28,647 matches
-
nu-i chiar așa. Nu era vorba de dintele propriu-zis, ci de primele semne ale sfîrșitului, organismul e sleit, nu mai are putere să se țină întreg și atunci cîte o bucățică, o frîntură, se rupe și se duce, ca malul care se surpă sub bătaia curentului. Unii suferă cumplit, nu fizic, ci sufletește atunci cînd iau la cunoștință că sînt muritori. Se vede treaba că Mihai Mihail era dintre aceștia, dintre oamenii care sînt atît de norocoși, încît viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui mai a intrat în Vladia, străbătînd o mare de noroi cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată anume, lîngă intrare, pentru așa ceva. Încetul cu încetul și lămpile au început să fie stinse cam pe la ora nouă, prea puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țoiurile pe care le mai răsturna cu o mișcare scurtă de om stîngaci și preocupat de cu totul altceva decît de cîrciumă, ci de la îmbălsămările cu care își pierdea nopțile în laboratorul de științe ale naturii din spatele liceului, chiar pe malul Dunării. Schmeltzer era fondatorul acestui laborator, e drept că banii îi primise de la Eforia școalelor unde erau membri cîțiva angrosiști de cereale, dar în această chestiune nu banii contau. Contau pasiunea și știința. Iar Schmeltzer avea și una, și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
neșters, carte de care au cunoștință doar inițiații și care poartă titlul Dialog despre grâu, de abatele Galliani. Așa mi‑a venit ideea unui dialog Între vii și morți, având ca temă politica contemporană. Într‑o seară, plimbându‑mă pe malul râului, aproape de Podul regal, cugetu‑mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să‑o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gânduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară, cărțile vor fi duse pe malul Senei, undeva, la marginea orașului, și stropite cu acid. Maurice Joly va fi adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară câțiva curioși ocazionali. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ouăle de honú nu vor mai fi interzise pentru voi. Făcu un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fără ca prin asta să-și piardă din consistentă și gustul caracteristice. Dată fiind bogăția oceanului care-i înconjura și abundență de Miki-Miki, precum și numărul mare de arbuști scurți și groși, cu frunze în formă de lance, care creșteau chiar pe mal, nu doar echipajul de pe Sân Juan Nepomuceno, ci chiar cel al unei întregi escadre ar fi putut supraviețui acolo luni întregi, de aceea lui Tapú Tetuanúi i se părea absolut de neînțeles cum era posibil că aceste ființe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele nu se ridicau lângă mal, ci se ascundeau între copacii din interior, departe de privirile străinilor. Miti Matái manevră cu îndemânare vasul, până la circa o sută de metri de plajă de nisip negru, menținând tot timpul prova către ocean și vâslașii la posturi, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis mai curând, spune domnul Whittier, cu atât astea trei luni vor trece mai repede. Aruncând șoarecele de jucărie, Directoarea Tăgadă întreabă: — Ce e Villa Diodati? — E o casă de pe malurile lacului Como, îi spune Lady Zdreanță diamantului baban. — Lacului Geneva, zice doamna Clark. Privind în urmă, a fost părerea domnului Whittier că avem întotdeauna dreptate. — Nu-i vorba de a avea dreptate sau de-a greși, spunea domnul Whittier. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul. — Veche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cerul deasupra lacului Geneva, copila de optsprezece ani Mary Godwin a avut un vis care urma să devină legenda lui Frankenstein. Amândoi monștrii, sursă a nenumărate cărți și filme care au urmat. Chiar și sejurul lor a devenit legendă. Pe malurile lacului Geneva, hotelurile au instalat telescoape la ferestrele dinspre lac, pentru ca oaspeții să poată urmări ceea ce toată lumea credea că-i o orgie incestuoasă la vilă. Turiștii burghezi, plictisiți de vacanțele lor de vară, și-au proiectat temerile cele mai groaznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încercând să-și amâne lacrimile pe mai târziu: Viața mea nu va mai fi la fel fără tine. N-am să mă mai pot întoarce în casa asta știind că tu nu mai ești aici. Deși te îndrepți spre un mal îndepărtat, eu nu voi face altceva decât să merg după tine. Într-o zi, te vei întoarce la mine, Luana. Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mă iubești, Ștefan. Tu poți să mă faci fericită. Tu și cu mine! Ar fi fost complet neinspirat să pună preț pe vorbele ei aruncate într-un moment de exaltată revenire. Se aruncase în brațele lui ca înecatul scos la mal, plin de recunoștință că fusese readus la viață. O dorea. O dorise întotdeauna. O iubea din toată inima și-o aștepta cu toată puterea și răbdarea sufletului său chinuit dar nu voia să profite de nesiguranța și dezorientarea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
despre care citise. Aici era ceva tulbure, nedeslușit, nimeni nu știa ce trebuie răsturnat și ce trebuie păstrat. Dar toate astea priveau Java și Sumatra, de partea cealaltă a acestei țări de insule Înșirate pe mare ca algele zvârlite pe mal. Asta era ceea ce gândea lumea. Numai Adam a știut că nu erau În siguranță. Karl refuzase să facă ceva. Nu s-a gândit nici o clipă să plece. — Dar... a Încercat Adam să protesteze. Citise ziarele, ascul tase radioul și aflase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de nisip negru nu se mai zăresc, formele care le separă unele de altele dispar. Astfel Încât, rămas nemișcat În Întuneric, numai respirația lui liniștită arată că Adam continuă să fie acolo, continuă să aștepte. 2 El e Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privirile lor reci, neprietenoase. Când treceau În mașină, Îi vedea chirciți pe vine la marginea drumului, ferindu-se să nu le intre praful În ochi. Al teori, pe plajă, Îi zărea cum se stropeau unii pe alții În apa de lângă mal, de-a lungul după-amiezilor târzii, când marea e liniștită și umbrele copacilor se Întind peste nisip până la apă. Strigătele lor Îndepărtate erau ascuțite și amenințătoare. Nu-ți mai face griji fără rost, nu ești diferit de ceilalți băieți, i-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a răspuns cu o Înclinare a capului. De aproape, și-a dat seama că pata ca de cerneală de pe fața fetei nu era un semn din naștere, ci o cicatrice Întrețesută de vinișoare moarte, aproape netedă, asemenea unei pietre pe malul apei. Fata, deși cu câțiva ani mai mare decât Adam, nu era mai Înaltă decât el. Avea unghiile murdare și roase. De fapt, acum n-am decât mamă, a zis. — Acum? — Da, tata e la pușcărie. Nu știu când iese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el. Adam a Încercat să se ridice, dar i se Înmuiaseră picioarele, fața Îi ardea și nu era În stare să spună o vorbă. Simțea că-i plesnește țeasta și că-i vine să verse. Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut din migdalul marin. Cei care stăteau aplecați peste el păreau niște umbre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scârțâit. Farah s-a ținut bine de portieră și a zis iarăși: Te rog, Johan, zău așa! știa Însă că n-avea nici un rost să-i ceară ceva când era Într-o stare ca asta. Hei, hai să coborâm pe malul fluviului să vedem ce mai fac fetițele, le-a zis Bob. E vineri seara, o să fie toți fătălăii ăia acolo. Hai și noi! Nu, a zis Farah. Nu vreau să merg. Johan, te rog! Hai, surioară, fii drăguță! Hai să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
De acolo au cotit pe alta, apoi pe un drum lung și drept care Însoțea râul nu prea adânc și noroios, de fapt nici nu prea arăta a râu, era mai degrabă o gârlă nămoloasă care abia se scurgea Între două maluri Înalte de mâl. Stinge farurile, Johan, stinge-le iute! Mercedesul Înainta agale, fără zgomot, abia dacă se auzea mur murul motorului. La umbra adâncă a arborilor-de-ploaie se mișcau cîteva umbre. De a lungul drumului erau parcate mașini, dar era greu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lor Îi păreau aspre, țipătoare, iar vocile cântăreților de operă, care Îl amuzaseră cândva, i se păreau ridicole. Începuse să iasă pur și simplu din casă. În drum spre mare, pășea peste bolovani și se apropia cât mai mult de mal, până când clipocitul valurilor acoperea și cele mai slabe acorduri care Însoțeau eroinele muribunde ale lui Karl. Câteva bărci pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
multă vreme. I se uscase gâtul de sete, nici nu mai putea să Înghită În sec. S-a Întors spre sat, a trecut de palmierii sub care unele familii Își improvizau adăposturi din prelate și din lemnele putrede găsite pe mal. și-a zis că o să-și cumpere ceva de mâncare din sat și că o să găsească un loc unde să doarmă. I-o da cineva un pat! N aveau de ce să-l refuze, doar avea bani, dolari americani! S-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de unde aveau o panoramă a luminilor orașului care se scufunda În noapte. Cu puțin timp În urmă, În vacanță la mare, noaptea târziu, pe când toți ceilalți dormeau, Johan se dusese să Înoate de unul singur. Se furișase din casa de pe malul mării, intrase În marea caldă, limpede și Înotase peste crestele de corali, care, cu luna deasupra, arătau ca o hartă Întunecată a unei lumi necunoscute, unde frontierele nu erau sigure, iar țările Își schimbau neîncetat conturul. În timp ce Înainta spre larg
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea ori orașul, ci optimismul care o cucerise. Lumea materială n-o uitase. Drumurile erau noroioase, doar pe ici, pe colo asfaltate, mahalaua părea să fi invadat până și centrul orașului, plin de maghernițe Înghesuite unele Într-altele, Îngrămădite pe malul canalului negru unde mulți se spălau și Își duceau traiul de azi pe mâine. Duhoarea canalizării și a scursurilor era la fel, dar Își amintea că mai fusese și mirosul de camfor, o aromă de lemn, Îmbătătoare, care o făcea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]