4,285 matches
-
frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și iarăși îi spunea că în felul ăsta nu se mai poate. Ori cu ea, ori cu nevastă-sa... Ba uite că se putea. Vechile obișnuințe, Mirelo, care încă se învechesc și devin tot mai nesigure pe harul lor. Te macină și te seacă, și ea tot s-ar mai fi bătut cu pumnul în piept în fața lui Velicu că cine mai e ca ea, o femeie liberă și așa mai departe, căreia nu-i pasă și nu depinde, păi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ne vor trimite repede acasă, dar dintr-odată mă cuprinde un sentiment ciudat, o dorință de aventură, dorința de a împărtăși mai multe momente cu el, la fel ca acesta de dimineață, să nu mai fim despărțiți, ca întotdeauna, fiecare măcinat de propriile preocupări. Îi simt privirea înțepându-mă în spate, cu ostilitate, ochii uluiți, ești nebună de legat, unde îți imaginezi că te duci, iar eu îmi întorc spre el fața machiată, de ce te interesează pe tine asta, Udi, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el ciorchini, dacă se poate spune așa, Însă metafora incongruentă e tipică autorilor de la Manuzio și am căpătat și eu viciul ăsta, scuză-mă”. „Și pe urmă?” „Ia, de pildă, cazul De Gubernatis. Peste vreo lună, În timp ce pensionarul nostru e măcinat de neliniște, un telefon al domnului Garamond Îl invită la cină Împreună cu alți scriitori. Întâlnire la un restaurant arab, foarte rezervat, fără firmă exterioară: suni dintr-un clopoțel și-ți spui numele În fața unui vizor. Interior luxos, lumini difuze, muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lupte pentru a le depăși, să fie dârză și hotărâtă pentru a reuși în ceea ce-și propune. Într-un cuvânt va deveni o fată dârză, luptătoare, sentimentală și visătoare. Până la conturarea personalității ei, mai avea multe de îndurat. O măcina dorința de a merge la cerșit împreună cu Izaura, Păun și Rozmarin, pentru că o încânta venirea lor „triumfală” după o asemenea activitate. Fiecare își expunea cele primite, de la dulciuri până la articole de îmbrăcăminte bineînțeles, oferindu-i și Prințesei care stătuse la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sunt reci. Nu-i nimic vor crește altele. Ele vor fi mai profunde ca cele de dinainte și mai nesigure decât cele de dinapoi. Sigur, am orbit și nu mai văd expresia concentrică a luminii. E trist căci totul se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
să ne despărțim... Sigur că da! se destinde și se însenineză Poetul. Știam eu! Știam! Știam foarte bine că pe-aici, pe-aici trebuie să se afle! Să fie! De ani și ani, îmi seacă și-mi frământă sufletul! Mă macină! Mă tulbură! Mă cheamă! Mă rănește! Iată-l! Orașul dimineților liniștite! Orașul reveriilor! Orașul fermecat! Orașul interzis! Orașul meu: L-am văzut răsărind din obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bine e să-l punem pe Kane într-un congelator ca să-i stopăm boala. ― Nu știu dacă frigul nu-i va altera cumva starea, își dădu Dallas cu părerea. Ar putea s-o agraveze. I-am intensifica răul care-l macină dacă ne-am atinge de condiția sa actuală. ― E mai bine decât să nu facem nimic! protestă Parker, ducându-și ceașca la buze. Și ce-a făcut "autodocul" până acum? Nimic! Răul care-l roade pe Kane îi depășește posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aleile cu flori, Uniți în noua veșnicie În Raiul plin de bucurie Vom deveni nemuritori. BĂDIA GELU (În memoria fratelui meu mai mare, Gheorgheă La ultima spitalizare, medicii au spus familiei că mai mult de două luni boala care-l macină de aproape trei ani nu-l va mai duce pe picioare și, deci, sfârșitul implacabil se va produce. Și el era conștient și știa sau își dădea seama de acest lucru, deoarece, când se mai privea în oglindă, își vedea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se apropia seara. Pe drumul de întoarcere spre casă nu a scos o vorbă. Ajuns acasă, n-a vrut să mănânce nimic. Era prea obosit. S-a întins în pat cu gândul să ațipească un pic. Dar boala care-l măcina nu l-a lăsat să adoarmă. Cumplita boală nu i-a mai dat cele două luni promise de doctori și la vreo două săptămâni după ce-și vizitase satul copilăriei, casa părintească, locurile unde-și dorm somnul de veci cei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în pârgă, deci spre coacere, unii oameni secerau snopi și-i puneau la uscat la soare, apoi îi băteau și obțineau boabele. Cum din trei-patru snopi nu se obținea o cantitate mare de boabe de grâu ca să le ducă la măcinat la moară, oamenii le măcinau la râșnițe de unde scoteau o făină mai aspră din care făceau turte sau pâine dospită cu drojdie făcută când fierbea vinul în butoi. Și tare gustoase mai erau turtele și pâinea aceasta! Noi aveam o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
unii oameni secerau snopi și-i puneau la uscat la soare, apoi îi băteau și obțineau boabele. Cum din trei-patru snopi nu se obținea o cantitate mare de boabe de grâu ca să le ducă la măcinat la moară, oamenii le măcinau la râșnițe de unde scoteau o făină mai aspră din care făceau turte sau pâine dospită cu drojdie făcută când fierbea vinul în butoi. Și tare gustoase mai erau turtele și pâinea aceasta! Noi aveam o râșniță făcută de tata, o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
jos care era fixă. Avea coș în jurul pietrelor ca făina să nu se împrăștie, iar deasupra coșului era pâlnia unde puteai pune până la 8 kilograme de boabe. Era nevoie de doi oameni care să învârtă piatra de deasupra și să macine. Pentru că era râșnița cea mai performantă din sat, oamenii stăteau la rând ca să râșnească, să macine grâul sau porumbul, dacă aveau. Tata nu le lua nimic. Se bucura de invenția lui și chiar era lăudat în sat pentru morișca făcută
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coșului era pâlnia unde puteai pune până la 8 kilograme de boabe. Era nevoie de doi oameni care să învârtă piatra de deasupra și să macine. Pentru că era râșnița cea mai performantă din sat, oamenii stăteau la rând ca să râșnească, să macine grâul sau porumbul, dacă aveau. Tata nu le lua nimic. Se bucura de invenția lui și chiar era lăudat în sat pentru morișca făcută. Alți gospodari aveau râșnițe cu hadarag, așa se numea un par, un lemn gros cât mâna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
după care iar îl arestau și-l țineau la securitate și câte patru luni, lăsând în urmă o familie cu șase copii. Fratele cel mai mic, Constantin a fost născut în 1949 cum ți-am spus. Și așa l-au „măcinat” în anii 1948, ’49, ’50 și ’51. După ce venea acasă, vorbea numai cu mama, nouă, copiilor nu ne spunea nimic. Vedeam cum starea de sănătate i se șubrezea mereu. Ca șef de cuib legionar, avea grijă și de tineretul legionar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Europei”, volumul II, scriu: „Nobilimea și clerul s-au unit de-a lungul veacurilor spre a ține în jug poporul. L-au lipsit de învățătură, ca să-l poată stăpâni mai bine. Înalta societate nu este decât un ulcer mizerabil, care macină organismul statului”. Profesorul universitar Valeriu D. Cotea ajunge la concluzia că „Sfaturile sunt inutile, întrucât cei deștepți nu au nevoie de ele, iar cei proști nu le înțeleg”, în capitolul „ Autoverdict” din cartea „Cu și despre Valeriu D. Cotea, sub
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
bostan), miez de semințe de floarea soarelui, miez de nuci și legume: morcov, cartofi, ceapă, varză murată, mâncare de fasole boabe, compoturi și gemuri de fructe, pâine neagră din făină de grâu, orez, mămăligă, preparată din mălai (boabe de porumb măcinate). Urzicile opărite, asociate cu miezul de semințe de dovleac, fac o curățenie desăvârșită a intestinelor. Urzicile excită pereții intestinelor, pentru expulzare și miezul (mărunțit, măcinat în gură cu măselele) semințelor de dovleac vin din urmă și mătură tot și ung
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fructe, pâine neagră din făină de grâu, orez, mămăligă, preparată din mălai (boabe de porumb măcinate). Urzicile opărite, asociate cu miezul de semințe de dovleac, fac o curățenie desăvârșită a intestinelor. Urzicile excită pereții intestinelor, pentru expulzare și miezul (mărunțit, măcinat în gură cu măselele) semințelor de dovleac vin din urmă și mătură tot și ung cu ulei pereții intestinelor. Leurda curăță deșeurile din sânge, omoară și evacuează microbii și viermii intestinali. Daniel Reid, în cartea „Tao pentru sănătate, sex și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
experiență fundamentală sesizând constanta și uniformitatea temporalității, ci trăiesc exacerbat, pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel străpuns și copleșit de ascuțimea durerii resimte presiunea ce stă să-l zdrobească ca una ce tinde la nesfârșit, ca o zguduire ce macină ontic fiecare palier al ființei sale amânându-și mereu consolatorul final. Suferindul speră din mijlocul agoniei fremătării sale că durerea sa va trece dar resimte opusul acestei aspirații, senzația că dilatarea temporală îl menține într-un mod prelung și nedeterminat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dinainte la ce ai să ajungi conversând cu Marie-Liliane ? Delicioasă fată, ce te face uneori chiar să uiți că frumusețea nu i-a fost dăruită ! Uneori îmi permit inutile și vinovate visări și mă întreb (mai ales când nemulțumirile mă macină) cum oare ar fi arătat viața mea dacă destinul nedrept nu ar fi hotărât dinainte ca Marie-Liliane să rămână domnișoară bătrână... Chiar aceștia sunt termenii în care mă gândesc la ea și acest mod mă salvează de orișice posibilă remușcare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
operațiuni și acești slujbași știu să-și facă meseria, să ne țină uniți prin condiția noastră comună, controlabili prin nevoi și plăceri, dar totodată dezbinați de suspiciune și de frică, de vină nemărturisită și nici măcar mărturisibilă. Sistemul știe să ne macine pe dinăuntru, ne bagă În paradoxul mizeriei absolute. Iar noi sîntem foarte tineri, abia dacă am avut ocazia să Întrezărim aceste lucruri despre care am auzit vorbindu-se și despre care aflăm acum ce Înseamnă. Nu sîntem nici pe departe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În poarta unității), mă crede că am pentru el ce spun că am. Deja mă văd dus În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de bucureștean i se Înmoaie și aproape că se bucură cînd i se adresează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
construită din piatra locală, de un galben-auriu colbuit, împănată cu fosile dar, din păcate, cam moale. Colțurile acoperișului sunt ornate cu statui de femei care reprezintă virtuțile, reduse, din motive de necesitate, la patru, și pe care timpul le-a măcinat, prefăcându-le în stâlpi aproape lipsiți de formă. Pe un fronton, la unul din capete, se poate vedea o zeitate reverențios înclinată, despre care se presupune că ar reprezenta râul Enn. Dar și el a fost mâncat de timp. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsească slujba academică la care râvnea. A scris niște piese de teatru pe care nimeni nu i le-a jucat și (așa se spunea) niște poeme pe care nimeni nu i le-a publicat. Nu există nici o îndoială că-l măcina invidia la adresa artiștilor și gânditorilor. Un timp se dedicase unor cercetări istorice, înclinând să se considere arheolog, deși nu făcuse nici un fel de săpături și muncă de teren, cu excepția a două săptămâni, când scurmase pe lângă zidul roman. A intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]