2,214 matches
-
nu și le-a atribuit vreodată lui însuși, le află împlinite în ființa femeii iubite. Dar nu cumva se caută în calitățile ei, ca astfel să se iubească pe sine într-un mod mai puțin „vinovat”? Un fel de egolatrie mascată? (Mi se pare că aceasta e pură speculație - nota mea). Aș spune, completându-l pe P.H.L., că ipotetica „iubire de sine” ar putea fi mai curând ceva asemănător cu setea de completitudine din teoria bătrânului Platon: fiecare individ își caută
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fi pus dinți de cîine în gura oilor, după care turma nu va mai putea fi păzită de un singur om cu o nuia și un fluier"2. Prea transparentul sens al fabulei l-ar așeza mai curînd între admiratorii mascați ai lui Machiavelli pe acest Boccalini, asasinat la Veneția de către agenți secreți ai regatului spaniol. El pare să fie și sursa contestatei păreri a lui J.J. Rousseau care, în Contractul social, vorbea despre intenția subversivă a lui Machiavelli de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
talent, citește în Machiavelli ceea ce nu se găsește în cărțile lui"9. Mai mult decît toți marii vizionari, Machiavelli a fost, pe rînd sau totodată, respins și revendicat. Gentillet și Campanella îl acuzau de ateism, Spinoza îl credea un "democrat mascat", jansenistul Scipione de'Ricci îl revendica pentru jansenism, Ferrari pentru patruzecioptism, Croce pentru hegelianism, iar Mussolini și Colloti mai mult decît Mussolini (în anii '30) pentru fascism 10. Responsabili de această receptare, pe cît de paradoxală pe atît de incitantă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru iscusința de a fi recurs la religie în sprijinul ordinii statale, aducînd poporul la ascultare. Teama de zei i-a ajutat pe împărații romani: religia instrumentam regni. Nu e ocolit adevărul că biserica, în timpurile modeme, exercită o teroare mascată. Modelul vieții cristice, ca principiu al noii religii, nu mai era invocat. În această ordine e adus exemplul lui Savonarola, care pretindea că se întreține direct cu Dumnezeu. Dar Machiavelli însuși nu apelează la textele biblice decît o singură dată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi doar în față. Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe scări, alți adepți mascați, înveșmântați în alb se așezară pe bănci pentru a asista la rit. Antonius Primus veni ultimul. Purta o paenula groasă de lână, de culoarea purpurei. Capul îi era acoperit de o glugă. Fură stinse aproape toate torțele, iar Antonius fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu ulei. Antonius simțea frigul arzându-i pielea, simțea piatra înghețată sub picioarele goale. Într-o mână ținea daga, iar în cealaltă - scutul. În liniștea templului se auzeau timpanul și răsuflarea grea venind de nu se știe unde. Siluetele albe, mascate, nemișcate ce stăteau aliniate de-a lungul pereților păreau niște entități supranaturale. Pentru a-și liniști bătăile inimii, încercă să se concentreze asupra marelui ochi albastru, cu o privire teribilă, pictat pe peretele din fața lui. În lumina tremurătoare a torțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
imediat în gardă, în timp ce sunetul timpanului devenea tot mai puternic. Antonius aștepta, cu scutul lipit de umărul stâng și daga în mâna dreaptă. Se scurseră astfel câteva minute. Deodată, o lovitură puternică îi șfichiui umărul. Furios, se întoarse spre bărbatul mascat din spatele lui. Încercă să-l atace, dar își dădu seama că gleznele îi erau prinse cu lanțuri, astfel încât nu putea merge decât înainte, spre altar. Simți că-i fuge pământul de sub picioare; se prăbuși, lovindu-se la cap. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cap. I se păru că lumea se prăbușește odată cu el. Pe când se zvârcolea, încercând să se ridice, văzu din nou simbolurile pictate pe peretele templului... Câinele și felina erau singurii care nu atacau ochiul albastru... săreau spre el... Nici bărbatul mascat care îl lovise nu era un agresor, ci încerca să-l împingă înainte. Privi lanțurile de la glezne și înțelese că homarul, șarpele și racul erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se fereau de el. Daga lovea de fiecare dată în gol. Când unul dintre cei trei se afla în primejdie, altul îl ajuta, și în scurt timp Antonius să prăbuși epuizat, fără suflare. O nouă lovitură de bici - bărbatul mascat era tot în spatele lui - îl făcu să se ridice furios și să se repeadă înapoi, spre adversarul cel perfid. Încă o dată lanțurile îl împiedicară, încă o dată căzu, încă o dată bărbatul mascat îl biciui, obligându-l să se apere cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
epuizat, fără suflare. O nouă lovitură de bici - bărbatul mascat era tot în spatele lui - îl făcu să se ridice furios și să se repeadă înapoi, spre adversarul cel perfid. Încă o dată lanțurile îl împiedicară, încă o dată căzu, încă o dată bărbatul mascat îl biciui, obligându-l să se apere cu disperare. Singurul mod de a evita teribilele lovituri de bici era să lupte cu cei trei bărbați înarmați din fața lui, care, asemenea unor porți închise, îl împiedicau să ajungă la altar. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajungă la altar. Încercă să pătrundă cu forța printre ei, dar fu împins înapoi. Se prăbuși iar. Doi oficianți se apropiară să vadă în ce stare era. Putea să continue. Antonius era prăbușit la pământ, cu ochii ațintiți la bărbatul mascat care era gata să-l lovească din nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort, Antonius nu-și mai simțea trupul, doborât de oboseală și de durere. Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndrepta împotriva bărbaților înarmați sau a bărbatului mascat din spatele său. Rămase nemișcat, mânios pe el însuși. El era vinovat că nu putea să înainteze. Nimeni nu-l împiedica să ajungă la altar - doar neputința lui. Un nou semn, și omul mascat înfipse un clește în călcâiul lui Antonius. Acesta slobozi un strigăt de durere, apoi un altul. Se ridică și se întoarse spre cei trei bărbați. Simți în stomac o mare căldură, care se urcă spre cap. Mușchii i se încordară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cântăreți, dansatori de la Operă și de la reviste și să organizeze un fel de serată la Palat: bunăoară, spunea, o serie de scene și tablouri pe o temă romantică sau exotică, ceva în sensul Povestirilor lui Hoffmann sau She-herezadei sau Balului mascat, dar într-un gen deosebit, nu prea știa nici el să spună ce înțelegea prin "gen deosebit", dar stăruia ca rolul principal să-l joace Leana. Și, cum era de așteptat - dar asta n-a aflat-o lumea -, Leana a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugă, coborând și mai mult glasul. Dar fără super și fără extra. Mi-e simpatic și pare deștept. Păcat că nu știe ce vrea. Spune că-i poet. La mese se aprinseseră acum lămpi minuscule de diferite culori, și figurile mascate păreau că încep să se învioreze. Orlando, își trecu din nou dosarul dintr-o mână în cealaltă și porni, fără chef, către estrada unde se oprise Adrian. Văzîndu-l apropiindu-se, muzicanții, îmbrăcați și ei în costume venețiene, se ridicară în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași, spuse Adrian, înclinîndu-se și să-rutîndu-le ceremonios mâna. Căci, după cum se vede, măștile, deși diferite, sânt aceleași. Ca să le identific, mai am la îndemînă un mijloc, unul singur: o întrebare. Dar încă n-am s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uniformelor noastre de general. Pentru că, Domniță, adăugă întorcîndu-se spre Maria, uniforma asta de general care îmi ține cald este, pentru mine, arta, geniul ludic, iar pentru Iconaru Vladimir este pur și simplu un costum de gală, un costum de bal mascat. Cât timp vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați! Maria întoarse privirile spre Antim și zâmbi încurcată. - S-a făcut târziu, spuse, și poate Maestrul e obosit... - Dimpotrivă, dimpotrivă! protestă Antim. De-abia de-a-cum înainte încep să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sa fizică până la instanța spiritual-morală si conservată în latență încă de la ceea ce a însemnat incipit pentru natural sau uman și intrând chiar în componența conceptuală a creațiilor artistice contemporane, urâtul însumează calitățile unei teme fundamantale atât în existența pur cotidiană (mascat sau accentuat de banalul experiențelor umanității) precum și în artă (cunoscută în special ca definiție a tot ceea ce tinde către desăvârșire, perfecțiune prin nenumăratele sale ramificații). Manifestația urâtului în conștientul omenesc iși are rădăcinile din cele mai îndepărtate ere ale evoluției
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
concediu sau ieși la pensie? Magicianul deschise umbrela, iar luminile se stinseră. Scriitorul văzu uimit un cortegiu funerar care se apropia din capătul străzii. Dar nu se ridică. Nu putu să se ridice, inițial. Dricul era tras de patru cai mascați, cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul era chiar Magicianul, bineînțeles, nici nu se miră atunci când îl văzu cocoțat pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prost (își spune Scriitorul), unde este Lucia? Nu aici, în orice caz. Dar unde? La ea acasă, evident. Mai devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai mascați, avea ciorapii rupți în genunchi, era plânsă toată, încercănată și deprimată, iar mortul din sicriu erai chiar tu, îmbălsămat și ferchezuit ca toți morții. Exact, așa a fost, alături de ea mai erau și alții... Huiduma, Omul cu Tatuaj, Agentul Imobiliar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bizar cum el, cel frumos, cel care transformă lumea într-un cuib de tablouri mergătoare se dezintegrează frumos, obscur de repede după moarte și, doar sufletul, atât de lipsit de importanță în lumea care vrea să judece trupul, atât de mascat, de adânc îngropat în firea umană poate săruta cu frunțile sincere leagănul divinității. De ce nu ne-a fost dat să fim cu toții frumoși, inteligenți, visători, rebeli, singuratici sau lideri? Pentru că divinitatea a văzut frumusețea adevărată în diferența lumii și a
ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
o factură scrisă de mână pe hârtie de culoarea piersicii și care zicea așa: Articol de Îmbrăcăminte: Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a gulerului, fermoar mascat lateral, căptușeală groasă de mătase. Serviciu executat: Prim curățat. Preț: $670. Mai era o adnotare suplimentară dedesubt, din partea patroanei atelierului, femeie care, cu siguranță, plătea chiria atelierului și pe cea a apartamentului personal cu banii primiți de la Elias‑Clark de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
folosite pentru prăjituri. „Poante de balet“, În text - referire la culoarea de un roz delicat a acestora. Muzică hindustană. Războinicii Vestului. Costum, confecționat de obicei din piele neagră, foarte mulat pe corp, purtat de regulă doar la petreceri gen bal mascat sau de Halloween. Film realizat În 1993 după un roman de Ira Levin, despre un bărbat care urmărea cu ajutorul camerelor de luat vederi ceea ce se petrecea În apartamentele pe care le Închiria unor femei. Pește crud, delicatesă japoneză. Asociație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
călugări, dacă am fi rămas în templu. O trag pe Nuharoo după mine, iar Li Lien-ying se chinuie să rămână în picioare în timp ce-l cară în spate pe Tung Chih. Deodată, cărarea ne este blocată de un grup de bărbați mascați. Dă-le ce vor, îi zic lui Nuharoo, presupunând că sunt bandiți. Bărbații nu scot nici un sunet, însă vin mai aproape în jurul nostru. — Uite, luați bijuteriile noastre, zic eu. Luați-le pe toate și lăsați-ne să plecăm! Însă bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Elisa o să-i aducă pe tipii cu afacerea la noi. Era total absurd, dar el părea să lucreze la ordinele directe ale Elisei. —De ce mergem acasă la prietenul tău? am Întrebat. Are o mică reuniune pentru ziua lui. Un bal mascat, de fapt. Hai să mergem. De-abia atunci am observat că avea un costum complet disco, gen anii ’70, de la pantaloni maro din poliester la o cămașă mulată cu guler alb și un fel de bandană legată În jurul capului. —Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]