2,675 matches
-
stabilit mai multe zone etnografice cu trăsături bine precizate. Amintim, între acestea: Țara Vrancei, Țara Loviștei, Țara Hațegului, Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Țara Chiuarului, Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Lăpușului, Țara Moților, Mărginimea Sibiului, Moldova de Sus etc. - vetre de locuire strămoșească, simboluri emblematice ale istoriei și spiritualității poporului nostru și de ce nu, simboluri de marcă "ale turismului rural românesc, în devenirea sa". Criteriul valorii și funcției turistice Valoarea turistică a zonelor se va determina în raport cu următoarele elemente: tipul și volumul
SPA?IUL RURAL ?I POTEN?IALUL AGROTURISTIC. MODALIT??I DE CERCETARE ?I VALORIFICARE TURISTIC? by Vasile GL?VAN () [Corola-publishinghouse/Science/83100_a_84425]
-
în limbajul gândirii comune că este locașul zeilor recunoscându-se, totodată, aparent contradictoriu, că Divinitatea comportă imposibilitatea situării ei într-un perimetru elaborat și închis limitativ de ingeniozitatea umană. De fapt, în formula rostirii locașul zeilor se dorește indicarea unei locuiri nu a Divinității în adăpostirea rostuită de om, ci invers, a omului sub adăpostirea Divinității oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la țară. Orașul este un arhetip mistic și o marcă stilistică ce, în sine, nu are nimic împotriva personalismului viu al tradiției ortodoxe. Cetatea istorică trebuie mereu imaginată într-o tensiune a unei polifonii narativ-conceptuale. Nevoile economice se modifică, spațiul locuirii se lărgește, trepidația deplasărilor transfrontaliere se accentuează, raporturile de vecinătate dintre individ și comunitate se transformă, iar răspunsurile teologiei politice la aceste provocări trebuie să țină cont de raportul invizibil dintre tradiție și modernitate. Modelele romanic, gotic, baroc și sofianic-bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
La marginea de vest a satului Muntenii de Sus, pe interfluviu a două pârâiașe, au fost descoperite urme de locuire reprezentate de fragmente ceramice, din epoca bronzului târziu (aprox. 1350-1200 î.Hr.). Prima atestare documentară a satului Grumăzești (dispărut între timp și identificat între satele Muntenii de Sus și Moara Domnească), a fost uricul din 15 octombrie 1491, prin care domnul
Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
legătură carnală. În acest sens, etica domestică, am putea-o numi tribală, este o etică a situației. Legată de o perioadă, de un sit anume. În diverse moduri, Heidegger a atras atenția asupra unui astfel de "Ethos" ca mod de locuire: "etica trebuie să spună că gândește trecerea ființei umane"17. Suntem departe de afectarea morală a spiritelor frumoase responsabile de umanitate în ansamblul ei și torturate în necazurile speciei umane. Etica situației este, mai modest, mai uman, deci cu mai
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de sine și a lumii, aceea a marelui ideal faustian nu mai par să corespundă spiritului timpului, putem în schimb să observăm reîntoarcerea pasiunii de a crea. Creații în viața de toate zilele, minuscule, perceptibile în grija acordată hainelor, hranei, locuirii și altor forme de "bunăstare". Este vorba aici de date de bază, instinctuale, animale, care se fac prezente în memoria gândirii. Este, în orice caz, imposibil să le ignorăm. Iar decalajul între elite și popor, la care tocmai am făcut
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
continuare două constatări ale acestei cercetări longitudinale: Timpul zilnic petrecut în fața televizorului în jurul vârstei de 14 ani și implicarea în acte de delincvență violentă către 16 ani au un indice ridicat de corelație, în condițiile unor factori contextuali: carențe educative; locuirea într-un cartier „criminogen”; venit familial redus; tulburări psihice frecvente. Expunerea la TV mai mult de 3 ore pe zi în jurul vârstei de 14 ani mărește semnificativ propensiunea tinerilor (băieți) să comită ulterior agresiuni fizice și încăierări, între 16-22 ani
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a reușit să facă față misiunii sale În perioada imediat următoare Holocaustului. Este vorba de un moment istoric de mare dificultate, când se punea problema supraviețuirii, prin Încercarea de a răspunde unor nevoi primare de asistență medicală, de hrană, de locuire. Situația era cu atât mai dificilă cu cât situația Întregii societăți a României postbelice era deosebit de gravă. Reușita În această misiune dificilă a fost asigurată de conjugarea a trei factori „de salvare”. Primul este cel al existenței, În cadrul lumii evreo-române
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
sens egal ca obiecte de artă, în toate formele de exprimare pe care le cuprinde. Înțelegerea artei este redusă la modul de funcționare a limbajului sau a simbolului. De aceea, arta este analizată de Heidegger în termenii de ființă, clădire, locuire și gândire și doar limbajul are puterea de a le conecta. Prin urmare, bauen, a construi, se află în relație intimă cu buan - leben (a locui), dar și cu bin, bist ce exprimă starea de a fi. Omul, ca ființă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
te plasezi cumva în preajma evenimentului pentru a putea controla mecanismele lui sau pentru a-l putea trăi, iar pentru asta trebuie deprinsă o conduită a sălășluirii permanente la sine (în propriul univers interior și în permanent contact cu propria esență). Locuirea propriei interiorități ține, astfel, de o civilizație a consecvenței tenace care debutează cu primele încercări reflexive și se desăvârșește în sistemul elaborat al unui solid demers aperceptiv. El constă într-o revenire cu caracter ultim la sine, generând schimbarea cu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de vatra natală, topindu-se treptat în mediul în care i-a așezat soarta. Astăzi un grup restrâns de istroromâni de pe versanții Monte Maggiore, parțial deznaționalizați atrag atenția lumii civilizate mai mult ca o curiozitate de arheologie lingvistică. Zona de locuire a românilor din Istria este situată în partea central-estică a peninsulei Istria din Republica Croația în două grupuri de sate - la nord de Monte Maggiore cu localitățile Jeiani și Munye iar la sud de masivul muntos se află șapte mici
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
comunității, care promovează integrarea interpersonală 6. În conformitate cu art. 5 lit. a din legea 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, procesul de incluziune socială reprezintă setul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii destinate combaterii excluziunii sociale. 3.2 Scurt istoric al conceptului Momentul de referință pentru introducerea termenului de incluziune socială este Consiliul European de la Lisabona din anul 2000, prilej cu care a și
by ANCA TOMPEA, CARMEN MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/950_a_2458]
-
în învățământul gimnazial 5. Gradul de cuprindere în învățământul liceal și gradul de cuprindere în învățământul vocațional 6. Ponderea copiilor de 7-14 ani necuprinși în sistemul de învățământ 7. Rata abandonului în învățământul primar și rata abandonului în învățământul gimnazial Locuire 8. Numărul persoanelor fără adăpost 9. Procentul populației cu acces la electricitate 10. Procentul populației cu acces la apă potabilă în sistem centralizat Sănătate 11. Incidența și prevalența TBC 12. Mortalitate infantilă 13. Natalitate precoce 14. Ponderea persoanelor asigurate în
by ANCA TOMPEA, CARMEN MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/950_a_2458]
-
fără acces la apă potabilă 3.4.2.3. Ponderea persoanelor / gospodăriilor fără acces la apă caldă 3.4.2.4. Ponderea persoanelor / gospodăriilor care trăiesc în locuințe fără baie sau duș 3.4.3. Acces la locuință și costul locuirii 3.4 .3.1. Ponderea gospodăriilor cu întârzieri la plata întreținerii 3.4.3.2. Ponderea gospodăriilor cu întârzieri la plata energiei electrice 3.4.3.3. Numărul persoanelor fără adăpost 3.4.4. Dotare 3.4.4.1. Ponderea
by ANCA TOMPEA, CARMEN MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/950_a_2458]
-
capăt temporalității. Poemul ia timpul pe cont propriu, își începe propriul timp; acolo unde timpul se oprește și lume nu mai este - adică în sfârșitul faptului-de-a-fi - se naște posibilul nesfârșit al timpului creației. Noua apariție nu se manifestă în netimpul locuirii, în absența oricărei determinații a producerii. Pentru ca ceva să se facă e nevoie de timp, iar ceea ce se face aici încolțește în contratimp, în marginea timpului, neafectat de înscrierea în devenirea ființei. Zi cu zi și noapte cu noapte reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înaintea creației, desprins de orice prindere a sa în sensibilul manifestării. Spirit al unei lumi care încă nu s-a ales, locuiește golul propriei existențe neîmplinite. Un spirit al ființei gol de ființă, căci "ființa ce locuiește-i însăși locuința", locuirea în nelocul prevenirii, acolo unde nimic nu are loc, nu dă loc decât golului prin care se vede. În rest nimic - realul gros din jur/ se scurge prin cadențe ca prin ciur", decantat până la pragul liminar al pre-realului, derealizat până la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nedesăvârșită a inaparentului, scenariul sincopat al prefacerii: "Acolo,-n inima acelui Loc/ ce prevestea pelerinajul sferic,/ ne-am așezat s-aprindem primul foc/ nainte de-a se face întuneric". În locul acestui neloc, ceea ce vine să locuiască prevestește, se așază în locuire ca să apară și să lumineze. Loc de pelerinaj care, acum, rămâne în vedere, îi adună pe toți în lumina înțelegerii. Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a-fi-ca Transferul în prefăcut Dacă a-vedea-ca (fenomenologic) îl presupune pe a-fi-ca (ontologic
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e prezent în imaginea de sine, dezertată, evacuată până la neantizare. Sufletul e în transparența însăși, în izvorul nevăzut care îi dă ființa 59. Ceea ce apare la vedere - din inaparentul întemeierii - e doar izvorârea, văpaia suflării de duh, enthousiasmos-ul răpirii, locuirea în zeu, în nimicul din care toate se stârnesc. Toate încep, stau să apară, să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și considerată prea caldă pentru a putea fi locuită), a unei zone inghețate (la nord de Cercul Polar, considerată permanent înghețată, așadar, tot nelocuită) și a unei zone temperate între Cercul Polar și tropice, singura zonă în care considera că locuirea era posibilă. Odată cu progresul cunoașterii planetei, o a doua zonă temperată a fost “descoperită” la sud de ecuator și o a doua zonă rece în jurul Antarcticii. Harta climatică întocmită de Aristotel, deși ultra-simplificată față de realitate, se baza totuși pe o
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
comunității. Casele par ancorate în sol, înrădăcinate. Streașinele lor aproape că se ating deasupra străzilor înguste, iar casele se adună în jurul bisericilor precum puii în jurul cloștii. Așa cum arată Paul M. Hohenberg și Lynn Hollen Lees, dincolo de succesele înregistrate în domeniul locuirii în orașe, rămâne avertismentul că întreprinderea urbană păstrează o anumită precaritate. Focul sau asediul sau foametea au fost inamici ai orașelor în trecut. Astăzi, marile amenințări sunt produsul mai mult al succesului orașelor decât al forțelor răuvoitoare. Dezastrele, fie naturale
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației. Locuirea, în roman, este a asigura narațiunii o scenă în perfectă depliere, vizuală și caracteristică, metonimică sau simbolică. Pentru unii artiști, scena romanului organizează anticipator lumea întîmplărilor. CASE DE STICLĂ Ascultînd de ritmuri capricioase ale percepției, casele imaginare seamănă mult unui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o idee ponderoasă lesne, ca pe un corp transparent." Dimensiunea hermeneutică a vederii vestește o "cucerire" vie, de care naratorul sau personajul privitor se pot bucura, o dată depășită neutralitatea "obiectuală", opacitatea "blocurilor grele". Pentru lumea romanului, casele, în general spațiul locuirii, precum și culisele acestora, exterioare sau interioare, joacă rolul unor mărturii tăcute, palpabile, ale unui loc predestinat istoriei ce va fi povestită. Despre semiotica sui generis a exprimării relațiilor cu umanul, despre natura "elocvenței" stinse a zidurilor de la simbolismul primar ("Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației. Din perspectiva situării, a locuirii universului romanesc, desigur că variantele funcționale, tipice, sînt restrînse. Trei posibilități, și alegem formularea (mai recentă, din volumul eseistic Scrisori către un tînăr romancier) a unui practician, Mario Vargas Llosa: "...un narator personaj, un narator omniscient exterior și străin de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu ostentație, iar "trecerile" nu mai ilustrează în primul rînd abilitatea, arta, caracteristice unei "orchestrări" perfecte, romanul intră în sfera unor demonstrații de estetică proprie, exhibarea procedeelor de construcție, a naturii diverse a "eclerajului" fiind apanajul vîrstei postrealiste a romanului. Locuirea este, în ficțiunea romanescă, exprimarea unei prezențe în spațiu (și timp), a unei conștiințe de privitor, concomitent cu adoptarea unei viziuni (personalizate). În această lumină privite, rolurile specializate abundă în romanul realist. "Ordonarea" în spațiu a existenței, "domiciliile", mereu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
locul visat. O asemenea schimbare a decorului, implicînd lumea citadină, relativ nou "colonizată" literar, deschide în roman o nouă perspectivă, influențată deopotrivă de tradiția genului și de o sensibilitate modernă la obiect. În țesătura tematică a operei apare, ineluctabil, spațiul locuirii. Pe "întinderea" lumilor ficționale există, ca și în lumea reală, amplasamente și grade diferite de "ocupare"a spațiului: imobile "etalate" în desfășurarea de camere comunicante, săli de primire, saloane, încăperi intime, alcovuri, străzi, locuri publice, muzee, conglomerate citadine. Orașul apare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]