9,297 matches
-
O2 de flux final, fără o scădere corespunzătoare a CO2 de flux final și cel al unei creșteri în raportul de schimb respirator, în condițiile în care rata de lucru crește constant. Davis (1976) a determinat pragul anaerob și puterea maximală aerobă folosind măsurători de schimb gazos, pentru pedalare cu brațul, cu piciorul și mers - alergare pe banda rulantă. Ca parte a acestui studiu, autorii au validat folosirea măsurătorilor de schimb gazos pentru predicția pragului anaerob al lactatului sanguin. Ei au
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
minut între fiecare repetare. Timpul primei repetări a fost astfel stabilit încât să se afle mult sub pragul anaerob al sportivului. Timpii următoarelor repetări au fost reduși cu aproximativ 5 secunde, iar ultima repetare s-a făcut la un efort maximal. O mostră de sânge s-a recoltat în repaus, înainte de prima repetare, dar după încălzire. Figura 24 arată concentrația de acid lactic din această mostră de sânge: 1.00 mmoli/l. Mostre de sânge au fost de asemenea recoltate după
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și 9 minute după terminarea celei de-a șasea repetări, pentru a ne asigura că, concentrația maximă de acid lactic a fost detectată. Acidul lactic muscular continuă să difuzeze în sânge, timp de mai multe minute, după terminarea unui efort maximal sau aproape maximal, până când se va instala un echilibru. După aceea, acidul lactic din sânge va scădea datorită scăderii cantității de acid, care iese din mușchi. Astfel că, mai multe mostre de sânge trebuie recoltate la intervale regulate de timp
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
după terminarea celei de-a șasea repetări, pentru a ne asigura că, concentrația maximă de acid lactic a fost detectată. Acidul lactic muscular continuă să difuzeze în sânge, timp de mai multe minute, după terminarea unui efort maximal sau aproape maximal, până când se va instala un echilibru. După aceea, acidul lactic din sânge va scădea datorită scăderii cantității de acid, care iese din mușchi. Astfel că, mai multe mostre de sânge trebuie recoltate la intervale regulate de timp, până când concentrația de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
atins, decât după cea de-a patra repetare. Linia a prezentat o creștere ușoară până la a patra repetare, după care, ea a prezentat o creștere accentuată, liniară. Această creștere liniară ne arată că viteza de acumulare a acidului lactic este maximală. Din informațiile graficului putem aprecia că, pragul anaerob individual al sportivului a fost atins la viteza de 3:32.00 pentru distanța de 300 m. Această viteză este egală cu o valoare de 1.42 m/sec (300:212). O
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
lactatului în sânge o depășește pe cea de îndepărtare. Apoi concentrația va crește, semnalizând că, Maxlass a fost depășită. Un exemplu al rezultatelor de la un astfel de test, sunt prezentate în figura 27. Sportivul a înotat mai întâi 2 repetări maximale pe 50 m, cu o pauză de 10 secunde între ele. O mostră de sânge a fost recoltată după 8 minute, după terminarea celei de-a doua repetări. Concentrația de lactat a acestei mostre a fost folosită ca valoare de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a metabolismului grăsimilor, ceea ce va produce o mutare înșelătoare spre dreapta a curbei. Un mijloc de a evita interpretarea greșită a curbei de viteză-lactat, este de a-i determina pe sportivi să înoate cel puțin o repetare, la o intensitate maximală, în timpul testului. Înotul, la un efort mare solicită puternic metabolismul anaerob, care poate funcționa doar în prezența unui stoc adecvat de glicogen muscular. Dacă rezerva de glicogen muscular este scăzută, efortul depus pentru a înota repede, este așa de mare
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în prezența unui stoc adecvat de glicogen muscular. Dacă rezerva de glicogen muscular este scăzută, efortul depus pentru a înota repede, este așa de mare, încât sportivii nu vor putea face acest lucru. Încercarea lor de a face un efort maximal va produce un timp slab și o concentrație scăzută de lactat. Cu toate că, acest punct se va situa sub cel al unui test anterior el va indica o scădere substanțială a glicogenului muscular și nu o îmbunătățire a capacității aerobe. Un
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ca cea din primul test. Două explicații posibile, ale unei astfel de deplasări sunt: 1. înotătorul nu a dat totul la ultima repetare. 2. capacitatea aerobă a înotătorului s-a îmbunătățit. Dacă putem determina, dacă sportivul a depus un efort maximal la ultima repetare, valorile maximale scăzute indică faptul că, capacitatea lui de a produce acid lactic poate fi deteriorată. În cazul în care capacitatea anaerobă a unui sportiv a scăzut, accentul din antrenament trebuie mutat spre antrenamentul de sprint. Mutând
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Două explicații posibile, ale unei astfel de deplasări sunt: 1. înotătorul nu a dat totul la ultima repetare. 2. capacitatea aerobă a înotătorului s-a îmbunătățit. Dacă putem determina, dacă sportivul a depus un efort maximal la ultima repetare, valorile maximale scăzute indică faptul că, capacitatea lui de a produce acid lactic poate fi deteriorată. În cazul în care capacitatea anaerobă a unui sportiv a scăzut, accentul din antrenament trebuie mutat spre antrenamentul de sprint. Mutând accentul, trebuie să reducem de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
fi prea înceată pentru a atinge Maxlass, dacă sportivul nu înoată la o intensitate de 100% în timpul testului. Prin urmare, ei nu vor înota la pragul individual real, atunci când se antrenează la aceste viteze. 2. Eforturi mai mici, decât cele maximale, vor furniza informații inexacte referitoare la schimbările apărute la nivelul capacității aerobe. Un efort mai scăzut, la teste ulterioare, poate da o impresie falsă, cum că, capacitatea aerobă nu s-a îmbunătățit. Invers, un efort la o intensitate de 100
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
nivelul capacității aerobe. Un efort mai scăzut, la teste ulterioare, poate da o impresie falsă, cum că, capacitatea aerobă nu s-a îmbunătățit. Invers, un efort la o intensitate de 100% care se face în urma unui test, efectuat sub posibilități maximale, va da o impresie falsă despre o capacitate aerobă îmbunătățită. 3. Testul nu poate fi folosit, pentru estimarea pragului anaerob al înotătorilor de fluture și bras. Distanța este prea lungă, pentru cei mai mulți înotători, pentru a înota în procedeul fluture, și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Testul nu poate fi folosit, pentru estimarea pragului anaerob al înotătorilor de fluture și bras. Distanța este prea lungă, pentru cei mai mulți înotători, pentru a înota în procedeul fluture, și cei mai mulți brasiști nu sunt capabili să termine testul la un efort maximal, datorită durerilor de genunchi. Problemele cu eforturile submaximale pot fi evitate, atunci când sportivii sunt bine motivați și înțeleg importanța testului. Cei care înoată în procedeul fluture sau bras vor trebui să folosească metoda prezentată în cele ce urmează. IV.11
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Am folosit serii de 5x100 m cu o pauză de 15 secunde și am constatat că această serie dă rezultate satisfăcătoare, pentru stabilirea vitezelor de antrenament. Marele avantaj al acestui test este că, el reduce probabilitatea influențării rezultatelor, datorită efortului maximal. Puteți fi siguri că înotătorii au depus un efort maximal, în momentul în care se produce abandonul. Un dezavantaj îl reprezintă imposibilitatea localizării exacte a vitezei la care Maxlass-ul a fost depășit. În cel mai bun caz, puteți estima viteza
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
15 secunde și am constatat că această serie dă rezultate satisfăcătoare, pentru stabilirea vitezelor de antrenament. Marele avantaj al acestui test este că, el reduce probabilitatea influențării rezultatelor, datorită efortului maximal. Puteți fi siguri că înotătorii au depus un efort maximal, în momentul în care se produce abandonul. Un dezavantaj îl reprezintă imposibilitatea localizării exacte a vitezei la care Maxlass-ul a fost depășit. În cel mai bun caz, puteți estima viteza cu o diferență de 2 secunde la 100 m. În ciuda
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
înotători ai probelor de 400 m și mai scurte. Câteva teste de care dispunem, vor fi descrise în cel ce urmează. Teste de sânge În prezent, cea mai bună metodă de monitorizare a capacității anaerobe, este de a măsura lactatul maximal, după o probă de concurs. Dacă valori scăzute sunt cuplate cu performanțe slabe, înotătorul poate fi supraantrenat (cu condiția, desigur, că proba a fost înotată la un efort maximal). O anumită scădere a capacității anaerobe, este consecința unui volum mărit
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
metodă de monitorizare a capacității anaerobe, este de a măsura lactatul maximal, după o probă de concurs. Dacă valori scăzute sunt cuplate cu performanțe slabe, înotătorul poate fi supraantrenat (cu condiția, desigur, că proba a fost înotată la un efort maximal). O anumită scădere a capacității anaerobe, este consecința unui volum mărit de rezistență, necesar îmbunătățirii capacității anaerobe, dar capacitatea unui sportiv de a consuma ATP-ul anaerob, ar trebui să revină în timpul îngustării. În afară de aceasta, este bine de a înregistra
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
anumită scădere a capacității anaerobe, este consecința unui volum mărit de rezistență, necesar îmbunătățirii capacității anaerobe, dar capacitatea unui sportiv de a consuma ATP-ul anaerob, ar trebui să revină în timpul îngustării. În afară de aceasta, este bine de a înregistra valorile maximale ale lactatului sanguin, de-a lungul întregii pregătiri. Scăderile capacității anaerobe nu ar trebui să fie așa de mari, încât să nu poată fi refăcute înaintea marilor competiții, astfel, sportivii vor intra în concurs fără acel finiș final necesar câștigării
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
probe, pe linia de sosire. Monitorizarea poate fi făcută recoltând mostre de sânge după probele din concurs. Mostre de sânge ar trebui recoltate, la fiecare 1 sau 2 minute după probă, pentru a localiza valoarea de vârf a lactatului. Valori maximale scăzute asociate cu performanțe slabe, reprezintă un motiv de îngrijorare, pentru că, ele indică posibilitatea, că un sportiv poate cunoaște scăderi prea mari ale capacității anaerobe. Helwig și asociații (1988) au propus o altă metodă de înregistrare a schimbărilor la nivelul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cât mai repede posibil. Alte teste ale capacității anaerobe Rohrs și colaboratorii (1989) au propus un test de înot, legat la o coardă elastică, test care, după cum credeau ei, putea fi comparat cu performanțele antrenamentului anaerob. El necesită un efort maximal de 30 de secunde, efectuat împotriva unei rezistențe, de o valoare cunoscută. Ei au găsit o corelație de 0.66 cu probele de 100 m, și de 0,78 la cele de 50 m. Unii dintre dumneavoastră cunosc testul Wingate
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
macroergice ale ultimilor doi radicali fosfat ai acestuia sunt înalt energetice. Îndepărtarea fiecăruia dintre aceștia se soldează cu eliberarea a 11000 calorii (11 kilocalorii) disponibile pentru contracția musculară. Din păcate, cantitatea de ATP prezentă în mușchi asigură energia de contracție maximală numai pentru 5-6 secunde, chiar și la sportivii bine antrenați. De aceea, este necesar ca ATP să se formeze continuu, prin una din cele trei căi metabolice responsabile de refacerea sa la nivel muscular. Aceste căi sunt reprezentate de: sistemul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cantități de energie indispensabilă contracției musculare. Degradarea ATP și eliberarea energiei stocate în legăturile macroergice ale acestuia, se realizează sub influența ATP-azei miozinice. În afara contracției musculare, consumul de ATP este minim. Acesta crește de cel puțin 150 ori în timpul contracțiilor maximale, ducând la defosforilarea și epuizarea în câteva secunde a ATP muscular disponibil, evaluat la aproximativ 4mM. ADP rezultat este rapid refosforilat pe mai multe căi. Prima cale de refacere a ATP este reprezentată de fosfocreatină, al cărei radical fosfat stochează
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
face din prima principalul depozitar de energie, iar din ATP o adevărată monedă energetică. Cuplul ATPfosfocreatină, comportându-se ca un veritabil sistem energetic tampon în stare de echilibru, asigură concentrația relativ constantă a ATP muscular pentru perioade scurte de efort maximal (10-15 secunde). II. Sistemul glicogen-add tactic, asigură energia derivată din glicoliza anaerobă. Glucoza fiind principalul nutriment utilizat ca sursă energetică fără participarea O2, degradarea sa glicolitică până la stadiul de acid piruvic determină formarea a două molecule de ATP pentru fiecare
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
la apariția fenomenului de oboseală. În general, sistemul glicogen-acid lactic realizează sinteza ATP de 2,5 ori mai repede decât mecanismul oxidativ mitocondrial. El servește ca sursă rapidă de energie, asigurând necesarul energetic pentru 30-40 de secunde de activitate musculară maximală. III. Sistemul aerob realizează degradarea glucozei, a acizilor grași și a unor aminoacizi la nivel mitocondrial, cu participarea obligatorie a O2. Intrate prin intermediul acidului piruvic și acetilcoenzimei A, în ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs), cele trei surse energetice suferă procese
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și adrenalinemia cresc simultan la sfârșitul exercițiilor realizate timp de trei minute la putere maximă. În timpul unui exercițiu muscular dinamic de intensitate crescătoare efectuat de către subiecți bine antrenați, Mazzeo (1989), evidențiază concentrațiile plasmatice crescute ale adrenalinei cu 50% din puterea maximală aerobă, exact în momentul în care începe creșterea lactatului. Corelația dintre cele două puncte de reper se dovedește a fi excelentă, mai bună decât cea obținută între pragul lactic și pragul ventilator. În timp ce atleții practică acest test și nu pe
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]