2,054 matches
-
a vorbi numai în cercuri concentrice/ a imagina muzica unor moarte umbre/ și a celor fără contur...// și nici astrul nopții luminând!// a putea rosti neauzit corzi/ rupte ale lirei în vânt "moi, je suis le bien armé".// Moartea proiectele lucind cu/ disperare în/ noapte" (subl. mea, E.I.). Această retorică, să o numim a aproximării lumii printr-o sensibilitate atentă mai puțin la contururile ei aparente și mai mult la dinamica ei vibratilă și evanescentă care îi configurează ordinea secretă, îi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marca Cezar Ivănescu este, categoric, ușor recognoscibil, ci și substanța lui de fond, îndatorată profund dialecticii Eros-Thanatos: "!frumoasă și perfectă ca Moartea-n care toate/ se-adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind:/ o, urletul cu care te despicarăm, Moarte,/ o, sângele pe buze al primului hymen!" (Prima fecioară a omului). Prezență dominatoare în teritoriul poetic circumscris între primul Rod și ultimul Jeu d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sulf certând ciracii/ ce vin la stupi de-albine prohibite.// mai lasă-mi turnul vechi și athanorul/ în care focul alt siliciu cerne/ să-nregistrez pe benzi și noaptea-aceea/ când suflă geniu-arghezian și bombe/ cu hidrogen iradiază osul/ boltitei frunți lucind spre cimitire// nimicul confundat de orbi cu bronzul" (Viața, moartea și spațiul dintre ele). Ei bine, aproape fără excepție, în acest spațiu atât de fragil dintre viața și moartea textului, Horia Zilieru reușește să rămână Horia Zilieru... Referințe critice (selectiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oraș. Și cîntec de nuntă răsună Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dînșii Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite 485 Stau în picioare la porți și alaiul privesc cu mirare [...]. Iată și-orașul celalt. În arme lucind două taberi Zidu-mpresoară și au fiecare osebită părere, 500 Unii să darme orașul ori numai în două să-mpartă Toat-avuția din dalba cetate. Dar locuitorii Nu se-nvoiră și-n taină-narmați se gătiră de-o cursă. După ce tineri băieți
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cunoscătorului, inspectează peretele înalt și scoate un fluierat de admirație. "Privește acest culoar, Pierre! Ce linie dreaptă! Văzut din față, pare de o duritate incredibilă. Trebuie să tăiem mîine o bună bucată, mai ales partea bombată din mijloc pe unde lucește gheața; nu-mi place golul dintre ghețar și peretele muntelui! Pe scurt, e acceptabil în ce privește condițiile. Ce spui? Hm!..." Pierre nu-și găsește cuvintele. Abia de îndrăznește să ridice ochii ca să examineze traseul riscant pe care îl vor face mîine
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al acestor agenți care dispar chiar în momentul în care au adus garanția realității: "Nu se mai simțea la picioare răceala și duritatea gresiei tocite și roșii de-atîta ceruială, fiind acoperită de un covor moale" (Balzac, Verișoara Bette). Podeaua șelăriei lucea de-ți lua ochii precum parchetul unui mare salon" (Flaubert, Doamna Bovary). Naratorul se pierde astfel în lungi digresiuni istorice, geografice, filosofice, tehnice... Iată un alt exemplu preluat din Balzac: (54) Angoulême este un oraș vechi, clădit pe creasta unei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un poligon cartonat, care avea deasupra o broderie complicată de șnururi, de unde atîrna, la capătul unui șiret lung și din cale-afară de subțire, o mică împletitură de fire de aur, în chip de ghindă. (P4) Șapca [ea] era nou-nouță; îi lucea cozorocul. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 Cu toate că se referă, în mare, la descrierea lui Charles Bovary, să analizăm această secvență în relativa sa autonomie. Primul paragraf citat (P0) tematizează, de altfel, un obiect al discursului: șepcile elevilor sau, de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
funcția referențială este suficientă), pe cînd în celălalt caz trebuie refăcut lanțul (două) operațiilor de asimilare și a enunțurilor de reformulare (saturate de evaluări). Dacă ultima frază este subordonată schemelor cele mai simple de predicație descriptivă: "Șapca era nou-nouță; îi lucea cozorocul", este cu siguranță într-un contrast absolut cu P3. Înainte de a ajunge la această frază lungă, reținem faptul că punctuația în P4 marchează juxtapunerea (parataxică) a celor două propoziții de bază, complementare (Pd. SIT și Pd. ASM) celor pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fiind rematizată), pentru P4'; din care rezultă schema următoare: Insistăm asupra reliefării adjectivului "nou-nouță" de la sfîrșitul paragrafului (Rh din P4) care face din nou trimitere la "nou-venit": trăsăturile lui Charles Bovary și ale obiectului său emblematic fuzionează precum, a contrario, lucea contrastează cu comportamentul său. J. Ricardou a subliniat, de altfel, pregnanța paragramaticală care ne oferă în acest caz (aproape) toate elementele numelui propriu: (Rh1) neuve brillait (Rh2) n œ v b r i j ε (כ)v bri b(כ
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu e picior de jandarm, pe malul fluviului, se tîlhărește, se violează, se taie și se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți sau abandonați care rătăcesc, murdari, cu lumînări la nas, în zdrențe, înfometați, cu ochii lucind ca cei de pisică sălbatică și care o șterg din loc de cum te apropii. Temătoare cum e, lui Sophie nu-i place să iasă singură [...]. Utilizarea predicatelor funcționale poate, de asemenea, să fie o modalitate de a însufleți o scenă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
era scris pe el "fabricat în Italia". Avea exact 23 de centimetri lungime și 7 cm lățime. Interiorul era de culoare bej, mai mult sau mai puțin închis, în funcție de urmele de uzură. Nici chiar negrul nu era uniform. În față lucea, cu nuanțe aproape argintii, iar pe părți era mult mai închis. EXERCIȚIUL B.4. Se referă la scrierea unui portret în interiorul unei mini-secvențe narative al cărei debut (A) este impus și al cărei sfîrșit va fi ales dintre cele patru
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
iarnă și vară, încheiată pînă sus, cu gulerul mult prea larg ce stă căscat la gît. 13. Îmbrăcată din cap pînă în picioare cu broderii, șnururi și dantele, cu mîinile grăsuțe, îngrijite, pline de inele, cu niște ochi ce-i lucesc de viclenie și ipocrizie. 14. Un singur lucru este sigur: e frumoasă și panicată pe această stradă puternic iluminată. Mică, mai degrabă blondă, cu ochi mari și alungiți ce strălucesc și care, parcă rătăciți, vor să surprindă mai multe lucruri
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sunt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. (M. Eminescu, Luceafărul) 1.Precizează o temă a fragmentului. 2.Explică rolul apostrofului din primul vers. 3.Prezintă două trăsături ale modului de expunere folosit. 4
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
să-l știe [...] Prezența tineretului - incomparabil mai rezistent (moralicește, căci sunt mai toți tuberculoși), mai blând și mai vertebrat decât bătrânii - și a pastorului au ivit în camera aceasta o atmosferă de grandoare, de medievalism hieratic; fâlfâie invizibile mantăi purpurii, lucesc fulgerătoare tăișuri de Damasc. Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. Nu știu cum, dar sosirea mea, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dârdâind până și-n priviri, însoțit de o aureolă de grevist al foamei, contribuie și ea
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
H. Bădescu) - gradație descendentă [anticlimax]: Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa. (T. Arghezi) Inversiunea poetică vizează modificarea expresivă a topicii obișnuite în propo ziție sau în frază; cuvântul/enunțul transferat în poziția primă își amplifică relevanța: Porni lucea fărul. Creșteau / În cer a lui aripe. (M. Eminescu) Dislocarea sintactică se evidențiază în construcția atipică a enunțului, prin izolarea a doi termeni dependenți sintactic între care se intercalează alte părți de propoziție. Această scindare a grupului conferă un relief
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
existenței speranței într-o clarificare: Renașterea, Reforma, secolul Luminilor. Speranța aceasta care exista înainte de apariția dogmatismului și există și astăzi nu-și găsește în nici o altă parte o expresie atît de frapantă ca în Noul Testament: "Fie ca lumina (supraconștiinței) să lucească în tenebre[le] (subconștientului)". Aceeași semnificație este prefigurată în inscripția de pe frontonul templului lui Apollo, divinitate a armoniei și a sănătății psihice: "Cunoaște-te pe tine însuți". Ce înseamnă cunoașterea de sine dacă nu a-ți cunoaște chiar și motivele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Mi-au mai rămas în minte frânturi din timpuri duse? Treceam tăcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi? Era flămând copilul, și oile flămânde, dar florile și pomii luceau în fel și chip... În jurul lui, pădurea vuia amețitoare și gâzele prin ierburi foșneau adormitor. Plângea mioara albă în plânsete amare și, tristă, șchiopăta de un picior. O mângâia copilul cu ochiul și cu gândul pe când murea mioara, bolnavă, pe
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintîi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe...” Multe ramificații în creația lui Labiș se arată a avea și un alt poem, intitulat Miorița. Străvechea baladă deschide aici zăgazurile pentru
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Văratic, sat de călugărițe dar și de mireni, are mai multe biserici). Vă mai amintiți poezia Melancolie: „Bogată în întinderi stă lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
s-au ascuns."77 sau "Și noi încă ne-am luat / Și am plecat / Pe crângul pământului / Pe stelele ceriului, / Pe lumina soarelui. Nu mult după ce-am plecat / O stea ni s-a arătat, / O stea mândră, luminoasă, / Ce lucea spre această casă."78 Cosmicul devine cadrul nupțial atunci când "unirea" este interzisă de anumiți factori sociali: "Constantine, Balucele! Leagă calul de zăbrele / Și-i dă fân cu floricele / Și-l adapă-n covățele, / Și ia-n mână două mere / Vin-la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Traian Băsescu devenea ridicol. Când se făceau acele fotografii de grup, fie cu șefei de state din Uniunea Europeană, fie cu conducători a organismului continental, președintele României prezenta o imagine grotescă, fie înghesuindu-se între aceștia, fie râzând fără rost și lucindu-i chelia, ca un far călăuzitor. O mare pacoste pe capul acestui personaj, care conduce destinele unei țări este pronunția și exprimare în limba oficială a Uniunii Europene. În Antichitate, cei care n-aveau dar oratoric și doreau acest lucru
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
se plângea, înțepenit și demn, că numai în sud se întâmplă toate nenorocirile, cum ar fi aceea că aparatul de dat bilete nu funcționează, în timp ce fata de la miazăzi îi răspundea, nepăsătoare, ca și umbra telecabinei care se prelingea peste stâncile lucind în soare. Mai puteai să ajungi la malul mării pe scări, am încercat să număr treptele, însă, de fiecare dată le pierdeam șirul, nu numai pentru că erau nesfârșite, ci și din cauza șopârlelor care îmi distrăgeau atenția furișându-se peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă, decât sinuciderea. Oricum, nu ar suporta triumful evreilor, pe care, la sfârșitul lui 1942, Îl Întrevedea deja cu claritate. „Voi muri la cincizeci de ani fie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al nostru, știm cel mai bine locul și patima și rostul, știm cel mai bine legea și mersul înainte, suntem după nevoie și lacrimă și dinte. Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt. De-aceea poate-n libertate să lucească, deasupra noastră, universala boltă albastră.” Voi încheia elogiul limbii române reproducând crezul și testamentul lui Nichita Stănescu: <reflist> Bibliografie 1. Bălăceanu, C., Nicolau - „Personalitatea umană, o interpretare cibernetică”, Cap. XII Limbajul, Ed. Junimea, Iași, 1972. 2. Golu, M., Dicu, A
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
prin care căuta Ionatan să ajungă la straja filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte și un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boțet(boțit: mototolit, înghesuit, încrețit) și celălalt Sene (senina: a lumina, a luci, sini: a înălbăstri, a albi prin înălbăstrire)... 19,22 Atunci Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat...” Textul de mai sus arată situația jalnică a ivriților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]