2,300 matches
-
kinesiterapeut. Cu ajutorul lui, se ridică. Stă câteva minute ridicată. Încă un progres! În sfârșit, iaurtul și compotul de pere își fac și ele apariția. Considerabil progres! Își face singură "toaletă mică." Stă într-un fotoliu. Citește. La prânz mănâncă la măsuța pe rotile. Nu mai are nevoie de terapie intensivă. Patul îi este împins până la frontiera cu serviciul de chirurgie, de unde vine s-o ia în primire o infirmieră. E o femeie de culoare, puțin vorbăreață, care pune în exercitarea meseriei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a fost invitată de inginerul de la păduri și ape și de soția lui, o pereche germană, cu doi gemeni de patru ani. Erau acolo și Sofia cu părinții ei. Cele două fetițe și cei doi gemeni fură așezați la o măsuță pentru copii, unde Nel nu întârzie să se plictisească din plin. La miezul nopții, inginerul deschise radioul ca să asculte discursul oficial, dar paraziții, după cum se spunea în vremea aceea, nu le îngăduiră să audă cine știe ce față de ceea ce știau deja. Când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Doamna Dunin era ocupată să caute ceva în bufet. Tânăra fată închise ochii ca să se concentreze mai bine asupra parfumului subtil care plutea prin cameră, amestecat pesemne cu exalații de flori veștede și cu vagi urme de tămâie. Împingând o măsuță pe roți, cu cești de ceai și pesmeciori, doamna Dunin veni să se așeze în fața ei. Trupul ei, înotând în mătăsuri negre și cenușii, se mulă pe adâncitura berjerei ca într-un sipet, iar frumosul ei păr, înnodat în coc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
greu în mod special să fiu singură, doamnă. Mâna care atârna pe brațul berjerei schiță o mișcare ascendentă, parcă îngreuiată de povara inelelor: "Nu ești niciodată singur, dacă Dumnezeu locuiește în inima ta..." Gabriela își puse ceașca, încă plină, pe măsuța cu rotile. Dar aveai o expresie tristă de dimineață, în capelă, și erai atât de pierdută în gânduri că nu ți-ai făcut cruce nici măcar o dată. Tânăra fată se aplecă și mai tare în față și, apropiindu-și mâinile, își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu alții, risipitor cu el însuși, romantic, cu o mustoasă ironie la adresa lumii de lângă el și de aiurea, dispus să evadeze din prezentul impus de destin, grijuliu însă până la epuizare cu ziaristica culturală. Îmi place să cred că undeva, pe măsuța scârțâind din toate încheieturile, se află o Carte a Presei, lângă Cartea Cărților, din care se poate citi un gând frumos lăsat de el. ȘI TOTUȘI, PRIETENII RĂMÂN... Și anii trec..., dar prietenii rămân. În ciuda faptului că vremurile răresc rândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în care ADN-ul îi este resetat. În biroul acestuia: "biblioteci în stil neo-aztec, fixate pe peretele lîngă care aștepta Case, adunau straturi de praf. Două lămpi de masă de forma unor personaje din Disney erau așezate stîngaci pe o măsuță de cafea joasă de oțel lăcuit în roșu în stil Kandinsky. Pe perete, între biblioteci, se afla un ceas Dali; cadranul său distorsionat atîrna greoi pînă la podeaua de ciment. Brațele ceasului erau niște holograme care se schimbau pentru a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu prea plăcute, încărcat de voci răgușite. În stânga mea, lângă intrare, o canapea veche după felul cum arată, cel puțin la prima vedere... Drept în față, câteva scaune, vechi și ele, în jurul unei mese murdare și probabil cu aceeași vechime. * * * Măsuța, așezată la poalele unui stativ de metal, cam la 180 cm înălțime și pe ea se află o colivie din lemn lăcuit ce ține captiv un televizor parțial color, vechi și acesta, de pe la începutul anilor '90. Marca spune totul despre
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
totuși politicos, destul de debusolat... Da, poftim documentele! Cupon... nu mai am, e cel de data trecută...eu...am fost într-o scurtă permisie, de o săptămână... Puneți-l pe cel de la internarea trecută, vă rog, domnule...! Da... Luați loc la măsuța de pe coridor...! Și... așteptați...! Bărbatul a intrat într-un cabinet... vis-a-vis. Ocup locul indicat, pe un fotoliu rupt și mirosind a mucegai, vechi și acesta precum masa ce întregea mobilierul gri. Deschid geanta și cu un gest de lehamite încep
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nici tinere, duc vase goale în bucătărie și le aduc pe cele pline servesc la fiecare masă în parte așa după cum fiecare trebuie să mănânce după un anume regim prescris de medic. Fiecare după boala și tratamentul său. Pe fiecare măsuță stă scris un diagnostic pe o bucată de leucoplast și acolo trebuie așezat vasul cu un anume fel de mâncare. Fiecare își are locul său bine stabilit: la mesele pentru cei cu regim ori la mesele pentru cei la comun
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
serviți numai cu mâncare tradițională, diversă și îndestulătoare. Grupul nostru ia masa într-o cameră, rezervată din timp, care are la ușa de la intrare, pe un carton, scris în japoneză, numele lui Shinya. Când am intrat în sala specială, pe măsuțele joase la care urma să luăm cina, am zărit atâtea boluri frumos colorate, fiecare conținând alt fel de mâncare, încât am crezut că suntem la cofetărie... și voi mânca multe dulciuri. Spre surprinderea mea, mâncărurile nu aveau gustul sugerat de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
simple, mi-a explicat ce însemnă Ikebana; în traducere, „floare care trăiește”. Mi-a arătat, în grădinița casei, doi pomișori: un „ume” deja îmbobocit și un piersic ce înflorea mai târziu, zicând că vom folosi ceea ce avem la îndemână. Pe măsuța, de pe care nora sa adunase ceștile de cafea, a așezat un vas din ceramică. În interiorul vasului se afla un suport din lemn cu o fantă pe mijloc. Lângă vas a așezat 3 instrumente de tăiat: un cuțit ascuțit; un fel
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în aranjamentul său. O altă temă de care se ține seama în aranjamentele florale este „scurgerea” Timpului, care își pune amprenta atât asupra omului, cât și a Naturii. Timpul sugerează „Anotimpurile”. Uite, vezi? îmi atrage atenția asupra aranjamentului floral de pe măsuța din fața noastră... „putem spune că acest aranjament mai poate sugera și Timpul. Crenguța ce pare uscată, ar putea simboliza Trecutul, crenguța cu flori reprezintă Prezentul, iar cea îmbobocită - Viitorul”. Ikebana este și o formă de meditație, îmi spune Emiko. Înainte de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sânul mamei. Înspre peretele dinspre curte dormeam noi, cei patru frați mai mari: Mircea, Lică, Titi și Sandu. Căpătâiele noastre erau așezate lângă perete, iar noi eram cu picioarele spre interiorul camerei. Spre geamurile dinspre uliță, la mijloc, era o măsuță anemică din lemn, pe suprafața căreia se găseau o lampă de gaz și o cutie de chibrituri. Spațiul dintre măsuță și peretele dinspre spatele casei era ocupat de mama, cu sora mea și fratele meu mai mic. Paturi nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
erau așezate lângă perete, iar noi eram cu picioarele spre interiorul camerei. Spre geamurile dinspre uliță, la mijloc, era o măsuță anemică din lemn, pe suprafața căreia se găseau o lampă de gaz și o cutie de chibrituri. Spațiul dintre măsuță și peretele dinspre spatele casei era ocupat de mama, cu sora mea și fratele meu mai mic. Paturi nu aveam, așa că am confecționat trei saltele din pături umplute cu paie. Le spuneam păiere. Acesta era "tabloul" pe care îl ofereau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un sacrilegiu. Astfel că noi nu ne întâlneam decât după ore pentru a lucra pe șantier. Programul nu era ușor deloc. Veneam de la școală, mâneam ceva și treceam la făcut chirpici. Apoi, seara, în bordei, la lumina lămpii, în jurul unei măsuțe din scândură de brad, stăteam toți patru și învățam și ne scriam lecțiile pentru a doua zi. Dar oboseala își spunea cuvântul. De multe ori adormeam cu capul pe masă, iar mama mă trezea și mă îndemna să continui. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ferestre mici ce dădea în stradă. Sănătatea nu îi permitea să umble, așa că își petrecea majoritatea timpului în cameră, scriind. Avea ochi ce parcă privea prin tine, poetul. M-a întrebat despre ce vom vorbi. Camera plină de cărți. O măsuță, încărcată și ea cu foi, creioane, niște fotografii vechi, mașina de scris. Papucii de casă ai poetului stăteau cuminți la marginea patului, se vedeau vârfurile roase și nuanța de culoarea untului. Într-un colț mai întunecat, o pernă ușor îngălbenită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ne urcăm la etajul 7, la hotel. De acolo avem o priveliște originală. Vecină cu hotelul e o clădire cu 4 etaje. Tot acoperișul acestei clădiri a fost transformat de proprietarul hotelului Într-un orășel de copii, frumos ornamentat, cu măsuțe, scăunele, statuete, totul frumos și bogat iluminat. Dimineața, prima grijă a fost să mă duc la bancă pentru a-mi ridica dolarii ce trebuia să-i Încasez la Ames (Iowa). Tot timpul În această grandioasă călătorie, am trăit cu compasul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
P. : La prima ocazie. Mi-am luat mașina de scris, Consul, din mica mea rezervă dintr-unul din pavilioanele de la Socola. La capăt era un loc din Ăla, mai mic decât o cameră de bonă, în care încăpea numai o măsuță pe care stătea mașina mea de scris, acolo ținea infirmiera foile de observație. Mi-am luat averea, mașina mea, am pus-o în valijoară, am luat-o din loc și nu m-am mai întors. Cred că era pe la finele
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trebuie să spun, nici azi nu e stabilită, că am fost pe acolo acum vreo doi ani cu comisia de stabilit frontiera, deci 20 și ceva de ani mai târziu. Când ne-am întors, ce să vezi : pusese unul o măsuță pliantă în câmp. Ne-a spus că acolo e frontiera și se gândea să ceară și bani pentru trecere. Am glumit și i-am dat zece dolari, care au fost prima noastră con‑ tribuție către bugetul acestei țări independente, Ucraina
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
creion lung neascuțit, cu care loveam peste testicule. Îmi arătau cum să lovesc, să bat în dreapta, să lovesc numai un pic. După circa zece minute să mai lovesc, dar dacă nu spunea el între timp ceea ce trebuia. Era și o măsuță mică, pe lîngă acest pat. Nu erau pacienți, erau deținuți veniți normali, și erau majoritatea tineri, toți erau întrebați de armament, să dea informații de organizații subversive, adică Sumanele negre, ce cunoșteau din sate, orașe, prieteni, amici, camarazi, tot trebuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nume, te fermeca cu spiritul său vulcanic, cu dansul plin de viață și cu acor- deonul său, Colorado, pe Strada Bibliotecii, Atlantic, zis și barul artiștilor, fiind frecventat mai ales de scriitori, sau Fu- Chang, decorat în stil oriental, cu măsuțe și scaune joase, cu lămpi cu abajururi și picturi cu însemne chinezești. Dimineața o luai de la capăt, te plimbai pe străduțele aglomerate, unde măcelăriile-ți lăsau gura apă, dar puteai intra să-ți iei repede un sandvici proaspăt, făcut în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Cristi, la o cină la Capșa. Nu și tu, mamă, nu și tu... Ți-am spus doar, mi-e o prietenă bună și atât. Era o dimineață răcoroasă de toamnă, în 1936, iar Cristi și maică-sa sorbeau la măsuța din curte din cafelele fierbinți pregătite de doamna Apostolescu. Valizele Virginiei erau pre- gătite la ușă, urma să plece cu trenul la vila ei de la Sinaia. — Spune-mi tu mie, dragule, că oi fi eu demodată și nu înțeleg multe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cuțitul căreia au căzut capetele lui Ludovic al XVI-lea și al nefericitei Maria Antoaneta. Mi-am plimbat, împreună cu Vladimir, mâinile pe cuțitul ghilotinei și am avut senzația stranie că îmi plimb palmele pe gâtul catifelat al reginei... Pe o măsuță rotundă, sub un cristal, se aflau ciorapii reginei, precum și o batistă de-a ei pe care se aflau împun- sături de ac, prin care biata regină încercase să-i scrie ofițeru- lui închisorii, cerându-i s-o salveze. Batista a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
papioane, niște șosete, niște chiloți, asta era toată averea care îi rămăsese. Erau toate în valiza deschisă de pe jos sau întinse pe câteva umerașe, agățate în niște cuie bătute în perete cu tocul pantofului. Nu avea un dulap, doar o măsuță pe post de birou, înghesuită între pat și geamul micuț prin care niciodată nu intra destulă lumină, deoarece vizavi începuse să se construiască un bloc imens. Priveliștea sa era un zid, cu locuri goale în care trebuiau să intre viitoarele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un pahar gol. Se împletici prin încăpere. Dar apăratul rămase în fața geamului, luând inventarul: mocheta verde, picturile impresioniste facile (tata fiind singurul client al unui artist rural francez reprezentat de galeria Wally Finley din Beverly Hill), o canapea albă masivă, măsuța de cafea din sticlă pe care se afla expusă colecția lui de urși Steuben. Am lărgit ecranul pentru a surprinde mai multe detalii. Pe rafturile de cărți se găsea o serie de fotografii înrămate care nu fuseseră acolo ultima oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]