2,817 matches
-
pe Chanel Înainte de plecare. Nu că ai avea nevoie de noroc. Tu și Craig o să fiți niște părinți adoptivi excelenți. Pentru că era liniște În magazin, Ruby se hotărî s-o sune pe Stella la New York. Nu putea s-o mai lungească. În timp ce suna, Ruby Își repeta În cap ce-avea să-i spună. Avea să-i pălăvrăgească despre cât de bune erau operele de binefacere pentru imaginea companiei. Apoi urma să-i toarne o minciună despre cum făcuse o listă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Am luat-o de mână și am pornit prin nisip către malul mării. — Vrei să mergem să cinăm undeva? — Cum vrei... Nu, cum vrei tu. — Să rămânem acasă. Ne-am așezat. Soarele începea să fie mai blând. Elsa și-a lungit picioarele, și-a întins degetele până la apă și a început să-și privească unghiile care apăreau și dispăreau din nisipul ud. Eram obișnuiți să stăm așa unul lângă celălat, în liniște, nu ne displăcea. Dar după câteva zile de despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte. Eu rămân în fața televizorului în mijlocul cimitirului aceluia de pahare murdare. Mai târziu mă culc la locul meu, mă sucesc de câteva ori și rămân apoi lungit pe o parte. Mama ta își pune piciorul pe mine, apoi gura ei caldă îmi atinge urechea. Înțepenesc, nu pot, în seara asta chiar nu pot. Îmi caută gura, o găsește, dar eu nu deschid buzele. Se retrage la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
moară. Așa încât sunt în stare să-l ucid pe Goti dacă-l voi vedea că trage să moară sau să-l las să moară dacă mă voi teme să nu fiu nevoit să-l ucid. Și nu vreau să mai lungesc această post-prefață, căci am spus destul ca să-i las alegerea prietenului meu Víctor Goti, căruia-i mulțumesc pentru osteneală. M. de U. I Când apăru în poarta casei sale, Augusto întinse brațul drept, cu palma în jos și deschisă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
luă după ochii ei, ca magnetizat și fără a-și da seama. Și așa o stradă, și alta, și alta. „Dar ce-o fi făcând- își spunea pe drum Augusto, care mai degrabă vorbea cu sine decât gândea - copilașul ăla, lungit pe burtă? O fi contemplând vreo furnică, sunt sigur! Furnica, uf!, unul din cele mai ipocrite animale! Nu face decât să se vânture de colo-colo, făcându-ne să credem că muncește. E ca puturosul ăla, care merge în pas alergător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
inconștient. Plictisul reprezintă fondul vieții și plictisul e cel care-a inventat distracțiile, romanele și dragostea. Din ceața vieții picură o dulce plictiseală, o licoare acrișor-dulceagă. Toate întâmplările astea cotidiene, nesemnificative; toate conversațiile astea dulcege cu care ucidem timpul și lungim viața, ce sunt dacă nu un plictis excesiv de dulce? O, Eugenia, Eugenia mea, floare a plictisului meu vital și inconștient, însoțește-mă în visele mele, visează în mine și cu mine!“ Și adormi. V Străbătea norii, vultur strălucitor, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnul van Pels. Nu ar fi făcut așa ceva. Dacă ar fi făcut-o, soțul meu mi-ar fi scris despre asta. Acesta e un alt adevăr pe care procesul trebuie să îl scoată la iveală. Dar, deși mărturiile se tot lungeau, nimeni nici măcar nu a menționat numele tatălui meu sau al soțului lui Charlotte, nici măcar numele inventate. Un rabin american, care își petrecuse războiul într-o sinagogă, nu departe de Hollywood, se plângea că piesa care Otto îngăduise să fie făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
arunc. Onorată instanță, am început eu. Vedeți, nu eram lipsit de respect. Ciocănelul judecătorului căzu. Cuvântul liniște se înălță deasupra capului meu. —Onorată instanță, am repetat. Aș vrea doar să... Toate capetele din sală se răsuciră spre mine. Oamenii își lungeau gâturile ca să vadă cine deranja. Doar că nu deranjam. Dacă judecătorul ar înceta să mai bată cu ciocănelul, aș spune ce am de zis, încet, cu chibzuință, cu respect și m-aș așeza jos. Onorată instanță, am strigat, pentru că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
simplu au Învățat de la voi cum să vorbească frumos. Elocvența. Cuvintele câștigătoare. Aroganța. N-are importanță ce spun. Important e ceea ce vor cu adevărat. Cum spunea necioplitul ăla, Ben Gurion, despre evrei și neevrei. Se părea că bătrânul voia să lungească vorba și să dezvolte tema pe care o Începuse, dar Își pierdu răsuflarea care se termină printr-un horcăit ce se transformă În cele din urmă În tuse. Parcă avea Înăuntru o ușă prinsă În balamale neunse, legănată de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu par chiar niște sfinți. Înțelege odată că disputa noastră nu este Între cușer și spurcat, nici Între rai și iad. E vorba doar de simplul element uman - al lor și al nostru. Baruch fu imediat de acord: Firește, spuse lungind cuvintele ca Într-o psalmodiere talmudică, nimeni nu va tăgădui că și arabul a fost creat după chipul și asemănarea Domnului. Nimeni nu va nega asta. În afară doar de arabi, Fimucika. Spre marea noastră părere de rău, aceștia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi vorba de așa ceva: să-ți scoți pantofii în fața ușii. Poate că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl, Fritz și Mäxu, în locuința lor care arăta ca o cutie de lemn cu un rând de geamuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
birourilor, până și blocurile de locuințe au fost puse pe picioroange, care au crescut tot mai mult, devenind chiar gigantice. Acestea făceau necesare malaxoare pentru beton atât de puternice, încât până și bărcile cu motor ale lui Herr Hackler se lungiră și se lărgiră considerabil, și el ara tot mai iute așezările de odinioară, erodându-le definitiv straturile culturale cu ajutorul valurilor artificiale. Și am plecat din nou în Italia, împreună cu Onkel Ralph, tante Doro, familia Saner, am locuit într-o pensiune confortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fusese resimțit ca o dispariție rapidă a ceea ce se moștenise devenise acum ceva obișnuit. Progresul era privit ca un armistițiu: anii se scurgeau egal, opulența crescu și mai mult, salariile urmau să crească și ele și vacanța trebuia să se lungească. Sărăcia aparținea trecutului, iar prezentul, cu toată revărsarea lui de belșug și culoare, lăsa o impresie atât de previzibilă, încât până și rebeliunea fratelui meu - pe care, desigur, toți voiau să o țină în frâu - nu trecea decât drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui plapuma deoparte, mă minunai ce-mi văzură ochii. Mireasa purta niște pantaloni albi, lungiți până peste genunchi, și cu o broderie, prin care trecea panglici albastre. „Ce-o mai fi și asta, domnișoară”, ce legătură are chestia noastră cu pantalonii dumitale?” Și după ce și-a scos izmenuțele, ne-am culcat ca oamenii și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
The Yellow Book, când aceasta va fi mai aproape de debut. — Orice, din partea dumneavoastră, va fi minunat, Îi spuse Harland. Și poate fi oricât de lungă doriți. Era, fără Îndoială, un stimulent, căci povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru a menține Vârsta de mijloc sub limita de șase mii de cuvinte asupra căreia insista implacabilul editor de la Lippincott’s, unde urma să apară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândea. Își luă halatul și papucii și porni spre camera de baie plină de aburi. Îndelung instruit, Smith pusese apă În cadă exact la temperatura potrivită, lăsându-i timp să se răcorească cu câteva grade, În timp ce el se rădea. Se lungi cu plăcere În apa fierbinte, cu pântecele ieșindu-i la suprafață ca o insuliță rozalie. Abandonase orice speranță de a-l reduce - indiferent cât mergea pe jos, nu avea nici un rezultat și chiar și un curs de scrimă rămăsese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
octombrie. Summersoft odată pusă la rece, se Întoarse la Frumoasa casă, acum reintitulat Vechiturile, dar cu oarecare neliniște. Nu că i-ar fi lipsit Încrederea În valoarea potențială a subiectului sau În eleganța formei. Problema era că povestea se tot lungea, fără să se apropie vreun pic de o concluzie. Inițial, Îi propusese cartea lui Scudder, redactorul șef de la Atlantic, ca una dintre cele trei povestiri pe care revista se oferise, din fericire, să i le publice, fiecare de circa zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
subteran, însă, minerii își prelungeau cearta din timpul penelor de curent, o ceartă în care eu, sătul de repetiții, nu voiam să mă amestec. Apartenența mea de odinioară la tinerii naziști părea consumată temeinic. Cu acest trecut care se tot lungea, certăreț, nu voiam să am nimic de a face. Nici una dintre ideile alea stătute nu reușea să mă atragă, chiar dacă acum se căsca o falie acolo unde, odinioară, singura idee valabilă unise toate lucrurile între ele. Dar cu ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intens luminată, în tutu și pantofi cu poante; atât de repede ai vrut deja să te muți de la dansul expresiv la baletul clasic, chiar dacă la tine partea superioară a labei piciorului era prea joasă și picioarele tale nu erau destul de lungi. Mai des decât mi-ar fi plăcut mie am văzut reprezentații de balet în Hebbel-Theater: aceste piruete pe care-ți venea să le numeri și uimitoarele grandes jetées. Ulli și cu mine fluieram de îndată ce cădea cortina. Și pe hârtie am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un incident neplăcut: Muñagorri, statornic credincios lui Solomon, i-a ciomăgit șezutul lui Pampa, care, sedus de amăgitoarele chemări ale exotismului, refuza să poarte cuțitul și micuța biciușcă. Miss Bilham, guvernanta, n-a știut să-și țină rangul și a lungit peste măsură neplăcutul episod, certându-l cu Înverșunare pe Muñagorri. Nu șovăi să afirm că pedagoga a reacționat așa distonant doar pentru că avea În vedere un post nou: Montenegro, care descoperă precum linxul sufletele frumoase, Îi propusese unul oarecare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voi să spui că io, ca voiajor ce ieram, șteam să iau tot timpu pulsu la drumu dă fer, da pă bune. De la pusu soarelui până-n ziurelu dă ziuă, fără nainte decât o cercetare și-un proces care s-a lungit un an juma, le-am trântit cu pana-linguriță o imbatabilă d-am ieșit stârnind prafu. Asta-i, mi-am pus mergătorii 44 la Ultima Oră, unde bosu dân redacție, care ie un morgov mizerabil, m-a distins dă corespondent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu Ave Maria. Să mă fi vizionat cum boceam. Nu știu dacă dân dispreț sau milă, il Capo a catadicsit să lungească termenu cu niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta, la orele douăzeci, acilea sub vizualii mei, ai să Înghiți toată pudinca și n-ai să lași fărâme. Vezi că te fac arșice. Acu iești liber. Știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dialogul a avut loc, așa cum stă mărturie Părintele Buitrago, la 30 aprilie 1799; Brânzică și brânză de vaci figura de-acum În Culegerea de cântece baturros din 2 ianuarie 1721, adică treizeci de ani Înaintea nașterii lui Zúñiga. Zadarnic am lungi dezbaterea. Nu trebuie să uităm, totuși, că Garrido a detectat În acel episod o trăsătură platonică: Morarul, generos și deschis, a văzut În poeți Poetul și a anexat dezinteresat acel romance de odinioară. O bună lecție dată exorbitantului nostru egoism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei, strigă Harry, cum e sub duș? — Perfect. Norman păși afară, iar Harry Îi luă locul. Și el avea corpul plin de zgârieturi și contuzii. Norman Își Îndreptă privirea spre Ted, lungit pe spate pe unul dintre paturi. Beth se chinuise o jumătate de oră ca să-i readucă la normal umerii dislocați și asta cu toate că-l anesteziase cu morfină. — Cum te simți acum? Îl Întrebă Norman. — Bine. Ted avea o mină rigidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]