3,986 matches
-
unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă în intenție, este Președintele, „mister social tragi-comic”. Imagistică expresionistă, luciditate tăioasă și umor absurd, scene improvizate, ca în comedia italiană medievală, flashuri de real și inserări în simbolic. Și încă: pasaje în versuri, efecte sonore, „ritmică alegorică”. Sumedenie de personaje, „personaje corale și speciale”, „personaje reci” („voci”, „umbre” ș.a.), personaje-măști
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
realitatea anului 1990, la fel de tensionată ca în Israelul anilor ce vor veni. Ziaristul trebuie să își găsească un sponsor, lucru cu atât mai dificil, cu cât e nou-venit. Lăcomia, iubirea de arginți și alte năravuri sunt abordate sarcastic, cu o luciditate dezabuzată. Există însă și un S. liric, poet care își dă jos masca cinică și visează. Stiluri și teme, motive de reacție pozitivă ori negativă, izbucniri violent-sarcastice conturează la un loc imaginea unui scriitor de temperament israelian în veșmântul cuvântului
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
în 1967, iar editorial cu volumul de poezii Adăpost într-o floare, apărut în 1977. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Steaua”, „Astra”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Luceafărul” ș.a. S. scrie o poezie în care delicatețea confesiunii se îmbină cu luciditatea pasională. Notarea senzației are drept scop „spiritualizarea” ei, așa încât versul nu rămâne niciodată la simpla înregistrare. Lirismul cumpănit se regăsește și în proze. Romanele Frica albă (1982) Coridor în oglindă (1983) Inelul de fum (1984), După concert (1986), Cercul de
SEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
de Limba Română și i s-au acordat mai multe premii: „Brickman”, „Sara și Haim Ianculovici”, „Nicu Palty”. S.A. debutează editorial târziu, în 1994, cu proza de factură modernă Poate mâine..., caracterizată de o observație percutantă, sensibilitatea asociindu-se cu luciditatea. Modalitățile de relatare (monologul, fragmentele dialogate, povestirea la persoana a treia) favorizează schimbarea unghiului de analiză, autoanaliza și, mai ales, observarea personajelor din diverse perspective. Prozatoarea împrumută formula jurnalului pentru a susține miza autenticității, incluzând astfel fapte, note de lectură
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
scrisă mai târziu și inclusă de autor în ediția definitivă a nuvelelor sale. Într-o zi caniculară de vară o țărancă aude mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege nimic. Vocea aspră a bărbatului sosit de la câmp (vocea lucidității) destramă această vrajă plină de teamă. Este, în fine, a treia categorie (Întâlnirea din Pământuri, O adunare liniștită) unde P. înregistrează subtilitățile sufletului rural. Adolescentul Dugu o vede goală pe Drina și se îndrăgostește fulgerător de ea. Pentru a o
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
puterea. P. scrie, în esență, istoria unui sentiment (iubirea) și îi analizează degradarea progresivă până ce iubirea coboară aproape de abjecție. Destinele personajelor sunt luate de valul unei pasiuni obscure, demențiale și duse spre limita de jos a existenței lor (limita insuportabilului). Luciditatea mărește forța pasiunii, dar nu o apără de suferință și cădere. Cel mai iubit dintre pământeni este un roman de dragoste și un roman despre mitul fericirii. Fericirea prin iubire, cum zice naratorul (eroul) la sfârșit, parafrazându-l pe Sfântul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Sensuri ale frumosului în estetica românească”, RL, 1969, 43; Lucian Raicu, „Previzibil și imprevizibil în epică”, RL, 1972, 26; Toma Roman, „Grădina înclinată”, RL,1974, 33; Mircea Iorgulescu, „Grădina înclinată”, TR, 1974, 52; Vasile Chifor, Între luciditate și reflecție, T, 1974, 12; Val Condurache, „Grădina înclinată”, CL, 1975, 1; Ulici, Prima verba, I, 135-137; Marian Vasile, „Relația social-autonom în artă”, RITL, 1977, 4: Călinescu, Perspective, 164-168; Lit. rom. cont., I, 520-521; Lucian Dragomirescu, Seducția - un concept nou
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
scutit de erori, dar a exprimat întotdeauna convingeri autentice, refuzând plierile conjuncturale și compromisurile. Caracteristica dominantă a publicisticii sale e o vervă lucidă, o pasionalitate dirijată intelectual, incisivă, caustică, punctată frecvent de o ironie subtilă, rece, intermitent corozivă, exacerbată sarcastic. Luciditatea și ascuțimea de spirit îi caracterizează esențial și eseistica literară, pe care Pompiliu Constantinescu o găsea că se înscrie în linia lui André Gide. Cel care a scris Les Caves du Vatican este, într-adevăr, frecvent citat de eseist, nu
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
a scris Les Caves du Vatican este, într-adevăr, frecvent citat de eseist, nu întotdeauna aprobativ și, mai ales, fără să fie urmat în acțiunea deliteraturizantă, în demersurile pentru impunerea „autenticității”. S. îl admiră pentru „răceala” scrisului său, pentru deosebita luciditate, pentru că „genul său este inteligența”, iar „legea lui de gândire” e „claritatea”. André Gide i-a devenit model prin ceea ce opera sa are comun cu a moraliștilor și clasicizanților din literatura franceză (Montaigne, Descartes, Stendhal). Spirit de finețe, format sub
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
analist și moralist, d. Sebastian poate fi identificat nu numai în ambianța psihică munteană, dar, cu deosebire, în aceea a unei anume culturi franțuzești. Nu-i facem o mustrare, ci constatăm: prin tehnică, prin unele tipuri, prin neliniștea dominată de luciditate, De două mii de ani este o carte tipic gidiană. POMPILIU CONSTANTINESCU În teatrul lui Mihail Sebastian nu poți vedea nimic din ceea ce ar fi menit să dea clasicitate, spirit și autenticitate durabilă literaturii noastre dramatice; dar poate că nimeni nu
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Evaluarea formativă: “aplicarea acestei strategii de evaluare, foarte pretențioasă, necesită o organizare riguroasă a predării, competență în precizarea obiectivelor, în stabilirea sarcinilor, în alegerea tehnicilor de evaluare” (Ioan. Cerghit); “recursul la evaluarea formativă este testul unei pedagogii a rigorii, a lucidității și a eficienței” (I. Cerghit). "-" Evaluarea sumativă: nu oferă suficiente informații sistematice și complete despre măsura în care elevii și-au însușit conținutul predat și nici dacă un elev stăpânește toate conținuturile esențiale predate; are efecte reduse pentru ameliorarea/reglerea
Evaluarea-între tradiţional şi modern. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cazacu Petronela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1138]
-
În masiva carte nicolae magnificul, dedicată în primul rând avangardiștilor Ion Vinea, Tristan Tzara și Gellu Naum, el practică un discurs poetic neosuprarealist programatic, păstrându-și însă hedonismul prin natura luminoasă și stenică, omenescul euforizant, datorat echilibrului dintre joc și luciditate. Apelează la insolit și la retorica visului într-un text care, deși nonconformist, rebel, este elaborat și cultivă sentimentul. Poemele, ample, pot fi citite și separat, dar sunt gândite să alcătuiască un poem-fluviu axat pe destinul fabulos al aceluiași personaj
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
compartimentele operei de teoretician și critic, publicist, prozator, om de teatru. Autorul monografiei dezvoltă un discurs comprehensiv și echilibrat, sintetizează documente biografice, de istorie culturală, dar și politică. Privirea diacronică și pasajele analitice dovedesc un spirit mobil, temperat însă de luciditatea documentaristului. În cursul universitar Scriitori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1990) Ț. se oprește la autori ca Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Barbu Delavrancea sau George Coșbuc, păstrând aceeași manieră de abordare a istoriei literare, în încercarea de a
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
nu este în primul rând ceea ce se numește un bun psiholog, ci un excelent observator de detalii, absorbite fără montură, de preferință disparat. Puzzle ingenios al unor relații inconfortabile, proza lui T. oferă lecturii confortul inteligenței vii și vulnerabile prin luciditate. SCRIERI: Povestiri diferite, București, 1968; Noiembrie viteză, București, 1975; Banda lui Möbius, București, 1978; Istoria unui obiect perfect, București, 1981; Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai, București, 1983; Florin Niculiu, București, 1984; Firul principal. Cuadratura cercului, București, 1985; Sortiți iubirii
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
politicii moldovenești, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Mazilu, „Cămașa lui Nessos”, „Tinerimea Moldovei”, 1989, 26 februarie; Gheorghe Mazilu, Riscul experimentului, „Nistru”, 1990, 2; Vladimir Beșleagă, Mitul ca un avertisment sau Resurecția unei conștiințe critice, LA, 1995, 36; Valeria Grosu, Teroarea lucidității, „Sud-Est”, 1996, 2; Grigore Chiper, Disecția calotei înghețate, „Contrafort”, 1996, 3; Emilian Galaicu-Păun, Cămașa de transpirație, „Basarabia”, 1996, 3-4; Vitalie Ciobanu, Întoarcerea celui risipitor, „Contrafort”, 1996, 4; Nicolae Leahu, Poezia tragicului mesianic și apocaliptic, parabola mitico-biblică, „Contrafort”, 1996, 5; Iulian
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
lui T. pare să își precizeze direcțiile, obsesiile și mijloacele de expresie. Deschizându-se cu o „fereastră”, în mod simbolic „închisă”, dar prin care un fel de pasăre poate să intre, Punctul de sprijin oferă cheia unui lirism construit cu luciditatea spiritului de geometrie, cu o retorică atent cântărită, cu o savantă și subtilă urmărire a efectului. Meditativ și muzical, cerebral și sensibil, poetul se situează, cu un echilibru dificil și tensionat, între voința de construcție și o sentimentalitate romantică lipsită
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ce navighează pe o mare grotescă, populată cu bancuri de retardați și lichele. În maniera lui Thomas Mann, atât locatarii arcei, cât și speciile submarine emit judecăți categorice cu privire la orice. Dintre acestea merită reținute reflecțiile lui Hary Brummer, de o luciditate și de un curaj rare chiar și între practicanții romanului „obsedantului deceniu”: „Baza democrației este [...] sau decurge din «prezumția de inocență», tipică societăților evoluate, în care, până la proba contrarie, orice individ este considerat nevinovat [...]. Și, invers, catastrofală pentru om, pentru
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
initio transcendența, întorcându-se în final în același spațiu generos, de semnificații proteice: prelungirea luminii, craterul, lutul ars, floarea soarelui, lumina nemuritoare. Pentru U., poezia se definește ca o „febră esențială”, „o lege care te îngroapă de viu/în splendorile lucidității”. SCRIERI: În prelungirea luminii, București, 1976; Cratere, București, 1981; Lut ars, București, 1984; Heliante, București, 1987; Febra esențială, Timișoara, 1997; Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul? Fabula rasa II, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Tonalitatea imnică, LCF, 1977
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
lui V., Drumul și timpul (1979), e conceput ca o inițiere poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să
VASILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
366; Aurel Baranga, Lecturi confruntate, FLC, 1977, 1; Valeriu Cristea, O voce lirică nouă, RL, 1979, 6; Carmen Drumaru, „Fiord imaginar”, CL, 1979, 5; Valeriu Cristea, „Firele acestei uriașe catedrale”, RL, 1980, 51; Piru, Debuturi, 174-175; Sultana Craia, Recurs la luciditate, LCF, 1983, 39; Tudor Cristea, Fețele poeziei, ARG, 1984, 1; Cristea, Modestie, 84-88; Raicu, Fragmente, 299-303; Roxana Sorescu, O poetă modernă, RL, 1985, 23; Eugen Simion, O zebră dimineața cu gleznele frânte, RL, 1987, 47; N. Steinhardt, Escale în timp
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
scriitori temerari, aflând aceste pagini manuscrise, înțeleseră că onestul magistrat era purtătorul unui mesaj foarte deosebit. Ei îl publicară, sub numele Urmuz, care ascundea identitatea prozaică a judecătorului Demetrescu. [...] Este Urmuz un suprarealist autentic? Poate că, deoarece nu părăsește niciodată luciditatea sa ironică, e numai un caraghios, un frate spiritual al lui Jarry? Sau încă, dacă vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc? Suprarealiștii din România îl revendică șef de coloană
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
1979, 26; Radu Ciobanu, Poezia unei vârste, T, 1979, 8; George Muntean, „Groapa cu lei”, RL, 1979, 35; Lucian Vasiliu, Lirism și atitudine, CL, 1979, 9; Virgil Nistor, „Groapa cu lei”, ST, 1979, 10; Florin Faifer, Memorialistica între euforie și luciditate, CRC, 1980, 5; Nae Antonescu, „Groapa cu lei”, T, 1980, 3; Lit. rom. cont., I, 383-384; Nae Antonescu, Cu Lucian Valea despre reviste transilvane, șezători literare, scriitori, ST, 1981, 8; Dobrescu, Foiletoane, II, 150-155; Regman, Noi explorări, 29-33; Șerban Cioculescu
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
în special la „teroarea” pe care aceasta o exercită asupra românilor din stânga Prutului aruncați în infernul sovietic, în general la categoriile eterne (viață, moarte, destin, bine, rău, timp, veșnicie, Dumnezeu). Adevărurile, până nu demult interzise, sunt rostite cu patetism, cu luciditate. Aceleași însușiri se regăsesc în eseurile-portret consacrate unor scriitori clasici sau contemporani, unor artiști plastici și compozitori. SCRIERI: Flăcări albastre, portocalii..., pref. Anatol Gavrilov, Chișinău, 1976; Poemele sufletului, Chișinău, 1978; Țărmul din suflet, Chișinău, 1981; Orașul de la capătul pământului, Chișinău
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
liric. Drama acestui poet într-adevăr original stă [...] în conflictul nerezolvat dintre inteligența sa artistică excepțională și tot atât de rara capacitate emotivă. D-sa nu a atins echilibrul ideal dintre inteligența creatoare și sensibilitate, poate pentru că s-a încrezut exclusiv în luciditate. Cu toată această alcătuire intelectualistă, I. Vinea configurează în poezia noastră zisă „de avangardă” talentul cel mai reprezentativ și o poziție de centru, care face dintr-însul un clasic al mișcării literare. ȘERBAN CIOCULESCU Paradisul suspinelor este confesiunea unui nevropat
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]