2,223 matches
-
viață, Însă bolnav și mai ales scandalizat că atâția vizitatori, care-l ascultau, totuși, cu entuziasm, asistaseră fără să se clintească la umilirea lui publică. Trase concluzii ciudate: el, care-și petrecuse viața criticând obscurantismul anumitor clerici, el, care frecventase lojile masonice din Egipt, din Franța și din Turcia, luă hotărârea de a folosi cea din urmă armă care-i mai rămânea pentru a-l face pe șah să cedeze. Indiferent de consecințe. Îi scrise, așadar, o lungă scrisoare conducătorului suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țara Înainte de ’89 și longevitatea-i a fost redusă la un singur volum de cronici. Și Șelmaru a scris tot un volum: dar sunt mai mult cronichete...Anecdotic vorbind, Șelmaru a rămas un caz unic : la fiecare premieră, adormea În lojă (stal). Darea de seamă era reconstituită după impresiile soției lui, care lucidă, urmărea reprezentația cu atenție. Florin Tornea scria rar, și numai În revista Teatrul, unde era angajat. Avea o manie : fiecare articol pe care-l viza (ca redactor șef-adjunct
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
podiumul consacrat, se mulțumește să joace...În cadrul ferestrei (și George Banu remarca: Emma e „cel mai faimos personaj Întors cu spatele, pentru a privi pe fereastră”-p.178), al oglinzii („Înainte de-a muri, Emma ceru oglinda”!), al trăsurii, al lojei („...ea, spectatoare Încadrată de lojă, este ea Însăși un spectacol pentru ceilalți”-p.179)... Așadar, nu putea fi eludată, În lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus, după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
joace...În cadrul ferestrei (și George Banu remarca: Emma e „cel mai faimos personaj Întors cu spatele, pentru a privi pe fereastră”-p.178), al oglinzii („Înainte de-a muri, Emma ceru oglinda”!), al trăsurii, al lojei („...ea, spectatoare Încadrată de lojă, este ea Însăși un spectacol pentru ceilalți”-p.179)... Așadar, nu putea fi eludată, În lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus, după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
teatru scurt, Oradea, prin 1978 sau 1979, teatrul din Reșița a venit cu două piese scurte de Mazilu, montate de...secretarul literar (nu altul decît nepotul...lui Eugen Ionescu!): după doar un sfert de oră, autorul s-a ridicat din lojă și a țipat, Încercînd să acopere actorii: „Opriți spectacolul! Nu e piesa mea!”. Apoi a părăsit sala, demn/intrigat, Îndreptîndu-se, firește, spre bufet... Vă dați seama cum au continuat bieții histrioni, reprezentația... noroc că era teatru scurt. Cam În aceeași
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că cei ridicați erau nevinovați. A fost luat însă birtașul, pentru denunț mincinos. Nu s-a putut stabili ce legătură era între Rapsodilea și subprefectul Teofil Marțu. Burtăncureanu lăsa să se ghiceasacă o legătură masonică, ambii făcând parte dintr-o lojă din Mizil, condusă chiar de Marțu. Tot romancierul mai sugera că o verișoară a lui Rapsodilea, Miriamița Goncea, ar fi fost chiar soția subprefectului. Iar dacă nu consoartă legiuită, o amantă cunoscută în tot Ploieștiul. Oricum, în roman Rapsodilea apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat, acuma predă la una particulară, din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, un complex alcătuit din clădirea teatrului nostru, Teatrul „Cișmeaua Roșie” (nu are cinci rânduri de loje și cortina nu e purpurie, de 100.000 de ducați, cu stema României, din 1920, în mijloc, nu e proiectată sala asta de Angelo Carasa, dar e... de neîntâlnit pe aici), apoi, clădirea Universității cu toate facultățile ei, căminele studențești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei stohastice, era la capătul puterilor. Intră ca într-un azil. Uitase cu totul de ironiile pe care nu le precupețise la adresa zeilor acelor altare cibernetico-statistice. Tinerii turbați scorniseră de câțiva ani un soi de roboți ai destinului, alcătuiți din memorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
părut bine, de ce aș minți? Ou toate că și eu am silit-o să facă acest pas. Totuși vina rămânea a ei ― întreagă.) Într-altă zi aflând că Mihaela se ducea la Operă ca să vadă Madame Butterfly, am reținut o lojă, calculând să fie în dreptul fotoliilor ei (știam chiar locurile cumpărate). Dar ce era să fac singur într-o lojă? Trebuia neapărat să găsesc o femeie (și încă una frumoasă) ca să-mi dau seama cum reacționa Mihaela. Va rămâne indiferentă sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rămânea a ei ― întreagă.) Într-altă zi aflând că Mihaela se ducea la Operă ca să vadă Madame Butterfly, am reținut o lojă, calculând să fie în dreptul fotoliilor ei (știam chiar locurile cumpărate). Dar ce era să fac singur într-o lojă? Trebuia neapărat să găsesc o femeie (și încă una frumoasă) ca să-mi dau seama cum reacționa Mihaela. Va rămâne indiferentă sau are s-o doară faptul că mă vede în tovărășia unei femei? (Simțeam că această verificare mi-e absolut necesară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca să-mi șoptească: ― Doamna vă roagă s-o așteptați după o jumătate de oră la Continental. ― Spune-i că vin. ... Și la opt și jumătate seara poloneza îmbrăcată într-o toaletă superbă (adică mai mult dezbrăcată), își făcea apariția în loja Operei, alături de mine. Câteva sute de ochi încremeniră privirile asupra ei. Era frumoasă, exotică, decorativă, pretutindeni stârnea admirație. M-am prefăcut că nu observ pe Mihaela, palidă și modestă în rochia ei simplă de seară. Se făcuse mică de tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ne strigă, din urmă, că ni se deschide să vedem sala Operei din Odesa. Mulți nu vor să se întoarcă. Preferă să mai caște gura pe străzi. Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
urlând. — Ăsta e nenorocitul de JFK1, amice. În aceeași clipă m-am trezit ținând în mână niște revere de serj bleumarin. Tipul a deschis barul scutit de taxe vamale și mi-a vândut sticlă. M-am așezat să beau în loja pentru plecări. Apoi a început îmbarcarea. Clasa întâi, întâi. M-am ridicat și am intrat în tunel. Am pătruns tot mai adânc în noaptea ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe covorul mare, în al noulea cer, îmbrăcat într-un halat alb, întinzându-mi din mâneca largă o mână care tăia aerul condiționat. Se răsuci, cuprins de o grabă tăcută și îmi arătă spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi lung, cu o candoare nedisimulată. Am ținut ceea ce a fost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea sufletul într-o dezmărginire luminoasă care lăsa în urmă pământescul. Poate că în acea seară, într-o lojă, se afla și Ioana, poate că ne pătrundea deopotrivă aceeași emoție, eram cuprinse deodată de același spațiu, dar nu și de același timp, căci ne eram străine. În 1997 Ioana deschidea o expoziție de pictură în sala Auditorium din București
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau la fel de dichisiți? — Să vezi, odată, la o premieră, eram în lojă, toată lumea - în ținută de gală. Numai ce văd că vine un tip într-un pulover în dungi și dă să se așeze lângă mine. Zic: „Dumneata ai venit la concert?“ „Da, spune el. Sunt pri e ten cu Sergiu.“ „Poate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pic de respect pentru dirijor și pentru cei o sută cincizeci de instru mentiști? N-ai nici un costum de culoare închisă în dulap? Ori te duci acasă să te îmbraci cum se cuvine și vii înapoi, ori la mine în lojă nu mai pui piciorul.“ — Ce-a făcut? — A plecat val-vârtej și s-a întors în ținuta potrivită. Dacă i-ai fi făcut morala asta la telefon nici nu s-ar fi sinchisit, am observat eu. — Deși sunt foarte comunicativă și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
volumul Creatorii și lumea lor, ca pe un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre Delavrancea, și Papadima despre Lucian Blaga, amândoi încununați de succes, directorul Liviu Rebreanu a putut să rostească entuziast în loja unde erau și filosoful Ion Petrovici, pianista Cella Delavrancea: “putem fi liniștiți că are cine să ne continue”. Și i-a felicitat pe conferențiarii care, mai apoi, au fost onorați cu decretul și medalia Meritul cultural. Martirizatul atâția ani, Pan
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
unde rătăcea cu sufletul lipsit de apărare, cu pielea lui brună, gâtul subțire, duioșia recunoscătoare și senzuală, ca un animal eliberat din capcană. Nu mai era nimeni altcineva. Acum, trecând printre două șiruri de senatori și patricieni în drum spre loja imperială, își simți auzul mângâiat de glasul unei femei. Din zilele copilăriei petrecute pe malul Rhenus-ului îi rămăsese instinctul de a fi atent la sunete. „Ai urechea fină“, râdea mama sa. De aceea, trecând printre curteni, surprinse un glas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții blazați aplaudă din lojă urmează stația deceniul al doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul celor șapte deutsche
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care Îl bănuia pe Compton de a-și fi influențat dinainte fiul În legătură cu actul final. — Și cum i-a plăcut Alteței sale regale? Întrebă actorul. — Nu știu, mărturisi Henry. Mi s-a părut nepoliticos să stau cu ochii ațintiți asupra lojei regale. Publicitatea provocată de vizita prințului făcu să crească vânzările de bilete timp de o săptămână și ceva, dar ele scăzură din nou În noiembrie. Când Compton Îi declară că nu avea altceva de făcut decât să scoată piesa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timp până În copilăria idilică și să se contemple pe ei Înșiși, tineri, dar și să ocupe, ca adulți, o lume virtuală la alegere, umblând fără efort prin Europa și trecând, să zicem, dintr-o galerie a Luvrului Într-o lojă de la Scala, după cum doreau. După mai multe pagini de asemenea fantezii, ducesa era ucisă În lumea reală, salvând plină de noblețe un copil dintr-un accident de cale ferată, dar se Întorcea la eroul cărții În vis, pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
seama că St James era singurul loc unde acum - acum, că era prea târziu - ar fi vrut să se afle. Ce prost fusese! [Primul act merse foarte bine. În timp ce se desfășura, Elizabeth Robins, care stătea Împreună cu dna Hugh Bell În loja absentului Henry James la invitația lui, simți o imensă ușurare În contul autorului, dar și al său propriu, căci Își amintea cât fusese de epuizant procesul de alinare a sentimentelor lui rănite după cronicile dezamăgitoare la Americanul și după anularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doi veniseră ca să Îl suplinească, dacă producea o cronică nepublicabilă. — Ai un costum foarte elegant, Wells, observă Cust. E nou? — Nu, Îl am de ani de zile, zise Herbert. Doamna Alexander și invitata ei, actrița Lily Hanbury, nu Își părăsiră loja În pauză. Era loja specială a lui Florence Alexander, rezervată Întotdeauna pentru ea la premiere, cu o priveliște excelentă asupra scenei și a sălii. Un decor minunat, Florence, și costume superbe, ca Întotdeauna, spuse dra Hanbury. Ai contribuit cumva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]