22,583 matches
-
intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și punga cu mălai, și sita, și ce i-ar fi mai trebuit, pentru a-și face o mămăliguță. Hai, s-a autoironizat, el, că fără o seară de mâncare, poate nu voi da ortul popii! Nu l-a dat. În dimineața zilei următoare, însă, a expediat o scrisoare de mulțumire măturătorilor și măturătoarelor sale dragi, care începea astfel: dragii mei, mulțumesc frumos pentru tot sprijinul acordat, ieri, dar, vă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost ori a venit! Unde să mă duc și cine să-mi vină. Lasă, lasă...Ziua a început, apoi, ca mai oricare alta. Ion pe afară, pe la păsări și pe la vite. Ilinca, prin casă, cu dereticatul, cu copilașii, cu făcutul mâncării pentru peste zi. La un timp, Casap a năvălit în casă, ca un apucat: în mâini - cu o bărdiță. În cameră mai era fata cea mare. și, de îndată, a început să loveacă gâtul nevestii, cu tăișul bărdiței. De multe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
curții. De teamă, frumoasa vietate, nici nu mai coborâse, de acolo, de mai multe zile și nopți. Bătrâna a încercat să-l recupereze, fără efectul dorit, însă. L-a chemat, l-a strigat, l-a rugat, l-a ademenit cu mâncare, dar, totul a fost în zadar. După un sfat cu mai mulți vecini s-a ajuns la concluzia că este necesar să se apeleze la serviciile pompierilor din orașul reședință de județ. A mers bătrâna acolo; a discutat cu cine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să se apropie. și nimic nu-i încetinea, măcar, pasul, din mers. Dimpotrivă. Îi grăbeau bătăile inimii. Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o dosește la fel de rapid, pentru ca, în final, ei, cei trei prieteni, care fac rostul de marfă, doi români și un bulgar, să se bucure de câștig, iar fermierul, proprietarul porcilor, să aibă ce le mai da, acestora, câteva zile, de mâncare, până când vor scăpa, cultivatorii de orz, din zonă, la strângerea noii recolte. Odată cu minutele de dinaintea înserării, lotca a intrat în acțiune. Molocea - la cârmă. El cârmaci și tot el trupă. Lotca a ajuns la ponton. La gura de încărcare. Acolo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dintr-un foc. Primăria, împreună cu întreaga comună Pojarnița Uscată, ieșeau în evidență, ca nimic altceva, prin zonă, iar unitatea comercială a lui Tataluadam, devenea mai vizibilă, mai supusă atacului prosperității. În cinstea inaugurării, Tataluadam a organizat o răsunătoare chermeză, cu mâncare și băutură, cu muzică și dans, pe gratis, și, de asemenea, pe ghiftuite, pentru toți cei care vor participa. Aleea principală, de la șosea până la latrină și la clădirea primăriei, a fost ornată cu flori naturale, proaspete, de o frumusețe rară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
locuiește, cu o leoaică, într-un mic țarc, în gospodăria sa. și au început a primi vizitatori: care singuri, care nu, care cu odrasle, care, fără, și, aproape fiecare, dădea, pentru că admirase leoaica, un ban-doi. El îi primea. Cumpăra de mâncare pentru dânsul și pentru animal. Numeroși vizitatori erau dispuși să preia leoaica. Fie contra-cost, fie în vreun alt fel, și se țineau scai, de Silistrul Silistrului, să le cedeze leoaica. La împlinirea celor cinci săptămâni, a decis, și le-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Tot timpul înșalupă! De partea financiar-contabilă a afacerilor se ocupa soția, iar după ce a mai crescut, și feciorul George Naghi. Ducea o viață dublă : de neobosit muncitor, pe propriile dependințe, și de patron. Un patron modest fără mari pretenții la mâncare, la îmbrăcăminte și încălțăminte, la distracții. De altfel, la drept vorbind, nici nu prea avea timp pentru așaceva. Își stabilise sediul permanent al locuinței pe iaht, iar cel provizoriu, pe șalupă. Ceva, părea, ieșit din comun. și nu doar părea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
privea nervos. Cât mai întârziați aici, întrebă el. Mult. Ne prinde noaptea. Gata, seara aceasta, am ratat-o, din punctul de vedere al vânătorii de gâște. Las’că alea chiar se auzeau, nu tare pe sus, apropiindu-se. Veneau de la mâncare, de la adăpat și se îndreptau către culcare. Dând de oameni, de mișcare și de vorbele lor, făcură un salt, urcară ceva mai sus, după care coborâră, și se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
haine curate, frumoase, de dimineață se duc la biserică, apoi, ziua întreagă, și-o petrec în bucurie și voie bună. În unii ani, cei care alcătuiesc asemenea comunități, petrec acea zi împreună, bucurându-se și servind multe bunătăți, băuturi și mâncăruri, vreau să zic, până seara târziu. În anul 2011, pe Valea Rășchitoarei, s au întâlnit și au sărbătorit, două mari comunități: una cu români și alta cu țigani. A românilor a fost subvenționată de primărie, a țiganilor, de bulibașii bogați
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întâlnit și au sărbătorit, două mari comunități: una cu români și alta cu țigani. A românilor a fost subvenționată de primărie, a țiganilor, de bulibașii bogați. La români totul a fost un mare hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zi ce timpul cobora la vale, el, dimpotrivă, urca la deal. La dealul vieții sale de animăluț fără minte, ci, doar cu o afecțiune, cu o dragoste, aproape de afecțiunea și de dragostea omului. Stăpânul se bucura. Îl hrănea și cu mâncare, și cu lapte de vacă, dar, mai ales de capră, ca să-i iasă, zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
printr-o lucarnă nenorocită de la alcovul meu. Eram asemenea unui câine înfometat adulmecând gunoaiele, căruia i se face frică și fuge să se ascundă, când vede pe cineva aducând coșul, dar apoi se întoarce să aleagă, dintre resturi proaspete de mâncare, bunătățile care-i plac. Eram chiar acel câine. Lucarna se închisese - Ea era pentru mine ca un buchet de flori proaspete aruncate la gunoi. În seara ultimei ieșiri, vremea era urâtă și ploioasă, o ceață groasă acoperea împrejurimile. În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că avu o mișcare de recul, apoi scoase un țipăt și scăpă platoul cu mâncare. Aveam satisfacția că măcar am speriat-o. M-am ridicat să curăț feștila lămpii cu un cleștișor. Apoi m-am dus la oglindă și mi-am întins funinginea pe toată fața: ce cap înfricoșător! Îmi trăgeam pleoapele cu degetele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bifurcată: pentru arta teatrală și arta culinară. Pasiune pe care autorii volumului o dove desc, cu asupra de măsură. Cum procedează italienii? Simplu! Iau un pasaj din piesă - ori din operă, Îl comentează succint, apoi Își imaginează ce fel de mîncare i s-ar asorta ; spre exemplu, comentînd preludiul operei (Ouverture pot-pourri) , ni se reamintește că el are o proveniență culinară - Olla Podrida. Deci, În Încheiere ni se oferă rețeta care poartă chiar titlul preludiului, fel de mîncare destul de greoi, care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ce fel de mîncare i s-ar asorta ; spre exemplu, comentînd preludiul operei (Ouverture pot-pourri) , ni se reamintește că el are o proveniență culinară - Olla Podrida. Deci, În Încheiere ni se oferă rețeta care poartă chiar titlul preludiului, fel de mîncare destul de greoi, care alătură (gustul vrăjitoarelor, deh!) năut, șuncă „Într-o singură bucată”, jumătate de găină, un os Întreg cu mădu vă, un picior de porc, ficăței de pui, o ureche de porc, două labe de găină etc. Și tot
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se ridica un miros de sală de mese cazonă, mai potrivită unei cazarme decât unui local aflat în buricul târgului. N-aș fi mâncat acolo, nici amenințat cu spargerea unei țevi în baie. Mai ales că localul se caracteriza prin mâncarea proastă de-a binelea și scumpă, iar atmosfera în locul ăla niciun student normal nu era prost să intre, în afară de ăia cu bani căcălău trimiși de mami ori de tati era animată de tot neamul de tineri manageri, vajnici clefăitori de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
știind că acest gest o va scoate din minți, mai ales după ultima salvă oratorică. Când ajunse cu un etaj mai jos, o auzi lipăind pe ciment și răcnind: Atunci să vie alea la spital, să-ți aducă pijama și mâncare, nenorocitule!". Să fi fost în jur de unsprezece noaptea când, cu ultimul metrou, ajunse la urgența Municipalului, adică la unitatea spitalicească la care era arondat. Mai erau două cazuri înaintea lui: un bărbat oacheș cu un bandaj pe braț din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le-am spus așa. Niște hapciucalii, or'șcum. Auzi, tu, la ei! Cică d-acu' trebuie musai să desfacă, dă ezemplu, bulangioaica aia dă Veronica, sau tu, ori io, sen'vișu' și să separe pâinea și salamu' stricat, dă șervețel. Mâncarea s-o aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-tu povestea că, când s-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ăia: Să vă pregătesc baia? Auzi, tu, moșule! Să vă pregătesc baia! Oaleo, praleo! Mamă, ce epocă, mânca-ți-aș! Azi, dacă iei o tipă, chiar și după la firmele astea specializate, să să ocupe dă casă, să facă o mâncare, să te servească la masă, cân' ai invitați, la o ocazie, dai numa' dă nașpete. Ori îs țărănci originale, ori îs niște bubă-n cur, d-astea, dă nu taie ceapa dăcât la aparat, că-și strică manichiura. Da' ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și stătea la taclale cu aceasta, povestind nimicuri femeiești: despre îmbrăcăminte (ce a mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi ajusta și-mi pilea unghiile atât la picioare, cât și la mâini; ea îmi curăța fața de coșuri negre (ce plăcere!); ea îmi ajusta mustața și îmi masa spatele seara... Pe toate le făcea Crina, în afară de un singur lucru: mâncare. La acest capitol era antitalent. Gătea totuși cartofi prăjiți cu ouă - singura mâncare pe care o știa face, numai că frigea cartofii până-i carboniza și ouăle până deveneau asfalt topit. De altfel nici nu-i stătea bine cu lingura
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea îmi curăța fața de coșuri negre (ce plăcere!); ea îmi ajusta mustața și îmi masa spatele seara... Pe toate le făcea Crina, în afară de un singur lucru: mâncare. La acest capitol era antitalent. Gătea totuși cartofi prăjiți cu ouă - singura mâncare pe care o știa face, numai că frigea cartofii până-i carboniza și ouăle până deveneau asfalt topit. De altfel nici nu-i stătea bine cu lingura sau cu polonicul în mână. Era de-a dreptul caraghioasă. Ca un câine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
slujbă până termini o facultate. Doar n-oi fi prost să te îngropi în învățământ, nu? La Casa de Cultură, deși eram angajat ca administrator, trebuia să fac tot ceea ce mi se cerea, adică “să halesc” într-un cuvânt, orice mâncare se ivea, fie în lăcașul de cultură, chiar la curățenie și la aranjarea recuzitelor, fie să trudesc chiar și prin gospodăriile grangurilor de la Primărie. De regulă, electricianul Valy Vasilco, priceput la toate, mă lua cu el ori de câte ori era nevoie. Făcea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]