic nefolositor! Replica fusese direcționată către John, gâlma benignă pe care o numea soțul ei. Vrei ceva de băut, Lisa? Lisa era pe punctul de a cere un pahar cu vin alb sec, când Kathy a început să enumere: —Ribena? Ceai? Lapte? — A, păăăi, lapte, cred. — Adu-i Lisei niște lapte. Kathy a atenționat-o cu piciorul pe Jessica, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
puternic pe care îl făcea televizorul și copiii care se certau. Kathy părea agitată. —E aproape gata. Amestecă în sos, nemernic nefolositor! Replica fusese direcționată către John, gâlma benignă pe care o numea soțul ei. Vrei ceva de băut, Lisa? Lisa era pe punctul de a cere un pahar cu vin alb sec, când Kathy a început să enumere: —Ribena? Ceai? Lapte? — A, păăăi, lapte, cred. — Adu-i Lisei niște lapte. Kathy a atenționat-o cu piciorul pe Jessica, în timp ce copila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
benignă pe care o numea soțul ei. Vrei ceva de băut, Lisa? Lisa era pe punctul de a cere un pahar cu vin alb sec, când Kathy a început să enumere: —Ribena? Ceai? Lapte? — A, păăăi, lapte, cred. — Adu-i Lisei niște lapte. Kathy a atenționat-o cu piciorul pe Jessica, în timp ce copila se tăvălea pe podea cu Francine. Într-un pahar bun. Toată lumea la masă. Lisa a observat că i se pusese în farfurie de trei ori mai mult ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Kathy a început să enumere: —Ribena? Ceai? Lapte? — A, păăăi, lapte, cred. — Adu-i Lisei niște lapte. Kathy a atenționat-o cu piciorul pe Jessica, în timp ce copila se tăvălea pe podea cu Francine. Într-un pahar bun. Toată lumea la masă. Lisa a observat că i se pusese în farfurie de trei ori mai mult ca oricui altcuiva de la masă. Kathy pusese cel puțin patru cartofi copți pe farfuria ei, înainte ca ea să poată spune că nu mănâncă așa ceva. A încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
începe dieta mâine. Nu mai lovi piciorul mesei! urlă Kathy la Lauren, fiica ei cea mai mică. Lauren a adoptat o figură nemulțumită, s-a oprit și a reluat acțiunea peste trei secunde. —Mă lovești cu cotul, se plânse Francine Lisei. —Scuze. — Nu spune scuze, zise Francine, dintr-odată glumeață. Ar trebui să spui că măcar nu faci zgomot când mănânci. Aha, am înțeles. —Sau că nu ești grasă și pofticioasă, o ajută Jessica. Sau că nu sunt eu cea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
zise Francine, dintr-odată glumeață. Ar trebui să spui că măcar nu faci zgomot când mănânci. Aha, am înțeles. —Sau că nu ești grasă și pofticioasă, o ajută Jessica. Sau că nu sunt eu cea care se tot bese, spuse Lisa. — Da! În timp ce toți erau înghesuiți în jurul mesei din bucătărie, cu televizorul mergând de nebun, cu mustăți de lapte pe boticuri, probabil și pe al ei, Lisa avea un déjà vu. De ce anume? De ce îi amintea asta? Și a realizat înfricoșată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
o ajută Jessica. Sau că nu sunt eu cea care se tot bese, spuse Lisa. — Da! În timp ce toți erau înghesuiți în jurul mesei din bucătărie, cu televizorul mergând de nebun, cu mustăți de lapte pe boticuri, probabil și pe al ei, Lisa avea un déjà vu. De ce anume? De ce îi amintea asta? Și a realizat înfricoșată ce era. Era vorba de propria ei casă din Hemel Hempstead, atmosfera era aceeași. Cum Dumnezeu am ajuns înapoi aici? —Ești bine, Lisa? o întrebă Kathy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pe al ei, Lisa avea un déjà vu. De ce anume? De ce îi amintea asta? Și a realizat înfricoșată ce era. Era vorba de propria ei casă din Hemel Hempstead, atmosfera era aceeași. Cum Dumnezeu am ajuns înapoi aici? —Ești bine, Lisa? o întrebă Kathy. Lisa dădu din cap. Dar se lupta cu dorința de a se catapulta din scaun și de a fugi din casa aceea. Era o fată din clasa muncitoare, care se luptase toată viața pentru a deveni altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
avea un déjà vu. De ce anume? De ce îi amintea asta? Și a realizat înfricoșată ce era. Era vorba de propria ei casă din Hemel Hempstead, atmosfera era aceeași. Cum Dumnezeu am ajuns înapoi aici? —Ești bine, Lisa? o întrebă Kathy. Lisa dădu din cap. Dar se lupta cu dorința de a se catapulta din scaun și de a fugi din casa aceea. Era o fată din clasa muncitoare, care se luptase toată viața pentru a deveni altcineva. Și, în ciuda anilor petrecuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de cărți pe care nu le dorea nimeni, a adăugat ea ezitant. Și el îmi spunea mereu ce crede despre ele. A, da. Ei bine, luni va începe curieratul pentru postul de televiziune. Cronicile de carte pentru Colleen sunt departamentul Lisei. Dar am putea să o întrebăm oricând, concluzionă el vesel. Cu râuri de lacrimi pe obraji, Clodagh deschise ușa de la intrare. — Ce este? întrebă Marcus, șocat. —Dylan e un nenorocit. — Ce a făcut? întrebă Marcus, urmând-o în bucătărie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în altă direcție, iar ea se trase rapid de sub el. Am uitat să încui ușa. A fost un șoc să îl vadă pe Craig stând în cadrul ușii. —Tati? întrebă el, cu o confuzie care îi făcea vocea să tremure. —Mama, Lisa la telefon. —Bună, dragoste, spuse Pauline cu căldură. Ce mă bucur să te aud! — Da, și eu. Gâtul Lisei se uscase la auzul dragostei care se simțea în vocea mamei sale. Auzi, mă gândeam să vin să vă văd pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]