5,376 matches
-
Nu vreau să mor otrăvit. Mmm! Chiar nu vă dați seama? Toinette întâlni privirea valetului și amândoi căzură tacit de acord că nu mai era nimic de făcut. ― Atunci, Excelență, poate că doriți să trimit după un călugăr tămăduitor de la mânăstirea Văcărești. Se vorbește că scrie mare semnul crucii cu cerneală pe locul dureros. Dar el vindecă doar buboaiele, durerile de șale și de burtă. Nu știu în ce măsură ar putea vindeca și măseaua Excelenței Voastre. Ar mai fi și un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creștini, și ortodocși, Rușii, nu ne-o mărs ghinișoru’... Nu prea, nu. Deloc nu ne-a mers. Soarta satului nostru este pilduitoare: menționat În documente Încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (și, fiind o danie către mânăstire, exista de mai multă vreme), Mana a rezistat, renăscând din cenușa tuturor arderilor, a jafurilor, a trecerii tuturor „trecătorilor”: Tătari, Polonezi, Lituanieni, Turci, Suedezi, Cazaci, Ruși... Însă ceea ce nu izbutiseră focul și sabia năvălitorilor, ceea ce nu reușise armia rusească (cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu În dreptul nostru: al școlii. În dreptul lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș Iacob, a zis Înspre mine, cel din calidor: - Gde ucide-l? Eu am Învățat trei-patru-cinci cuvinte de-ale lor și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deocamdată-Închisă - deocamdată de-un an Încheiat; și, de-ar fi fost deocamdată-deschisă, unde-i popa? Al nostru, Întâmplător, În refugiu, În România, nu ca ceilalți, rămașii pe loc, ajunși să fie pohodiți-na-Sibir. Vorbesc de popii din satele vecine - cât despre mânăstiri (Hirova, de maici, peste deal, la vreo trei kilometri; Curchi, de călugări, la stânga, spre Apus tot la vreo trei kilometri și Tabora, de maici, dincolo de Curchi), fuseseră desființate, prefăcute În cluburi și sovhozuri și magazii, iar călugării și călugărițele, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mama. DIN CALIDOR Copilăria noastră cea de toate - din calidor. De-acolo, de-atunci - acum și-n vecii - toatele prin el s-au făcut (din câte s-au). Iar dintre toate, cea mai dulce fiind copilăria. * Biserica de vară a mânăstirii Curchi - cea mare de tot, rămasă fără cruce, după Ruși, fără acoperișul clopotniței, după război. Războiul e depaaarte, În Stepa Calmucă, la Ruși, iar aici, la noi, după ce am reparat clopotnița, rămâne să-i punem noua cruce În vârf. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crucea de mare: aproape cât școala noastră de la Mana. Și asta trebuie urcată sus, pe turlă. De multă vreme se știe, se vorbește: azi are să-i pună cruce clopotniței mari de la Curchi; și are să fie sfințită biserica de vară a mânăstirii - că a trecut peste ea păgânătatea de la răsărit și războiul sfânt dinspre apus. A venit omenire - câtă frunză, câtă iarbă; de primprejur, de la Orhei, de la Chișinău, de la Iași, de la București. Pe jos, În căruțe, În trăsuri, În mașini. De multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
I-aș zice: crucioiul, dar știu că e păcat să zici așa - și nu zic. O duce, dar nu se mișcă - dacă-i fotografie - nici el, nici crucea văzută la altul, la alții, de-atunci, În spinare; și nici clopotnița mânăstirii nu se mișcă. Și nici amintirea: orice-aș face cu ea, oricât aș clătina-o, scutura-o, zdruncina-o, ca s-o repun În mișcare - degeaba: de parcă ar fi și ea, o fotografie, nu viața mea cea mișcătoare. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în direcția sud, către mare”, ne îndemnase tata. „Așa este, ne ducem întâi la munte, pe urmă o luăm în direcția sud, către mare”, am răspuns eu. „Și ce vreți să faceți la munte?” Tata spusese: „La munte, vizităm vechile mânăstiri și lacurile montane.” „La munte, vizităm vechile mânăstiri și lacurile montane. Nu vrei să mergem? Se face răcoare.” M-am ridicat, parcă mișcându-mă cu încetinitorul. „Se face răcoare, să mergem”, a încuviințat Dorin. Jos, în stradă, mi-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Așa este, ne ducem întâi la munte, pe urmă o luăm în direcția sud, către mare”, am răspuns eu. „Și ce vreți să faceți la munte?” Tata spusese: „La munte, vizităm vechile mânăstiri și lacurile montane.” „La munte, vizităm vechile mânăstiri și lacurile montane. Nu vrei să mergem? Se face răcoare.” M-am ridicat, parcă mișcându-mă cu încetinitorul. „Se face răcoare, să mergem”, a încuviințat Dorin. Jos, în stradă, mi-a întins mâna. Ne-am întors la blocul nostru, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și-a adus un scaun din bucătărie și s-a așezat lângă mine. „Aha.” „Ce înseamnă asta: «Aha»? Apropo, să nu te lași luat la întrebări de unii și alții. Spune-le că plecăm în concediu la munte, ca să vizităm mânăstirile, care sunt atât de frumoase, și pe urmă poate ne ducem la mare.” Tata a scos pașapoartele din buzunarul de dinăuntru al hainei și le-a privit. „Când se întoarce mama de la repetiție cu orchestra?” a întrebat el. „La unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-a uitat insistent la mine. Se vede treaba că eu eram factorul de risc. M-am grăbit să aprob, dând din cap. De câteva săptămâni, tata ne dăscălise întruna: „În cazul când vă întreabă cineva: plecăm la munte. Vizităm mânăstirile sau așa ceva. Ori mergem la mare, la rude. S-a înțeles?” Stăteam toți trei în sufragerie, vorbind mai mult pe șoptite. Mama și cu mine dădeam din cap. Acum ne-am împotmolit la graniță. Tata a dispărut de zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la Cerro de Aguilar. Azi-dimineață am fost pe-acolo. Cică Duran și-a pierdut juma’ de brigadă. La voi cum e? — MÎine Încercăm din nou să luăm fermele alea și biserica. Biserica aia de pe deal, de zic ei că-i mînĂstire, aia e ținta. Tot dealul e tăiat de crevasele alea și din cel puțin trei părți e apărat de cuiburi de mitraliere. SÎnt Înfipți bine acolo și știu ce fac. N-avem destulă forță de artilerie ca să putem trage la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simple, dar bune, vânătoarea e interzisă, cu excepția leului, În fine, o viață de pocăință și de luptă. Fără a mai vorbi de legământul de castitate, asupra căruia se insistă În mod deosebit, pentru că ăia erau oameni care nu stăteau În mânăstire, ci se războiau, trăiau În mijlocul lumii, dacă putem numi lume furnicarul care era pe timpurile acelea Pământul Sfânt. În fine, regula mai spune că tovărășia unei femei e din cale-afară de periculoasă și că nu pot fi sărutate decât mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dedicat lui Hator, zeița dragostei și păzitoarea Muntelui Morților), Cercul Eliphas Levi din Maule (nu știu cine-i Levi ăsta, trebuie să fie antropologul ăla francez sau cum l-o mai fi chemând), Cavalerii Alianței Templiere din Toulouse, Colegiul Druidic al Galiilor, Mânăstirea Spiritualistă a Ierihonului, Cosmic Church of Truth În Florida, Seminarul Tradiționalist de la Ecône În Elveția, Mormoni (pe ăștia i-am mai găsit o dată Într-un roman polițist, dar poate că mai există și alții), Biserica lui Mithra la Londra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îngropăciune? Nu!... Ilie și tu Marie, îl vom duce la groapă și fără popă sau îl vom chema pe vechiul duhovnic care ne-a slujit peste 50 de ani, deși e bătrân și cam bolnav și s-a retras la mânăstire după moartea cinstitei preotese. Mânăstirea nu este departe de noi. Căutați pe cineva care are mașină și duceți-vă după el. - Atunci, faceți ce vreți! Duceți-l la groapă ca pe un păgân. - Păgân ai spus, părinte? Dar de câte ori a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Marie, îl vom duce la groapă și fără popă sau îl vom chema pe vechiul duhovnic care ne-a slujit peste 50 de ani, deși e bătrân și cam bolnav și s-a retras la mânăstire după moartea cinstitei preotese. Mânăstirea nu este departe de noi. Căutați pe cineva care are mașină și duceți-vă după el. - Atunci, faceți ce vreți! Duceți-l la groapă ca pe un păgân. - Păgân ai spus, părinte? Dar de câte ori a fost la biserică și s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mă călugăresc. A doua zi, m-am dus la director, care era un medic în vârstă și un înțelept. S-a uitat la mine cu o expresie a feței de uimire, apoi mi-a spus: - De ce să te retragi la mânăstire? Nu acolo este locul tău! Ai iubit-o pe Dora, dar nu trebuie să te sacrifici în felul acesta. Viața, tinere, merge înainte, o ai în față. Plânge-o cât poți cu sufletul tău și-n inima ta până vei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
schimbând mai multe autobuze și încîlcindu-te pe străduțe cenușii. Scara blocului are pereții vopsiți în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, câte o poză scorojită, înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie de lemn de sub care ies gândaci mititei de bucătărie, cam asta vezi pe coridoare, la capătul șirurilor lungi de uși numerotate, pe care ți le închipui neobișnuit de subțiri. Bloc de garsoniere confort
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar, un dar neprețuit, despre care poate o să-ți spun câte ceva mai târziu. Marinarul, nepotul negustorului de atlazuri, atins de boala oaselor, s-a călugărit la vârsta de cincizeci și opt de ani și-a murit prin 1850 într-o mânăstire din insula Samos, insulă guvernată pe atunci de beiul Ion Ghica. Cei patru fii ai marinarului au fost palicari destul de vestiți. Cel mai mare a fost Macri Iani, care s-a predat de bunăvoie prințului Ghica, fiind printre cei mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
proptindu-se în ceafă și în călcâie, își arcui spinarea atât de dramatic, încît ar fi invidiat-o și Tudorița de la Le Magnifique. Anul acela a fost și anul falimentului pentru Don Vittorio Carra, proprietarul circului. Soile a murit la mânăstirea Dudu cu diagnostic de demență isterică, iar Dumitru și-a încheiat și el cariera de saltimbanc după câteva luni, când, producîndu-se într-o iarnă la Brăila, în mare spectacol mare, între mai mulți scuipători de foc, înghițitori de săbii și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am expus-o pe scurt până acum) și o colecție de timbre. Cronica lui Dumitru merge, de fapt, mult mai adânc în trecut decât povestea mea. Ea începe cu niște întîmplări cam nelămurite, care s-ar fi petrecut într-o mânăstire tibetană prin secolul al treisprezecelea. De acolo ar fi plecat un novice, ai cărui urmași au străbătut Cașmirul, au făcut negoț la Buhara și Tașkent, au coborât în Iran pe drumul covoarelor, au ajuns în Gruzia, unde-au rămas aproape
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spusese toate acestea palpitând, căci, după câte am înțeles, avusese vreo aventură neplăcută în Ranikhet și plecase după căderea serii. Se numea Jenia Isaac, din Capetown, Africa de Sud, și se afla de câteva luni în India, cutreierând Himalaya în căutarea unei mânăstiri care s-o primească, îmi făcu de la început impresia unei exaltate reci, lucide, exaltată mai mult din dezamăgire decât din sete pentru un altfel de adevăr. Când paznicul aprinse felinarul cel mare, am privit-o mai de aproape; destul de tânără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
facem rugăciuni pentru ușurarea lor, dar nu numai pentru neamuri, ci și pentru străini, cunoștințe sau foști prieteni care au decedat și pe care astfel îi ușurezi în viata de dincolo. Pentru răposați dai și pomelnicul cu parastas la trei mânăstiri sau, daca a fost foarte păcătos, la șapte mânăstiri, acolo unde se face zilnic Sfânta Liturghie pentru un an de zile. În acest timp postești și tu vinerile la rând, mai faci de poți și ceva milostenie pentru sufletele lor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
neamuri, ci și pentru străini, cunoștințe sau foști prieteni care au decedat și pe care astfel îi ușurezi în viata de dincolo. Pentru răposați dai și pomelnicul cu parastas la trei mânăstiri sau, daca a fost foarte păcătos, la șapte mânăstiri, acolo unde se face zilnic Sfânta Liturghie pentru un an de zile. În acest timp postești și tu vinerile la rând, mai faci de poți și ceva milostenie pentru sufletele lor către Dumnezeu. Mare pomană faci dacă te rogi ca
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]