KorAP: Find »[drukola/base=măgar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...116 >

2,890 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879

Laban. 34. Atunci el a zis: "Eu sunt robul lui Avraam. 35. Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. 36. Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrînețe, un fiu stăpînului meu; și lui i-a dat el tot ce are. 37. Stăpînul meu m-a pus să jur și a zis: "Să nu iei fiului meu o nevastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
uitîndu-se la nuiele. 42. Cînd oile erau slabe, nu punea nuielele, așa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov. 43. Omul acesta s-a îmbogățit astfel din ce în ce mai mult, a avut multe turme, robi și roabe, cămile și măgari. $31 1. Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta." 2. Iacov s-a uitat și la fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
în țara Seir, în ținutul lui Edom. 4. El le-a dat porunca următoare: "Iată ce să spuneți domnului meu Esau: "Așa vorbește robul tău Iacov: "Am locuit la Laban, și am rămas la el pînă acum, 5. am boi, măgari, oi, robi și roabe, și trimit să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta." 6. Solii s-au întors înapoi la Iacov și au zis: "Ne-am dus la fratele tău Esau și el vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
său Sihem, au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, și au ieșit afară. 27. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morți, și au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. 28. Le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe cîmp; 29. le-au luat ca pradă de război toate bogățiile, copiii și nevestele, și tot ce se găsea în case. 30. Atunci Iacov a zis lui Simeon și lui Levi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
au fost: Hori și Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 23. Iată fiii lui Șobal: Alvan, Manahat, Ebal, Șefo și Onam. 24. Iată fiii lui Țibeon: Aia și Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, cînd păștea măgarii tatălui său Țibeon. 25. Iată fiii lui Ana: Dișon și Oholibama, fata lui Ana. 26. Iată fiii lui Dișon: Hemdan, Eșban, Itran și Cheran. 27. Iată fiii lui Ețer: Bilhan, Zaavan și Acan. 28. Iată fiii lui Dișan: Uț și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
în fața lor. 25. Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, și să li se dea merinde pentru drum. Și așa s-a făcut. 26. Ei și-au încărcat grîul pe măgari, și au plecat. 27. Unul din ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului, 28. și a zis fraților săi: "Argintul meu mi s-a dat înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
argintul fiecăruia în sacul lui, și să li se dea merinde pentru drum. Și așa s-a făcut. 26. Ei și-au încărcat grîul pe măgari, și au plecat. 27. Unul din ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului, 28. și a zis fraților săi: "Argintul meu mi s-a dat înapoi, și iată-l în sacul meu." Atunci li s-a tăiat inima; și au zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, și să pună mîna pe măgarii noștri." 19. S-au apropiat de economul casei lui Iosif, și au intrat în vorbă cu el la ușa casei; 20. și au zis: Domnule, noi ne-am mai coborît o dată aici, ca să cumpărăm merinde. 21. Apoi, cînd am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mîinile mele." Și le-a adus și pe Simeon. 24. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor. 25. Ei și-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănînce la el. 26. Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, și s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grîului lui." Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3. Dimineața cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4. Dar abia ieșiseră din cetate, și nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: "Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; și, cînd îi vei ajunge, să le spui: "Pentru ce ați răsplătit binele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
și-a deschis sacul. 12. Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă și sfîrșind cu cel mai tînăr; și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13. Ei și-au rupt hainele, și-a încărcat fiecare măgarul, și s-au întors în cetate. 14. Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, și s-au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui. 15. Iosif le-a zis: "Ce faptă ați făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
Faraon; le-a dat și merinde pentru drum. 22. Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb. 23. Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt, și zece măgărițe încărcate cu grîu, pîine și merinde, pentru drum. 24. Apoi a dat drumul fraților săi, care au plecat; și le-a zis: "Să nu vă certați pe drum." 25

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
Dați vitele voastre, și vă voi da pîine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint." 17. Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pîine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18. După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, și i-au zis: Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
un leu; ca o leoaică: cine-l va scula? 10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, pînă va veni Șilo, și de El vor asculta popoarele. 11. El își leagă măgarul de viță și de cel mai bun butuc de viță mînzul măgăriței lui. Își spală haina în vin și mantaua în sîngele strugurilor. 12. Are ochii roșii de vin, și dinții albi de lapte. 13. Zabulon va locui pe țărmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
în vin și mantaua în sîngele strugurilor. 12. Are ochii roșii de vin, și dinții albi de lapte. 13. Zabulon va locui pe țărmul mărilor, lîngă limanul corăbiilor și hotarul lui se va întinde înspre Sidon. 14. Isahar este un măgar osos, care se culcă în grajduri. 15. Vede că locul unde se odihnește este plăcut, și că ținutul lui este măreț; își pleacă umărul sub povară, și se supune birului. 16. Dan va judeca pe poporul său ca una din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

tineri, cu fața neagră și dinții albi, alții cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
care-l însoțea era un om în pragul bătrâneții, un ins tăcut. Înalt ca toți atlanții, mai înalt chiar decât mulți atlanți (avea, fără o palmă sau două, patru coți) și bineînțeles decât Auta, soldatul acesta mergea îngîndurat, legănîndu-se pe măgarul prea mic pentru el și nu se uita nicăieri, numai la cărarea pe care călca măgarul. Auta îl urmări un răstimp cu coada ochiului, apoi nu se mai uită și zâmbi. În cea din urmă călătorie ochii săi se obișnuiseră

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
mai înalt chiar decât mulți atlanți (avea, fără o palmă sau două, patru coți) și bineînțeles decât Auta, soldatul acesta mergea îngîndurat, legănîndu-se pe măgarul prea mic pentru el și nu se uita nicăieri, numai la cărarea pe care călca măgarul. Auta îl urmări un răstimp cu coada ochiului, apoi nu se mai uită și zâmbi. În cea din urmă călătorie ochii săi se obișnuiseră să vadă mulți oameni scunzi. Mai ales răsăritenii din Șumer sau Akkad, sau mărunții hananei nu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat, dar omul pesemne că nu se gândea la nimic. Drumul spre Piscul Sfânt era greu și lung, de la poale până în pisc aveau de mers călare două zile. Iar acum ajunseseră de-abia la jumătatea drumului. Lăsaseră

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
luă repede bila și împiedicîndu-se în iarbă fugi spre păstori. Dar Auta nu-l mai vedea, se întorsese spre răsărit și privea soarele și munții. Păstorii își vedeau de munca lor. Soldatul își luase armele și-și așezase desagii pe măgar, iar acum îl striga pe sclav să pornească la drum. Sclavul se sculă, ca în vis, și se duse să-și pregătească asinul. Pe drum nu mai privi ca până atunci tufele și stâncile, nu se mai aplecă să culeagă

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
stâncile, nu se mai aplecă să culeagă flori. Se uita numai către zări. Dar soldatul nu-l băgă în seamă; el își urma ca și în ajun mersul pe jumătate adormit în legănarea liniștitului asin. Înaintau în pasul modest al măgarilor și nu schimbau nici o vorbă. Auta nu se mirase nici în întîia parte a drumului de firea acestui soldat. În armata atlantă erau mulți la fel. Nu-l smulgea nimic din tăcerea lui și era în toate privințele soldatul bun

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
că cine ajunge sus, moare. Noi n-am murit. - Și cu ce vă hrăniți voi acolo? - Cu rădăcini. Unii vânează. - Aveți arme? - Ne-am făcut arcuri. Dar avem și câteva arme de aramă. Dacă vor veni și ceilalți, vom avea măgari și hrană de la peșteri. Auta păli. - Cum? De unde? - De la peșteri! repetă robul. Ceilalți poate au și venit de când am plecat eu. - Și cine te-a trimis la mine? întrebă în sfârșit Auta. - M-a trimis căpetenia noastră, neîntrecutul arcaș Mai-Baka

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
dacă ai poruncă să te duci, du-te. Dacă până în trei zile nu te întorci, să știi că ne vom duce în Marele Oraș să spunem că ai pierit. Apoi căpetenia îi întoarse spatele. Neavând de ales, Auta își îndemnă măgarul la drum. Un soldat îi strigă din urmă: - Nu rămâi să mănînci? Să nu mori flămând... - De mîncare-mi arde mie acuma?! răspunse Auta vrând să glumească, dar glasul lui era prea tulburat ca să fie glumeț. În cercul câmpiei, lumina slăbise

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
obraz. Apoi privi iar. Turnul înalt, neted, lucitor, fără nici o urmă de încheieturi sau de legături, avea și un soi de ferestre aproape rotunde, alungite în sus și în jos. Acele ferestre erau luminate. Seara cădea repede. Auta descălecă de pe măgar, lăsîndu-l să pască în lanul de grâu. Făcu doi pași spre turn. Băgă de seamă însă că începe să-l părăsească îndrăzneala. Ce putea fi asta? Sau era una din acele stânci care cad uneori din cer și din întîmplare

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
din turnul oamenilor sau zeilor străini. Le lăsase acolo globul sticlos cu săgeata lui, numai foile și unealta ciudată de scris fără vopsea și fără cărbune le avea la sine, primite în dar. Ieșind în lanul de grâu, își văzu măgarul păscând departe spice. Era aproape întuneric și unele stele ieșiseră. Căută să vadă încotro putea fi cortul soldaților, și porni într-acolo. Drumul i se păru mai scurt de o clipă. Soldații stăteau în jurul unui foc și mâncau. Când îl

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]