3,421 matches
-
pernă, un picior îi ieșise de sub plapumă și am văzut că unghiile de la picioare-i erau date cu ojă roșie. Când am închis ușa, bunica s-a trezit și s-a uitat la mine fix, eu i-am zis, săru’ mâna bunico, ia te uită, tu ești, a întrebat ea, de parcă nu m-ar fi recunoscut, după care mi-a spus repede, vino-ncoa, nepoțele, și mi-a întins mâna, o ținea țeapănă, ca-n filme, când femeile își întind mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să cadă În genunchi alături de el, copleșită de o durere care cobora departe, În copilărie. Se simți tentată să se Întindă lîngă el și să lase fluxul să-i Înece pe amîndoi, Înainte de a-i lua cu el departe. Strecurîndu-și mîna În aceea a fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a cărei copertină era coborîtă. Valurile urcau deja, luînd cu asalt debarcaderul. Insula era izolată de continent pe o durată nedeterminată. Pe vreme de furtună, nu era ceva rar să vezi terasa hotelului măturată de valurile pe care hula le mîna departe peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La drum! Ai să-mi explici cum se face că un trăgător ca dumneata, cu note atît de bune la evaluări, și-a putut rata ținta de șase ori la rînd. 16 Cerul era plin de nori negri și mari, mînați de colo-colo, iar vîntul care se pornise mătura În rafale podul Recouvrance, pe care-l trecură ca să se ducă la ziar. În timp ce conducea, Marie Îl informă pe Lucas despre rezultatele unei anchete preliminare conduse În situl de la Ty Kern. - Proiectoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu cinci mai mult și Începea să se simtă realmente prea bătrân. În fantasmele lui de dominație și atotputernicie, i se Întâmpla acum să se identifice cu Napoleon. Îl admira pe acest om care trecuse Europa prin foc și sabie, mânase la moarte sute de mii de ființe umane fără măcar să aibă pretextul unei ideologii, al unei credințe, al unei convingeri oarecare. Spre deosebire de Hitler sau de Stalin, Napoleon crezuse doar În el Însuși, instituise o separare absolută Între persoana lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau admirația celorlalți. Apăreau astfel diferite strategii, numite vieți umane. De la această regulă, trebuia totuși să facă o excepție - cazul fratelui său vitreg; Însuși termenul de plăcere părea greu să-i poată fi asociat; dar, la drept vorbind, era Michel mânat de ceva? O mișcare rectilinie uniformă persistă la nesfârșit În absența frecării sau a intervenției unei forțe externe. Organizată, rațională, sociologic situată În media categoriilor superioare, viața fratelui său vitreg părea să decurgă fără frecare, până acum. Era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și, tot vorbind, Își dădură seama că amândoi Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească răspuns. Cum-necum, În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
afirm cu certitudine că Ravelstein Îmi examinase motivele din mult mai multe unghiuri și ipoteze decât aș fi putut eu să imaginez, chiar dacă aș fi reflectat un an la această Întrebare. Pe de altă parte, e posibil să‑l fi mânat și curiozitatea În legătură cu Vela, soția mea de atunci - toate astea se petreceau În zilele prerosamundice - Încercând să Înțeleagă de ce mă căsătorisem cu o astfel de femeie. Ei bine, asta e Într‑adevăr o Întrebare. Ravelstein poseda o inteligență reală, vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nevoia să le‑o ia Înainte celorlalți rivali Întru boală și moarte. În mod firesc, medicul trebuie să se protejeze Împotriva unor asemenea impulsuri monopolizatoare - sau poate că ar trebui să le numesc instincte - caracteristice oamenilor concentrați orbește pe vindecare, mânați de adânca și specifica lăcomie a bolnavului care a hotărât să nu moară. Doctorul Bakst avea o constituție solidă, cu o curioasă tendință a capului pe care‑l purta ca un boxeur. Era cu neputință să știi ce gândește. Venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din sticla lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un soldat în armură neagră, gol pe dinăuntru. Tot ce e gol poate fi mânat de voința mea, spune Xayide. De câte ori trec pe aici, îmi amintesc de asta. Îți spuneam despre gazda mea, cu copilul pe care l-au găsit la tomberon. Da, da, mai zi-mi odată cum o cheamă pe vecina aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ochii mei dacă mai am loc în viața ta, completă Helga. Dacă nu mai am loc, îmi voi lua pur și simplu din nou „la revedere“, voi dispărea și nu te voi mai deranja niciodată. CAPITOLUL CINCISPREZECE MAȘINA TIMPULUI... Daca mâna palidă, fără inele, de pe balustradă era mâna iubitei mele Helga, era mâna unei femei de patruzeci și cinci de ani. Era mâna unei femei de vârstă mijlocie, care fusese șaisprezece ani prizonieră la ruși - dacă mâna era a Helgăi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
partidul e numai din tineri. Adică e tineri, dar nu e mucea-fucea, să nu mă înțelegeți cumva greșit. Nu e din tinerii, copilandrii ăia, de-a ieșit la început, acolo, la hăuleală și pușcoace. Entuziasmul și frenezia tinereții i-a mânat la luptă și eroism, cum am fost și noi la anii lor, pe vremea noastră. Și n-ați văzut ce eroic a ieșit acuma la revoluție cu morți? Că cine să moară mai frumos decât ei, tinerii, care a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
consumam cărți ca și cum ar fi fost lemne de întețit un foc prea violent. Acum înțeleg că atunci când o carte este bună, e și mai bună a doua oară sau chiar a treia oară. Nu mai caut surpriza, nu mă mai mână curiozitatea și pot să cuget adânc la ce a vrut să spună autorul. Într-o carte, sunt mult mai multe lucruri decât cele care se descoperă de obicei la o primă lectură. Mult mai multe... repetă el ca pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de către presă, cealaltă care nu fusese niciodată numită crimă, sau de baza din Vicenza. Derulă În minte scenele cu tânăra doctoriță atât de des Încât ajunseră o obsesie, surprindea frânturi de memorie cu ea: pășind de pe șalupă și Întinzându-i mâna; brațele sprijinite de chiuveta din morgă, trupul zguduit de spasmele șocului; zâmbind când Îi spunea că, peste șase luni, Își va Începe viața. Făcea parte din natura meseriei de polițist să nu cunoască niciodată victimele ale căror morți le investiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul era chiar Magicianul, bineînțeles, nici nu se miră atunci când îl văzu cocoțat pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care sicriul era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ei tânăr dogorea sub dezmierdările lui. ta ca un zid peste care nu se trece. Oare, ce taină... te întrebi ?! De ce, oare, sub zâmbetul ei se ascunde o inimă frântă?!... De ce?!... Valuri de amintiri și gânduri, ca niște nori negri mânați de furtună, pluteau în noaptea sufletului său. ”- Oare, care-i steaua mea...?!” l-a întrebat ea odată demult pe Iorgu, uitându-se pe cerul Bârladului. - De ce, Doamne, n-am putut s-o așez eu, acolo sus între stele în Calea Lactee
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lumea mea adâncă, moartă de demult” Privea fix undeva în adâncurile nopții... poate nici nu știa unde se afla în clipa aceea... apoi, continuă pe același ton... ”... Un singur lucru de la viață cer, Să-mi spună ea, ce m-a mânat aici? De aici ce mă alungă? Doar, de rușine-mi fug, ca ea să nu m-ajungă, Ori fug de brațul lung al unei legi de fier?!” Privirea îi scăpără. Apoi, murmură ca pentru sine, cu ochii închiși ultimult vers
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
miazănoapte Si până ieri, ce dulce adiere de la sud mă mângâia.. ” - Ce frumos, ce frumos!... unde am citit asta... oare?! Ah, da!... își aminti... și, mintea continuă...?! Un singur lucru de la viață cer, Să-mi spună ea, ce m-a mânat aici?! De aicea ce m-alungă?... Doar de rușine-mi fug De-ar tăcea o clipă vântul, ca glasul să-mi răsune în pădure... Bătut de furtună, vorbiți duhuri ale nopții, Dulce ți-i amurgul, si-i rosit ochiul lăcrimând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Seara cădea repede, urmele soarelui și așa slab, se șterse îndată. Stoluri de ciori venite de la marginea orașului, făceau a ninsoare. La ușa lui Iorgu, doi copii mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați... Stați puțin și nu mânați Lângă boi v-alăturați... Mâine Anul se’noiește Plugușorul se pornește Și începe a ura... Pe la case-a colinda... ” Afară tot cartierul fierbea de bucuria si voioșia urătorilor. Nu era casă fără urători... Asa-i datina din străbuni. Ei vesteau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aceea de Sânzâiene, Iorgu a avuto viață plină de frământări și neliniști, cu vise-coșmar în fiecare noapte. În ultimele săptămâni, nopțile i-au fost îmbucătățite în două și chiar trei vise. Valuri de amintiri și gânduri, ca niște nori negri mânați de furtună, pluteau în noaptea sufletului său. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu, cu un alt vis... ... Se făcea că, era în cimitir. El, pe marginea mormântului deschis, se uita în adâncul negru, parcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu vreau să te pierd! Ajunși acasă la Frusina, Petre opri sania în poartă și veni pe partea unde era ea să o ajute să coboare din sanie. Îi întinse mâna și, când aceasta i-a dat la rândul ei mâna să coboare, a prins-o în brațe. Nu i-a mai dat drumul. - Eu te plac foarte mult și chiar te iubesc, îi spuse Petre și se apropie cu buzele de gura ei să o sărute. Aceasta se feri dar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
22 decembrie 1989, moș Victor a venit, ca de obicei, la fermă. Încă de la distanță a rămas uluit. Consătenii, membri cooperatori, pătrunseseră, deja, În fermă, și, fiecare Își lua ce considera că-i este mai necesar, și mai lesne de mânat, până acasă: unii - vaci; alții - oi; iar ceva mai puțini - porci. S-a oprit la poartă. Hărmălaie, ca atunci, când, păsări de pradă, se Întâlnesc și se Înghesuie, care mai de care, să ciupească, măcar, un cioc de pe un stârv
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]