2,197 matches
-
de vite, plin cu luptătorii rezistenței poloneze, dar zgomotul era același. Dați-vă jos pantalonii. Dați-vă jos pantalonii. Erau sute de povești ca aceasta. Tineri blonzi care se dădeau drept arieni, băieți de trei ani care se ascundeau la măicuțe catolice, italieni, francezi, greci și olandezi, toți dându-se drept cetățeni, bineînțeles, inferiori rasei superioare, dar nu evrei, până li se striga să își dea jos pantalonii. Dacă îi strigau asta fiului meu, ce le va spune? Că în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
suiau la loc, motorul tușea din nou și se bloca. Lăsați-mă, feciori, făcea bătrînul, că iaca, am ajuns pricină de stricăciune, mă fac de rușine Înaintea creștinilor. Am, bag samă, păcate multe, nici io nu le știu, Îndură-te, Măicuță Sfîntă, și de unul ca mine!... Minunea a slăbit În intensitate abia cînd sătenii au Început să-i alunge chiar ei pe cei veniți din afară, fiindcă, de atîta lume Într-un sat cu apă puțină, secaseră toate fîntînile, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
curte, iaca, dă să intre o cățea mare, albă, necunoscută. — Numa’ ce o văd, nană dragă, că deschide gura și o aud grăind: Bună demineața, nană! Hie-ți milă și dă-mi și mie o plăcintă că tare-s flămîndă! — Doamne, Măicuță Sfîntă! făcu fata Nodului. Așa strigase la ceasul Întîmplării și gazda, scăpînd vasul din mînă și fugind În casa dinainte după bărbat: — Sai, Mitrule, că ia cățaua dracului! Mitru a sărit cu furca, dar n-a mai apucat să facă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neamurile În vizită să mă vadă și să mă audă. Dispariția de vreun an de zile a luminii mele Îi năucise pe toți. Închideau ochii, dînd să facă doi pași, după care Îi deschideau suspinînd: „N-aș putea trăi, Doamne, Măicuță Sfîntă!...“ Aflaseră că, totuși, copilul funcționează, i-au umblat la Cluj, dacă nu la ochi, la cap, povestește din cartea de istorie, din cea de geografie, citește cu mîna și recită din gură, singur, de la un capăt la altul Nunta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Arcul voltaic dintre noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din jur Încă nu se arătau În stare să-și Închipuie că am putea rămîne pentru totdeauna Împreună. — I-a venit mintea la cap, ție-ți mulțumesc, Măicuță Sfîntă! se Închina mama cu gîndul, firește, la mine... — Era și timpul, punctă liniștitor și bătrînul. Aveam treizeci și opt de ani În 1992, iar Nicole douăzeci și patru. Minionă, cu vocea aceea de Alice În Țara Minunilor, imaginea ei impregnată În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urma urmei ce puteau să-i facă? În orice caz, trebuia să le arate că nu-i e frică. Hei, frumusețe! au strigat când a trecut prin fața lor. A observat de Îndată că nu i-au zis nici tanti, nici măicuță, nici vreunul dintre ceilalți termeni cu care i se adresau adesea cei de vârsta lor. Asta ar fi putut să-i facă plăcere, dar nu i-a făcut. și-a văzut grabnic de drum. Cei doi au fost de Îndată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pioasele călugărițe ale acelui ordin care, în afară de diverse spitale și de casa mamei din Aachen, mai avea în grijă și câteva filiale în străinătate. De filiala romană ținea și un adăpost pentru copii în care sora mea le ajuta pe măicuțe. Tot timpul umblau grăbite, săpau grădina de zarzavat a mânăstirii și nu păreau să aibă vreme pentru rugăciuni. Până și stareța punea osul la treabă, distribuia, așeza rufe în teancuri și participa cu spor la recoltarea măslinelor. O mânăstire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de transparent, de parcă și ea ar fi fost din sticlă, la orice oră în așteptarea miracolului. După asta, mâinile ei dispăreau, ca și când nu ar mai fi fost nimic de spus, în mânecile veșmântului care o proteja din toate părțile. De îndată ce măicuța pleca, beam vin din paharul rămas intact. În timpul ăsta îmi treceau cu siguranță prin cap lucruri necuviincioase. De vreme ce, băiat fiind, mă transpusesem în rolul unui arhanghel care nu se mulțumea doar să vestească. Și încă în lagăr, pe când camaradul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce jucam zaruri, să mă convingă de singura credință adevărată, o huleam pe Fecioară și enumeram toate instrumentele de tortură cu care oamenii de ambe sexe au fost schingiuiți în numele Maicii Domnului. Sora mea, însă, părea să fie fericită printre măicuțele muncitoare. Ea își regăsise credința din copilărie care, la sfârșitul războiului, confruntată cu violențele soldățești, se pierduse; asta avea să aibă urmări. Cea de-a treia adresă îmi fusese dată cu puțin înainte de începutul călătoriei de către Dina Vjerny, care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îngerii sunt iarăși pe pământ. Am să îi rog să mă ajute Și chinul să-l alunge-n nori Să vină-n somn și să-mi mai cânte Durerea nemuririi dintre zori. AERUL DIN IERNI în memoria mamei ELENA COSTEA Măicuță dragă a trecut o săptămână De când ai plecat din viață supărată, Sunt însingurată și am imaginea cu mine, În suflet n-am să uit vreodată... Măicuță, dragă, dacă mai trăiai Să te bucuri maică și de mine, Eu te-ngrijeam
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai cânte Durerea nemuririi dintre zori. AERUL DIN IERNI în memoria mamei ELENA COSTEA Măicuță dragă a trecut o săptămână De când ai plecat din viață supărată, Sunt însingurată și am imaginea cu mine, În suflet n-am să uit vreodată... Măicuță, dragă, dacă mai trăiai Să te bucuri maică și de mine, Eu te-ngrijeam și mai speram Să-ți fie mamă bine pentru tine. Am amintirile cu mine Și-n casă sufletu-ți trăiește, Tu mă veghezi să-mi fie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mamă bine pentru tine. Am amintirile cu mine Și-n casă sufletu-ți trăiește, Tu mă veghezi să-mi fie bine Și-n neființă noaptea nu sfârșește. Iar zilele rămân în nemurire, Îngerii te-or sfătui în cer Să ai măicuță grijă și de mine când viețuiești pe aerul din ierni. NORI DE STEA Spun mamei că a mai trecut o zi Și-am stat să o privesc Din patul ei de-a nemuri Doar lacrimi se lungesc. Spun mamei c-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
conformă pe dată; copiii veniră în preajma Inei, o îmbrățișară și, cu paharele ridicate, strigară în cor: - Să trăiți, mulți ani! Vișinel veni cât putu de aproape de Ina, îi luă mâna stângă, i-o sărută și zise: să trăiești mulți ani, măicuță dragă! Cealaltă mână a Inei se afla în mâna lui Mihăiță, care rosti aceleași cuvinte; apoi se lipiră amândoi de mama lor formând un tot, ca un grup statuar. Alex, impresionat de scena ce i se înfățișa, vizibil marcat, trecu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a căutat Peter Reeves de la Chronicle? — Da. — Nu l-a interesat ideea? — Ba da, răspunse Adrian, dar cele mai compromițătoare detalii pe care am putut să le descopăr despre Fanny Tarrant au fost că a invatat la o școală de măicuțe cu internat, nu la una de stat, că trăiește cu un tip pe care-l cheamă Creighton și că are tatuat pe un umăr un fluture purtând pe aripi inițialele unui fost star de muzică rock. Trebuie să recunoști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In aer rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde Măicuței Lui Sfinte ! Bine ai venit, Doamne, din nou, în Betleemul din inima noastră, unde ți-am pregătit vrednic sălaș, înmiresmat cu iubire și pace !
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
la epicentru, În zona Vrancei, o magnitudine de aproape cinci grade pe scara Richter, totuși, aici, pe vârful dealului maiestuos dintre văile Racovei și ale Tutovei, fusese resimțit destul de dur, și de panicard, În rândurile oamenilor care l-au perceput. Măicuța, tânăra călugăriță de la Troița situată pe partea dreaptă a șoselei asfaltate, ce tăia pădurile drept În două, speriată, sări, cu mâinile Înainte, la minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat, și el, Tăicuța, merceologul mănăstirii Floreni, cu una din mâini, dreapta, Întinsă, și, cu cealaltă, ținându-și obiectul ce-i acoperea capul. Instantaneu, Măicuța aproape că Îi căzu la piept, trupurile lipindu-li-se, elegant, unul de celălalt, ca două viguroase mlădițe de salcie. Au tresărit, ambii, Încercând, inutil, să se scuze, unul față de celălalt, pentru gest. Zadarnic. Imprevizibilul se produsese. Momentul devenise, Într-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la piept și gură la gură, căușul palmelor lui ocrotind, ca o broboadă de lumină, capul ei, iar cel al palmelor ei, ca o coroană de lauri, capul lui, aidoma unei cu totul remarcabile statui. Când, În sfârșit, se desprinseră, Măicuța exclamă: ei, iată ce-am făcut! O, nu te speria, nu, că doar nu noi am făcut ce ți se pare că am fi făcut. Dar? De fapt, nu am făcut nimic. Decât, doar, că, În acest mijloc de natură
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și la pieptul celuilalt. Și o cuprinse din nou, În brațe, sărutând-o Îndelung. Ea răspunse cu dulceață sărutului Tăicuței. După care, osteniți, aproape, intrară În troiță. Aceasta se compunea din două Încăperi nu prea mari. În una sta ziua, Măicuța, acolo fiind primiți turiștii, vizitatorii, unii doar aprizând o lumânare, alături de multe altele, alții cumpărându-și materiale, obiecte de cult, fie pentru ei, drept amintiri, fie pentru alții, spre a li se face cadouri, În memorizarea frumuseții locurilor prin care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altele, alții cumpărându-și materiale, obiecte de cult, fie pentru ei, drept amintiri, fie pentru alții, spre a li se face cadouri, În memorizarea frumuseții locurilor prin care viața i-a adus pentru câteva clipe rare. Cealaltă Încăpere Îi servea, Măicuței, drept cameră pentru dormit. Se așezară pe câte un scaun: ea, dincolo de măsuța din mijloc, cu fața spre șosea; el - de partea opusă, cu fața dinspre Măicuța. Și conversară. Mult conversară. Despre lucruri mărunte, fără importanță, de nereținut. Se vedea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care viața i-a adus pentru câteva clipe rare. Cealaltă Încăpere Îi servea, Măicuței, drept cameră pentru dormit. Se așezară pe câte un scaun: ea, dincolo de măsuța din mijloc, cu fața spre șosea; el - de partea opusă, cu fața dinspre Măicuța. Și conversară. Mult conversară. Despre lucruri mărunte, fără importanță, de nereținut. Se vedea Însă lesne că una spuneau și alta gândeau. Târziu, când puterea nopții prinse a pune stăpânire pe Întreagă acea parte a lumii, Tăicuțași manifestă intenția de a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lucruri mărunte, fără importanță, de nereținut. Se vedea Însă lesne că una spuneau și alta gândeau. Târziu, când puterea nopții prinse a pune stăpânire pe Întreagă acea parte a lumii, Tăicuțași manifestă intenția de a o părăsi, pentru ziua respectivă. Măicuța, ridicându-se de pe scaun, veni către el. I se opri În față. Se ridică și el de pe scaun. Respirațiile li se Întâlniră. El Îi cuprinse capul Între palme și Începu să o sărute fierbinte, Îndelung. Pe când el Începu să-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
locuri de muncă. Mai departe, la facultate, nu aveau cu ce să-și susțină cheltuielile. Au tot căutat și zadarnică le-a fost căutarea. Pe atunci nu se cunoșteau. S-au cunoscut abia câțiva ani mai târziu, la mănăstirea Floreni. Măicuța, Îi devenise, ei, nume, datorită faptului, că, fiind prima, din familia lor numeroasă, iar mama murindu-i de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nume, datorită faptului, că, fiind prima, din familia lor numeroasă, iar mama murindu-i de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]