7,982 matches
-
vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai mult decât mitul care aureolează existența, maternitatea rămâne, pentru Oana Lazăr, remediul constant de nealterare a feminității, ba chiar un fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum de poezii al jurnalistei, Inventatorul de cuvinte, se grefează explicit pe această convingere a mamei, îndreptată exclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al dezechilibrului, al cumpenei (câtă vreme timpul viitor rămâne de regulă unul al morții): "abia mă aflu/ printre degetele dureroase/ mușchii febrili/ ochii uscați/ abia mă descopăr/ alcătuire dureroasă de fibre și oase/ neliniștite/ întrebătoare/ formă fierbinte/ călătoare prin sahara/ maternității / văd viața/ în luneta antropofagă// zi incertă/ în care bobii nu-ți sunt hotărâți/ zi bolnavă/ de cumpănă/ măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă, este revenirea din ce în ce mai frecventă în discursul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cultură sau capricii. Ele demonstrează filonul artistic al personajului în cauză, capacitatea să de a vedea și de a resimți lumea altfel. Educarea copiilor a fost întotdeauna apanajul femeilor, nu însă și al Parizienelor, care nu sunt gata pentru sacrificiile maternității 291. Raporturile între Parizieni și copii sunt sociale și nu individuale. Copiii își văd puțin părinții, ei petrec mai mult timp cu servitorii, între membrii familiei nu există familiaritate, adresarea recomandată este "vous". Conținutul sentimental al acestui raport, în comparație cu alte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
proiectare a lui G.Eiffel), Libertatea iluminând lumea, care devine unul din simbolurile principale ale Americii. 36 Reprezentarea artistică este exemplificata de A.Higonnet prin trei celebre tablouri: Le bain de Mary Cassant (o burgheza scăldându-și fiica întruchipare a maternității, marchează declinul subiectelor religioase în arta), Liberté guidant le peuple de Delacroix (incarnare inegalabila a Marianei, femeia din popor care antrenează bărbații în revoluție). Ele se modernizează pe parcursul secolului, evoluând de la religios la profan (Judith de Gustav Klimt) [2002, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
standardizare dusă la extrem, exceptînd firește pe membrii clubului discret care conduce lumea. Un alt proces anticipat de Huxley este cel de desacralizare, de pierdere a verticalității și prin aceasta de dezumanizare, de alterare a esenței umane, a sentimentului de maternitate bunăoară, sau a respectului filial, ajungîndu-se la o socializare artificioasă, lipsită de comuniune, de solidaritate, de etică. Structura socială nu se mai bazează pe un cod moral puternic, pe valori comune. Dragostea și căsătoria devin nonvalori prohibite și degradante. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Grose, un personaj redundant (responsabilă, pînă la venirea naratoarei cu educația/ îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît mai mult cu cît nu are o familie proprie și deplînge absența maternității). În consecință, doamna Grose speculează instabilitatea emoțională a protagonistei, inducîndu-i o nevroză devastatoare. Exegezele au vorbit, totodată, despre pre-freudia-nism, ezoterism sau sexualitate pervertită (se manifestă, după unii, un comportament erotizat al guvernantei față de Miles care, astfel, ar putea fi de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
diverse școli catolice misionare, căsătorită și divorțată de două ori (cu trei copii din ambele mariaje, dintre care abandonează doi în grija tatălui, afirmînd mai tîrziu, cu vag cinism, că, dacă s-ar fi angajat prea serios în ideea de maternitate, ar fi sfîrșit fie în alcoolism, fie în frustrare intelectuală, precum mama sa!), simpatizantă comunistă, iar apoi anti-stalinistă, feministă liberală și, totuși, sufistă (practicantă adică derviș(ă) a unei variante ezoterice de misticism islamic, axate pe actul "recuperării inimii" și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mușchi găunoși"; "în partea de sus, pe globul ei, numaidecît sub ieșirea cîrjei aortice, se prăsiseră niște sîmburi creți de substanță cenușie, care aduceau aidoma cu niște muguri de creier". Iată și enunțuri în tonalitate poetică: "Copiii, născuți toți în maternități, rămîneau acolo și nu erau legănați, ceea ce ar fi constituit o înclinare mai tîrziu spre reverie. Nu erau adormiți în luluit sau cîntece, nu auzeau un basm, nu ascultau o poveste"; Această glandă spuneau superstițiile se proiecta afară din craniu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
concepție asupra riscului social și a rolului statului. Securitatea socială are drept scop eliberarea omului de nevoi, garantîndu-i o anumită securitate a venitului. Se consideră risc social tot ceea ce amenință venitul regulat al indivizilor: boală, accident de muncă, deces, bătrînețe, maternitate, șomaj. În locul unor politici parțiale și al unor reforme limitate în domeniu, lordul Beveridge propune punerea în operă a unui sistem global coerent. 12.4.2. Cele trei funcții ale protecției sociale a) Funcția socială de asigurare. Printr-un sistem
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
avem reproduse două lucrări, Ursita și Prăbușirea. În Ursita, o femeie și un copil alergând sunt topiți în masa aceluiași val. Sculptorul organizează o mizanscenă dramatică, a cărei intensitate decurge și din fluidizarea maselor, dar mai ales din sugestia unei maternități vulnerabile, a unui destin dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc. Amplitudinea de val a mișcării care ridică pentru a coborî, reflectă într-un fel derizoriul energiei pusă în slujba ei. Dinamismul personajelor, poate alegorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc. Amplitudinea de val a mișcării care ridică pentru a coborî, reflectă într-un fel derizoriul energiei pusă în slujba ei. Dinamismul personajelor, poate alegorii ale vârstelor, copilăria și maternitatea, deși mai degrabă plutind într-un vag simbolist, nu este prins decât în vederea atingerii unui prag de intensitate accentuată de sensul fatal al acestei mișcări. Regăsim aceeași dinamică distructivă în Prăbușirea. De pe o creastă, un corp feminin alunecă cu capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu eul profund pe care aceasta îl face vizibil. De asemenea, este posibil ca pictorului să-i fi fost cunoscut tabloul lui Eugène Carrière, Copil bolnav (1885), tablou achiziționat de Statul român, pictor a cărui pictură este dominată de tema maternității. Autoprotretele lui Luchian nu relevă un substrat narcisic sau un exhibiționism aflat sub semnul patalogicului, ci surprinderea unei tensiuni aflate la frontierea conflictului cu maladia, instrumentând o acuitate fără precedent a simțurilor și a sensibilității artistice. Portretul pe care i-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca mater lactans cu pruncul. Munch tratează tema de o manieră care răspunde punct cu punct esteticii decadente în Madonă (litografie colorată, 1895-1902) reluare a unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca mater lactans cu pruncul. Munch tratează tema de o manieră care răspunde punct cu punct esteticii decadente în Madonă (litografie colorată, 1895-1902) reluare a unei alte Madonă (1894). Raportul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crede în dimeniunea sacrală a actului iubirii pentru fecundație și perpetuarea speciei, dar este ros de gelozie și neîncredere, și sfârșește prin a se abadona disperării"354. Munch a deconstruit modelul printr-o malefică inversiune decadentă. Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea a fost sublimată în cel mai înalt grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
354. Munch a deconstruit modelul printr-o malefică inversiune decadentă. Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea a fost sublimată în cel mai înalt grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Figură maternală coruptă, Madona a devenit Veneră, iar Munch aplică după un cod decadent inversiunea malefică, acel "de-a-ndoaselea" pe care Gilbert Durand în Arte și arhetipuri îl înregistra printre mitemele decadente, făcând să apară în chiar datele unei iconografii consacrate maternității figura de semn opus, a marii curtezane, a voluptuoasei. Avem un tablou al anxietăților privitoare la natura duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printre mitemele decadente, făcând să apară în chiar datele unei iconografii consacrate maternității figura de semn opus, a marii curtezane, a voluptuoasei. Avem un tablou al anxietăților privitoare la natura duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte cuvinte, o pulsiune elementară, caracterizată în termeni de o misoginie implacabilă de către Baudelaire 355 pentru o viață de consum erotic, cum este cea a prostituatei. În locul Madonei, Munch
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe care o tratează în Dansul vieții (1899-1900). Un cuplu dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în alb, cu mâna adusă în dreptul pântecului, indicând condiția sa maternă, figura ei iradiază, cealaltă îmbrăcată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chipul ei și care indică sterilitatea. Partenera de dans / de viață a bărbatului este îmbrăcată într-o rochie roșie, așa cum bărbatul poartă un costum negru. Cuplul se află în tensiunea pe care o crează cei doi poli, condiția beatificată a maternității lângă femeia îmbrăcată în rochie albă se află o floare -, și cea solitară, resemnată a sterilității și a morții. Dansul vieții (și al morții) va înclina balanța către unul din poli, pictorul surprinde doar acel moment suspendat al condiției feminității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține de organic și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la rândul ei sublimează sexualitatea în opera de artă, produsul acestei maternități paradoxale, serafice și care vorbește de sexu angelorum. VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme Melancolia este o figură culturală majoră în tot Occidentul, astfel încât fiecare secol sau perioadă mai îndelungată îi imprimă propriul reflex
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nepăsare, sau doar îngrijorare maternă. În centru, idealul, inspirația"528. Criticul francez subliniază o dimensiune esențialistă a acestei picturi de reflex vizionar, din care este eliminat orice reziduu anecdotic și care reprezintă o concentrare idealistă a condiției umane, care include maternitatea printre cele mai profunde taine ale sale. În Tripticul cu țigănci, pictorița precizează structura simfonică a compoziției, relațiile stabilite pe portativul intrării fiecărui instrument sau grup de instrumente urmărind o armonie a ritmurilor. Această simfonie este transcrisă printr-un procedeu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un paralelism de verticale, pentru a nu fi monoton, i-am impus întreruperi și de aceea, am așezat la distanțe bine echilibrate doi copii, unul în picioare, iar altul mai mic, stând jos ghem, la poalele uneia dintre femei"529. Maternitatea este integrată preocupărilor celor mai simple, dar esențiale într-o cultură edenică a culegătorilor, redusă la rudimentele vitale. Fructele pământului se oferă cu ușurință culegătoarelor, într-o lume în care elementul animal lipsește sau este îndepărtat. Ceea ce transformă activitatea banală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]