2,406 matches
-
de acolo ar fi plecat a crede negreșit cumcă el nu vrea să cucerească țara pentru persoana sa proprie și pentru sine nici chiar în privință politică, ci tot pentru biserică. Populațiunea însă nu voiește nicidecum să apariție în cele lumești Scaunului roman, și aversiunea ei ar oțărî și îngreuia lupta. S-au primit și încuviințat în mod prevenitor aproape toate celelalte cereri secundare ale regelui, precum predicarea unei cruciate contra lui Asan, escomunicarea tuturor acelora cari pe pământ unguresc ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Papa însuși, care nu mai putea să mântui pe protejatul său, nu-l mai supără cu însărcinări propagandiste în Orient, unde împărăția latină mergea repede, văzând cu ochii și neoprit către pieire, detrăgîndu-se astfel prozelitismului papist puternica temelie a brațului lumesc Ioan Asan se căsătorește din nou. Complicațiuni de încuscrire și moartea sa pacinică. Pierzând prin moarte pe soția sa, prințesa maghiară Maria, Ioan Asan căută și găsi o despăgubire între coborâtoarele prinsului despot din Epir, Teodor Comnenos (numit și Angelos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
1305 - 1314) tindeau cu atât mai mult la gloria de-a cuceri împărăția grecească cu cât se temeau cu drept cuvânt că această împărăție va cădea ca o pradă ieftenă în mâna turcilor. Dar în fond își stăteau împrotivă principii lumești incompatibile unul cu altul, la latini fanatismul și pofta de-a domni, la greci grija neatârnării lor naționale, și de această incompatibili late dinlăuntru se spărgeau toate încercările de unire în afară. Un noroc deosebit a fost pentru greci că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în genere potrivit ca să joace vreun rol însemnat în privire politică sau socială; apoi chiar în popor se bucura de-o vaza mică și nu avea nici aptitudinea, nici puterea de-a exercita vo înrîurire invederată și folositoare în trebile lumești. De oarecare greutate a fost {EminescuOpXIV 161} mai târziu, deși nu totdauna, atitudinea mitropolitului, a celor doi episcopi și a egumenilor mănăstirilor mai mari, cari parte prin poziția lor mai naltă, parte prin o cultură mai îngrijită, își apropriase o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mortimer cel pasionabil și fanatizat. Antiteze mai puțin contrarii cer nuanțe mai fine. Astfel în Tasso princesa ce trăiește mai mult înăuntrul ei, suferindă, voalată de melancolie va trebuie să ia un tempo fundamental mai încet decât Leonora Sanvitale cea lumească și plină de viață. În Don Carlos, pe de-o parte Philipp, Alba și Domingo, pe de alta Don Carlos și Posa trebuie să ni prezinte antiteza unui tempo ținut mai încet și a altuia ținut mai [repede]; dar apoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privește intuitiv în acești indivizi niște oameni generici, în cari ideea a băgat, cum am zice, într-un singur esemplar toată mulțimea fenomenelor ei. Astfel în Avar concepțiunea ideală va vedea întrupată întreagă acea pasiune a sufletului îndreptată asupra bunurilor lumești, iar în suma trăsurilor lui singulare va vedea numai icoana concretă a speției de oameni, iar nu fenomene întîmplătoare or manitestațiuni de viață a unui individ singuratec. Astfel la figura lui Shylock o concepțiune ideală se ridică la intuițiunea jidovimei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel mare face cu puține trăsuri o icoană caracteristică. Cu cât actorul în concepțiunea 423 r lui va pătrunde mai adânc în misterele unei vieți omenești și cu cât va descifra această viață din întreaga mișcare vitală, din cooperarea circonstanțelor lumești pe de o parte și a condițiunilor date în natura individului pe de alta cu atâta mai clar și mai bogat de intuițiune va sta caracterul înaintea sufletului său. Acest moment, de-a urmări un caracter dat prin mijlocul fantaziei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afla tonul fundamental la singuratecele categorii deosebite: a caracterelor eroice, a sceleraților, a figurelor antice și moderne de un caracter cu totului ideal, a naturelor de juni; entuziaste, înamorate, cavalerești, în fine a caracterelor bărbătești circumspecte și dirigeate asupra intereselor lumești, și, după ce va fi găsit caracteristicul ton fundamental al acestor categorii, actorul va trece la variile gradațiuni a acestor categorii înșile, spre a copia în marginele conturelor determinate coloratura lor diferită prin coloritul nuanțat al tonului fundamental. Căci categoriile generale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși direcțiunile opuse a sufletului lor trebuie să dea fiecărei din ele un ton cu totului deosebit în reprezentare. În Leonora Sanvitale tonul fundamental, cu toată grația minții ei, va trebui să fie de-un oarecare caracter mai profan, mai lumesc; tonul fundamental al principesei trebuie să ni releveze o direcțiune a sufletului îndreptată înăuntrul ei, depărtată de lume, o direcțiune în care trebuie să simțim o spiritualizare adâncă, deși pătrunsă de durere. Antiteza acestui ton fundamental ar putea să ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
legislațiunei sale e în orice rațiune omenească, de aceea ne vom ține salt numai de cea din urmă și vom hotărî mai de-aproape ce unitate sistematică din punctul de vedere al scopurilor prescrie filozofia după acest conceptus cosmicus. Concept lumesc va să zică aici acela care atinge ceea ce interesează neapărat pe orișicine; de aceea determine intenția unei științe după concepte școlare când ea este privită ca o dibăcie (îndemînație) la oricare scopuri după plac. {EminescuOpXIV 438} Scopuri esențiale nu sânt de aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi putut să fie trează. Sunase la spital: Inez se Întrema văzînd cu ochii. Familia nu o vizitase. Sunase doar sora ei, care spusese că părinții o Învinuiau pe ea pentru nenorocire - se Îmbrăca provocator și o apucase pe căile lumești. Fata plînsese după animalele ei de pluș. Ed Îi rugase pe cei de la magazinul de suveniruri să-i trimită mai multe asemenea animăluțe - cadouri care să-i mai liniștească un pic conștiința -, căci o voia ca martor principal În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vacile lăptoasă, Porcii unsuroși, Să-I mănânce gazda sănătoși!’’ Un alt colind din altă zonă a Banatului: ,,Bună ziua lui Ajun Că-i mai bun-a lui Crăciun Să fie-ntr-un ceas mai bun!’’ În colind mai cântau d-ale lumești, cu mândra, cu draga.. Mai rar se mai dădeau la colindat bani și colaci. Se mai mergea și cu steaua. La Anul Nou - se umbla doar dimineațalăutașii de la Naidăș care cântau pe sub ferești. Altă informație despre obiceiuri: ,, Când se termina
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că zărește deșertăciunea prin găurile mantiei purtată ostentativ de Antistene în semn de dispreț pentru bunurile lumești (XV 36) ; anunță calm, când este izbit cu piciorul de cineva, că își consideră agresorul tot atât de nedemn de a fi dat în judecată cum ar fi un măgar (VI 21) ; găsește că e firesc ca nobilul și viteazul Antistene să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu briantină și avînd o mustață desenată cu creionul, unul din sutele ce păreau să tot iasă de sub pietre În lunile acelea, a insinuat că o fată atrăgătoare ca mine nu avea de ce să recurgă la niște slujbe atît de lumești. Vecinii, care acceptau cu bună-credință povestea mea, cum că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război, ne dădeau de pomană lapte, caș sau pîine, iar uneori chiar pește sărat sau cîrnați trimiși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care credeam că și-o pierduse cu mulți ani În urmă. Am aflat că se Întorsese la vila familiei Aldaya și că acum locuia acolo, pe jumătate spectru, pe jumătate cerșetor, străbătînd ruina propriei sale vieți și veghind rămășițele lumești ale Penélopei și ale copilului lor. Acela era singurul loc din lume pe care Îl mai simțea al său. Există temnițe mai grele decît cuvintele. Eu mă duceam acolo o dată pe lună, ca să mă asigur că era bine sau, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu sclipiri potolite. Văzu o broboană de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se așeză pe scăunel lângă masă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei și degete subțiri ca niște portțigarete - își spuneau tot felul de nimicuri, dar pe un ton de oameni versați, unul cunoscând sufletele, celălalt fiind trecut prin cele lumești. Baletul se încheiase. Apoi se întorcea acasă și nimeni nu și-ar fi putut închipui singurătatea lui și nu ar fi criticat-o. Într-o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de sexualitate, veneam însă dint-o familie creștină unde emoțiile de orice fel erau interzise. Mă chinuia până la agonie gândul că nu-mi voi putea mimă rolul, că mă voi devoala, din pricina sentimentelor de culpabilitate și rușine. Orice „înfruptare”din plăcerile lumești, atrăgea după sine în mintea mea bolnavă de obsesii religioase, deschiderea cerului, ploaie de foc, amenințare divină. Dar, desigur, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea . În ce mă privește , nu eram nicidecum în pericol de a comite păcatul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
răspund, ce îmi pasă dacă mă ia puțin peste picior, îmi face bine, ca să fiu sinceră, îmi amintește că trupul este mai mult decât o adunătură de membre și organe a căror mișcare stă în slujba noastră, că dincolo de existența lumească, plină de griji, există și posibilitatea de a fi fericit, exact atunci trece prin fața noastră o pereche ce pare a fi de aceeași vârstă cu noi, amândoi au figuri impresionante, sunt îmbrăcați frumos, purtând o conversație animată, în urma lor vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară. — Bag samă că, în ciuda celor lumești ce vă stau în preajmă, gândul nu se sparie sub povara îmbierilor - grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aminte, mi-ai pus și mie, dar nu-l încovoia prea tare de vrei să n-ajungem în împărăția Ta decât șchiopi și gângavi. — Amin! - șopti Iovănuț. — Și-acum să mergem, fiule - grăi Metodiu - să dăm ochii cu domnul nostru lumesc. Episodul 73 NOUL DOMN Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că stăpânul nostru s-a cam țicnit. Auzi dumneata, să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc mințile, ori aici și-a vârât coada diavolița asta de femeie. Metodiu și Iovănuț nu ziseră nimic. Lucrurile lumești nu-i atingeau. Cufundați în jilțurile lor, stăteau nemișcați, cu pleoapele coborâte, căci ei visau aievea la drumul ce-i așteaptă. — Și eu cred că la mijloc e Ruxăndrița! - șopti papagalul. Fiind pasăre, am acces în dormitor. Se petrec acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta - sparse tăcerea spătarul Vulture, întorcându-se spre Barzovie-Vodă - de fiecare dată când sunt pe mare, mă gândesc că nu cugetam îndeajuns la cât de trecătoare sunt mărimile lumești. Abia aici, pe valuri, bag de seamă că și dumneata, care ești Domnul meu, te clatini la fel ca mine. Uită-te la noi: ne clătinăm amândoi și nimeni nu mai poate ști care-i stăpânul și care sluga. — Spătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna Potoțki. întreabă-ne căci nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]