3,738 matches
-
gânduri limpezi, să încercăm calea mănăstirii Golia, aflată „în dricul Târgului”. Așa pentru încălzire ascultă ce spunea Paul de Alep despre turnul Goliei, pe la 1653, când a vizitat Moldova: „Nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție. Dacă vrei să ajungi în vârful lui trebuie să urci cele 120 de trepte, trecând prin cele două caturi cu încăperi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară și în sfârșit terasa de unde ți se deschide o vastă panoramă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se spună așa de des ce să facă și, în plus, voia totuși să afle ce-i aia o limbistă. Și un surogat de penis. Până la urmă puse I... U... B... I... R... deasupra E-ului ei. „Un lucru-n măreție ne’ntrecut” zise Gaskell și puse D... L... D... O..., folosindu-se de I-ul Evei. Nu poți pune două la fel, sări Eva. Deja ai folosit o dată „dildo”. — Ăsta de-aici e diferit, se apără Gaskell. Ăsta are favoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
legat cu sfoară, cadavrul unui albatros pe care l-a ucis. . Citat dintr-un poem al lui Francis Thompson î1859-1907), The Kingdom of God: „... Your estranged faces/ That miss the many-splendoured thing” î„...Chipurile voastre-nstrăinate/ Ce pierd un lucru-n măreție ne’ntrecut”). . Citat dintr-un rubaiyat de Omar Khayyam îRubaiyatul LXXI): „O Mînă-ascunsă scrie și trece mai departe./ Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte/ Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvînt./ Nici lacrimile toate nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
însă. — Ei, nici chiar așa să vorbiți de noi. Am întâlnit eu aici oameni care... — Spoială, domnule, spoială. Învață doar din conversație, nea Mitică. Ciupesc de ici-colo, lustru, atât! Limba dată la polizor, atât, crede-mă. Numai provincia! Acolo e măreția. Acolo, în plictiseală, în mocneală. Acolo-i adevărul, domnule Ostap Bender, acolo, să știi. Ai fost dumneata în capitala unui județ de munte, în zilele noastre? Șoferul se crispă pe volan, reuși să depășeascăbasculanta uriașă din față, trase o înjurătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieși în frunte. Îl alegi pe cel puternic și inteligent, în detrimentul celui slab și blând. — O argumentație necruțătoare, Nathan. Dacă faci un pas mai departe, o să ajungi să-mi spui că Stalin ar trebui respectat ca un om plin de măreție. — Stalin a fost un tâlhar, un criminal dement. Eu vorbesc despre instinctul de supraviețuire, Tom, despre voința de a trăi. La orice oră din zi sau din noapte, îl prefer pe pungașul descurcăreț blegului evlavios. Poate nu joacă mereu conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în orice caz. Dacă și când o să vină momentul, ai să înțelegi tot. E, probabil, mișcarea cea mai deșteaptă pe care am făcut-o vreodată în viață. Un gest măreț, Nathan. Cireașa de pe tort. Saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției. Habar n-am despre ce vorbește. Harry e în plin avânt bombastic și aruncă declamații enigmatice din plăcerea pură și egoistă de a se auzi vorbind, iar eu nu mai văd nici un motiv să prelungesc conversația. De-acum, Tom e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o zi înainte să vorbesc cu el la telefonul de la Chowder Inn. Am parcurs în goană documentul și, în trei minute, am înțeles ce dorise să spună cu „gestul măreț“, „cireașa de pe tort“ și „saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției“. Făcea referire la testamentul pe care îl țineam acum în mâini, care era într-adevăr ceva măreț, ceva surprinzător și măreț, care dovedea că îmi ascultase avertismentele mult mai atent decât crezusem. Chiar dacă refuzase să dea urmare sfaturilor, se protejase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe care o luau evenimentele, aceea era că Tom și Rufus nu vor mai fi niciodată săraci. Pentru a două suta oară de la moartea lui, gândurile mi s-au îndreptat către Harry și saltul lui amplu de lebădă în eternitatea măreției. Într-o seară de joi de la începutul lui iunie, Honey a anunțat că e însărcinată. Tom i-a pus un braț pe după umeri, apoi s-a aplecat peste masă și m-a întrebat dacă vreau să fiu naș. — Ești singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
alb de croială occidentală. Arată bine împreună. La început, ea pare să se distreze. Împărăteasa Wu e o piesă experimentală. Este pentru prima oară când actori chinezi recită proză, în loc de poezie. Împărăteasa Wu e zugrăvită ca o femeie plină de măreție. Publicul aclamă zgomotos la căderea cortinei. La recepție, Lan Ping își pierde controlul. Vorbește dur. Spectacolul e prea șters, după părerea mea. Îi lipsește energia. Actrița e nepotrivită pentru rol. Nu există sinceritate. Ea nu joacă, e ca un călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu ăsta e subiectul discuției noastre de astăzi. Uite, ia de-aici. Scoate un dosar din sertar. Perfecționează-ți cunoștințele despre Partid - citește operele lui Mao. Ține minte, numai atunci când viața cuiva se împletește cu istoria, are parte de adevărată măreție. Se apucă să citească din ceea ce i-a recomandat Kang Sheng. Cărți și lucrări. Poveștile o fascinează. Sunt despre istoria Partidului Comunist, dar mai mult despre succesul unui singur om. Un bărbat care de unul singur a pus bazele Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
făcându-le semn muzicanților să-și reia muzica întreruptă. Furat de amintiri, Ledoulx se ridică, ținându-și paharul ca pe o imaginară cupă, în încercarea de a impresiona femeia cu ultimul gest al boierului Filipescu, dar, lipsindu-i cu desăvârșire măreția seniorială a acestuia, se trezi într-o postură ridicolă și apelă la o formulă patetică de încheiere, care sună însă cu mult mai artificial decât intenționase. ― Așa a fost colaboratorul nostru, madame! zise și imediat realiză că, prin folosirea neinspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind păsările din copacii din jurul său. Kulfi își servea fiul cu o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Zi de zi, pe măsură ce înainta spre nord, își dădea seama de propria lui nimicnicie, cu toate că nici chiar deșertul, cu imensitatea lui, nu reușise să-i creeze complexe în peste patruzeci de ani de viață. Acum se simțea minuscul, nu în fața măreției pământului, ci a josniciei acelora care îl locuiau, care fuseseră în stare să implice femei și copii într-o luptă între bărbați. Nu știa cu ce arme trebuia să lupte cu asemenea oamnei. Nimeni nu-i explicase niciodată regulile acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine de șase ore de întârziere. Coborî ultimul, cu covoarele, sacul de piele și pătura grea, și își îndreptă pașii pe urma celor ce dispăreau în spatele unei porți mari de sticlă mată, impresionat de măreția înaltei gări unde zburau cârduri de lilieci și unde nu se mai auzea decât pufăitul locomotivei, ce părea că respiră adânc, trăgându-și sufletul după epuizantul efort. Apoi traversă marea sală de așteptare, cu marmură murdară și bănci lungi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia imamului, nu șovăiți să ucideți ca s-o faceți să triumfe. Pentru mine, orice cauză care ucide Încetează să mă mai Înflăcăreze. Ea se urâțește În ochii mei, Își pierde măreția și se Înjosește, oricât de frumoasă ar fi putut să fie. Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu moartea”. Voise să strige aceste fraze, dar se stăpânise, tăcuse, hotărâse să-și lase prietenul să alunece netulburat către destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sau la fiecare masă, zeci de convivi. Se discuta la nesfârșit, uneori se glumea, dar fără exagerări. Familiaritatea nu e niciodată tolerată În Persia, acolo politețea este prețioasă și grandilocventă, oamenii au adesea tendința de a se declara „sclavii umbrei măreției” persoanei căreia i se adresează, și, când e vorba de altețe, de altețe de sex feminin mai ales, se pornesc să sărute pământul, dacă nu În fapt, măcar prin mijlocirea formulelor celor mai bombastice. Și apoi a venit acea tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nuntă și din toți banii îți voi cumpăra unul exact la fel, iar migrena se strângea în jurul capului meu, agățându-se cu forcepsul, cum voi putea sta dreaptă sub hupa1, cum va putea sta el alături de mine, ultima rămășită a măreției sale i-a fost răpită chiar în ziua nunții mele, iar de atunci am ascuns de ochii lui tumultul noii mele vieți, mi-am uitat promisiunea și numai atunci când mergeam să îl vizitez, rareori, umbra termometrului rămasă pe perete îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iubită? m-a întrebat It½. — Da, am răspuns cu un oftat. Din anumite motive însă, nu putem fi deocamdată împreună. — Vă înțelegeți bine, nu? întrebă el. — Așa îmi place să cred, am răspuns, chicotind. It½ mi-a vorbit, liniștit, despre măreția lui Mozart. Îi cunoștea opera la fel de bine ca un sătean ce știe toate potecile muntelui din apropierea casei. Mi-a spus că și tatălui său îi plăcea Mozart și că l-a pus să-l asculte încă de la vârsta de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Fundătură, strânși cerc În jurul meu și dându-și coate. Am cerut să fiu admis. Din păcate, mă exprimam În italiană: eram altă rasă. Ieși În față șeful, pe nume Martineti, care atunci mi se păru cât un turn, strălucind de măreție și desculț. Hotărî că trebuia să suport o sută de șuturi În șezut. Probabil că voiau să redeștepte șarpele Kundalini. Am acceptat. M-am așezat la perete, ținut de brațe de doi adjuncți, și am suportat o sută de lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui, să-l proiecteze pe culmi. Către sfârșitul cinei, Garamond Îi va spune la ureche să treacă a doua zi de dimineață pe la el”. „Și a doua zi de dimineață el vine”. „Poți să juri. Își va petrece noaptea visând măreția lui Adeodato Lampustri”. „Și apoi?” „Apoi, a doua zi dimineața, Garamond Îi va spune: «Aseară n-am Îndrăznit să vorbesc, pentru a nu-i umili pe ceilalți, ce lucru sublim, nu mai vorbesc de referatele de lectură entuziaste, aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că se făcuse târziu și trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă cu atenție porțiunea aceasta: Das Grosse Tor Von Kiev, Marea poartă a Kievului. Genial Mussorgsky aici, nu? Câtă măreție, câtă hotărâre de a străpunge această poartă! Vai dar ce cald s-a făcut! Madam Grosu chiar sare calul! S-a descheiat la șliț și și-a tras pantalonii de pe el din poziția culcat. Săteam pe marginea patului și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
totodată, semnul ce marchează o perioadă precară de dezbatere filosofică. Ca urmare, filosofia, în sensul ei autentic, trebuie să-și justifice propria rațiune de a fi. De ce filosofia? Ce tip de argumente îi pot justifica astăzi utilitatea și neînlocuirea ei? «Măreția și mizeria filosofiei!», am putea exclama, împrumutând expresia pascaliană. Pentru Pascal, ființa măreață dar și mizeră este doar omul, iar între modul de a concepe omul și natura filosofiei există o legătură destul de strânsă și evidentă. Acest paralelism este sursa
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
șansă de supraviețuire din șase! Jocul înceta să mai fie joc și până și cel mai superficial dintre cei care ocupau acum fotoliile cu catifea simțea, nu cu creierul, nici cu inima, ci cu oasele, cu zgârciurile și cu nervii, măreția teologică pe care o căpătase ruleta. După ce Ruletistul încarcă arma și puse în rotație butoiașul, stârnind iarăși micul râset sacadat de metal negru, bine uns, piesa hexagonală, grea de cartușe, se opri cu singurul loc gol în dreptul țevii. Declicul trăgaciului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care-i va face în continuare. Căci, după ce epuizase fazele succesive ale muzicii antice, într-o după-amiază Emil Popescu îl luase prin surprindere pe saxofonist cu primele sonuri ale unui cantus planus gregorian, într-o curgere de o inconfundabilă măreție. Cam din acest moment vecinii din bloc începură să se intereseze din nou de excentricul lor colocatar, mai cu seamă bătrânele, cărora muzica "bisericească", deși diferită de cea pe care o știau ele, începea să le placă, așa încît în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
votului universal, a trecut la dezbaterea proiectelor de legi respective în ziua de 29 decembrie 1919, apreciată ca unul dintre cele mai înălțătoare momente din istoria neamului românesc. În discursul rostit cu acest prilej, N. Iorga, președintele Adunării Deputaților sublinia măreția evenimentului, atunci când „Basarabia și Bucovina, țările smulse vechii Moldove, și acele mândre părți ardelene, bănățene, crișane și maramureșene... au proclamat pe rând reintrarea lor în România deplină”. Într-o atmosferă entuziastă, prin îndelungi aclamații, Parlamentul a adoptat cele trei proiecte
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]