2,217 matches
-
la el. Mijlocul femeii-manechin era subțire și finuț și corpul i se lățea spre șolduri fără a întrece însă o anumită lățime. Și totuși fără măsură. Dar și aici se ascundea ceva. Nestor întinse mâna și atinse cu degetul șoldul manechinului. Manechinul se clătină ușor. Își întoarse spre doamna Ivona privirea speriată, fiindcă ea trebuie să fi fost aici stăpâna. Dar ea îl încurajă. Poți să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el. Mijlocul femeii-manechin era subțire și finuț și corpul i se lățea spre șolduri fără a întrece însă o anumită lățime. Și totuși fără măsură. Dar și aici se ascundea ceva. Nestor întinse mâna și atinse cu degetul șoldul manechinului. Manechinul se clătină ușor. Își întoarse spre doamna Ivona privirea speriată, fiindcă ea trebuie să fi fost aici stăpâna. Dar ea îl încurajă. Poți să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strâmt, foarte-foarte strâmt. Dar în afară de asta, nu era nimic altceva. Atât doar că locul de deasupra între-picioarelor, în josul pântecului, era neobișnuit de proeminent. Se auzea cum cele două femei își țin respirația. Nestor își retrase mâna. Mai erau și alte manechine în acea încăpere și, într-adevăr, niciunul dintre ele nu arăta înspăimântător. De departe, Nestor își întoarse capul și îi trimise mamei sale un zâmbet de bună înțelegere. Maică-sa îi întoarse zâmbetul, împăcată și liniștită. Acum mama și cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în aer și se ivi pe partea cealaltă, de după cap, la doi pași de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se fixară luminoși în ochii lui și zâmbetul doamnei celei tinere și zvelte se lărgi binevoitor și cu încântare. Se uita drept în ochii lui, dar îl vedea oare? Da și nu. Ghiocul îmi spune că am să ajung un manechin foarte-foarte apreciat. Cum așa? Ea era vie și avea pielea albă-albă. Să ajungă oare să încremenească într-o bună zi pe un piedestal și pielea să i se coloreze în bej de ciorapi de iarnă? Și să mai fii și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
albă-albă. Să ajungă oare să încremenească într-o bună zi pe un piedestal și pielea să i se coloreze în bej de ciorapi de iarnă? Și să mai fii și încântat de un asemenea viitor catastrofal? Nestor își aminti de manechinul de pe palierul magazinului de confecții și se întrebă dacă înainte nu fusese totuși o doamnă tânără, vie, care cândva își dorise mult, mult de tot să ajungă manechin. Chestiunea n-avea cum să se lămurească prea repede fiindcă, iată, mama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fii și încântat de un asemenea viitor catastrofal? Nestor își aminti de manechinul de pe palierul magazinului de confecții și se întrebă dacă înainte nu fusese totuși o doamnă tânără, vie, care cândva își dorise mult, mult de tot să ajungă manechin. Chestiunea n-avea cum să se lămurească prea repede fiindcă, iată, mama se apropia de el se apropia de el și de doamna cea tânără și zveltă, căreia mama îi spunea Felicia. Ai un băiețel dulce-dulce, Tereza, îi spunea Felicia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se apropia de el se apropia de el și de doamna cea tânără și zveltă, căreia mama îi spunea Felicia. Ai un băiețel dulce-dulce, Tereza, îi spunea Felicia mamei sale. Da, spuse mama, îl cheamă Nestor și se teme de manechine. Nestor percepuse clar în glasul ei o undă de reproș și de ironie. O! exclamă Felicia dezamăgită. Nu pot să cred! Nestor! Dar Nestor parcă e un nume de viteaz, sau cam așa ceva, nu? Ceva prin Antichitatea greacă, confirmă mama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire, astfel că brațul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
își văzu de drum ceva mai repejor, îndepărtându-se, în timp ce își bălăbănea brațele, pe una din ramificațiile pasajului, în penumbra de argint coclit. Nestor trecu la vitrina alăturată și, apropiindu-se din nou, se trezi față în față cu un manechin feminin. Față în față e doar un fel de a spune, fiindcă femeia-manechin de dincolo de sticlă nu-i dădea nicio atenție. Și nimănui de pe lume nu-i dădea pic de atenție. Ședea pe un taburet, singură sub lumina discretă a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și găsi, c-un zâmbet interior, că nu amintea câtuși de puțin de ciorapii bej pe care mama îi purtase iarna cu ani și ani în urmă. Pielea ei era de un ocru perfect natural. Mda, vorbi singur Nestor, industria manechinelor a evoluat spectaculos. Deodată își întoarse privirea în lungul pasajului și îl zări pe micul vagabond, care nici acum nu dispăruse. Se oprise undeva foarte departe, aproape de ieșirea din pasaj, unde se vedea strada luminată de soare. Se oprise și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privind cu spaimă în susul scării care ducea la magazinul de confecții de la etaj. Pe palier, manechinul-femeie dădea să-i taie calea în timp ce lumina ce venea din interior i se zbenguia printre faldurile rochiei. Hai, spunea mama. Nu-i decât un manechin, nu-ți face niciun rău. Nestor își ridica privirea și se uita în ochii ei, care inspirau încredere fiindcă era complice cu băieții și nu putea să trădeze. Trecea deci pragul și, de mână cu ea, începea să urce scara
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ceea ce sindicatele, din câte știu eu, nu prea au. Școală! O să ziceți: ah!, asta-i prea de tot. Dar vă spun că ăsta-i adevărul gol-goluț! Da, aveau chiar și școală! Pe onoarea mea! Cică lucrau pe un fel de manechine în mărime naturală, cu niște clopoței agățați peste tot! Și, desigur, buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care făcea să clincăne un singur clopoțel în timp ce opera pe manechin dracu' să-l ia! nu primea atestat! A, da! Știu că iarăși o să spuneți că povestea cu atestatul e o aiureală ce nu s-a mai pomenit. Un hoț să capete atestat?! Dar vă jur că ăsta-i adevărul încă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
figuri, ai înțeles? Sau vrei să te iau pe sus? În clipa aceea pe ușă a intrat și un al doilea milițian cu o armă automată la umăr. Iar în spatele său s-a ițit mutrișoara agilului Constantin Topoloveanu. ----------------------------------------------------------------------- PAUL TUMANIAN Manechine 2 1
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și așa mai departe? Știi tu, mai departe, restul. Bull și-o imagină pe Juniper, cu posteriorul și șoldurile ei, cu perineul în formă de U și abdomenul plat, strâns într-o pereche de pantalonași de ciclism mulați, ca de manechin. Gleznele lipsite de păr îi erau la fel de maronii și simetrice ca picioarele scaunelor din anii cincizeci, iar pieptul mic și tare îi era strâns în sutien sau brasieră. Peste tot în jurul ei, pe panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei să mă asculți puțin?... Săptămâna trecută am fost la o paradă a costumelor de baie. Colecția Gallet. Aveam o vrăjeală ca un manechin - Mercedes Sinclair. Ai avut vreodată de-a face cu ea, John? Ai fi fericit să bei apa în care a făcut ea baie. N-am pierdut vremea de pomană și ne-am dus direct la Smith’s pentru un - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ban, a trebuit să mă întrețin singură. Mi-am găsit de lucru ca serveuză într-un mic restaurant din cartierul Saint-Germain-des-Prés. După vreo lună, o cucoană foarte drăguță, care îmi remarcase silueta în acel local, mi-a propus să fiu manechin la Schiaparelli, cea mai elegantă casă de modă din Paris. Am acceptat imediat, fiindcă mi se părea mai convenabil decât să servesc cafele. Am lucrat ca manechin vreo opt luni. De la casa de modă aveam o îmbrăcăminte superbă pe gratis
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
drăguță, care îmi remarcase silueta în acel local, mi-a propus să fiu manechin la Schiaparelli, cea mai elegantă casă de modă din Paris. Am acceptat imediat, fiindcă mi se părea mai convenabil decât să servesc cafele. Am lucrat ca manechin vreo opt luni. De la casa de modă aveam o îmbrăcăminte superbă pe gratis, mi se făceau fotografii, eram plătită binișor, dar atmo sfera era încordată din pricina geloziilor și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
anumită vizualizare a omului, ci pe o nouă privire asupra lumii, mai exact, a lumii obiectelor inanimate. Relațiile familiare dintre lucruri sunt abolite pentru a releva partea lor ascunsă, amenințătoare chiar. Alienarea se realizează prin amestecul elementelor eterogene statui și manechine iau locul ființelor umane (la Chirico) - mixtura regnurilor, superclaritatea (tehnica sharp focus) care face lumea de două ori mai ciudată, autosuficiența obiectelor (Dali), distorsionări, dizlocări, fragmentări. Sertare deschise se ivesc din corpuri umane, părți organice fuzionează cu cele mecanice, părți
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
îmi coborâse parțial sprânceana dreaptă, ca o cârpă neagră de pirat care părea să-mi ascundă mie însumi noul caracter. Această înclinare pronunțată era evidentă în toate lucrurile din jurul meu. M-am uitat atent la fața mea palidă, ca de manechin, încercând să-i citesc liniile. Pielea netedă aproape că aparținea unui personaj de film științifico-fantastic, cineva care, după o îndelungată călătorie lăuntrică, coboară din capsulă pe solul supraluminat al unei planete necunoscute. În orice clipă, cerurile s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i erau aplicate în clipa aceea. Am presupus că Seagrave, purtând o perucă peste părul blond și haine identice cu ale actriței, era cel care avea să conducă Citroënul intact în impactul cu al treilea vehicul în care se afla manechinul amantului ei. Pe când îl privea pe Vaughan din spatele măștii grotești, Seagrave părea, în chip nedeslușit, să fi fost deja rănit în coliziunea ce urma să aibă loc. Cu gura aceea și cu ochii prea luminoși de femeie, cu părul blond-vopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care muncise din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mers pe jos de la parcarea aglomerată până la spațiile de testare. Helen discută cu cercetătorul care ne întâmpinase plănuita legislație ministerială cu privire la barele stabilizatoare. Pe pista de ciment fuseseră aduse două șiruri de mașini accidentate. În caroseriile zdrobite stăteau corpurile unor manechine de plastic, cu fețele și piepturile despicate de coliziuni, zonele rănite fiind marcate în dungi colorate pe craniile și abdomenele lor. Helen se uită țintă la ele prin parbrizele fără sticlă, aproape ca și când ar fi fost pacienți pe care spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înflorate, Helen întinse mâna prin geamurile înstelate și mângâie brațele și capetele de plastic. Această logică de vis domină întreaga după-amiază. În lumina puternică a celei de-a doua părți a zilei, cele câteva sute de vizitatori adoptau aspectul unor manechine, deloc mai reali ca figurile de plastic ce aveau să joace rolurile de șofer și pasageri într-o coliziune frontală dintre o berlină și o motocicletă. Această senzație de descărnare, de irealitate a propriilor mei mușchi și oase, spori când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]