3,725 matches
-
și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu puteau să fie ai unei simple marionete. „E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui trebuie să fi fost mult mai reduse. Ippolit nu excludea și ipoteza ca, la rândul său, animalul pe care-l vedea crescut să fie cuprins de aceeași stare și să-l perceapă la modul hiperbolic. „Dacă a consumat Royal, medită el, Înseamnă că mă vede ca pe un uriaș... Pentru el eu sunt balena...“ Mestecând salamul și tot mușcând din murături, Ippolit simțea cum aburii alcoolului se ridică de pe creierul lui cețos și cum mintea-i devine din clipă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic nu mai e ca altădată... Unora le-au crescut roșiile În grădină mari cât niște pepeni, altora vacile le-au fătat viței cu două și trei capete... Sfârșitul lumii e aproape“, medită el, umplându-și borcanul cu spirt Royal și Îndoindu-l cu zeama de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
agresiuni neașteptate, el era pregătit să-și folosească bocancul. Blândețea șobolăniței i se părea a fi suspectă. „Dacă animalul e turbat sau infestat cu radiații? Îi trecu prin minte... Trebuie să mă feresc să-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gazdei, golind paharele. Gică picior de lemn, vizibil mânios, cu brutalitate Întrerupse agitația. „Lasă Doctore, nu te mai osteni... Nu-i momentul potrivit pentru gratificații! Te-ai hotărât...?!” - silabisi el verificând ostentativ poziția armei. Afurisitul de Doctor tăcea, nevrozând asistența meditând, apoi se duse cu mâna Întinsă către vânzător. „Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce Tony Pavone Își ștergea fruntea de transpirație. Ce-i prezenți așteptau ca Doctorul să numere banii, dar acesta nu se grăbea. Îl
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și de faptul inutil pentru a face o reclamație miliției, socoti banii iremediabil pierduți. Mulțumi totuși norocului, lecția primită nu-l costase prea mult. Mai făcu unele hazardate investigații iar În cele din urmă cu sufletul cătrănit, părăsi perimetrul borfașilor meditând profund la tehnica desăvârșită În care fusese păcălit. Evident, destul de necăjit pentru a se duce acasă, dădu un telefon fetei motivând Întârzierea fără alte amănunte, iar el tot căscând gura la vitrinele unor magazine se trezi În fața restaurantului Lido. Privi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mecanizate.Iar el, patronul acestui diabolic edificiu urma să i se ofere partea Leului. Urma suficient de multe alte asemănătoare amănunte pe care avea să le afle mai târziu!! Tony Pavone, rămase pe gânduri.Condițiile aflate Îi oferi ocazia să mediteze profund. În definitiv, Încă nu pornise la drum, având timp la dispoziție să retracteze contractul de muncă. Toate aceste indicații a Șefului de Șantier i se Învălmășeau În cap Într’o dezordine greu de precizat, la această anomalie contribuind În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe patul unui spital În ce-l mai fericit noroc.Tony Pavone realiză la adevărata valoare În ce complicații majore intrase cu bună știință dar la ora actuală nu mai era drum de Întoarcere.Mai târziu totuși, va trebui să mediteze, luând o decizie. VI TATIANA Gustul amar al imposibilei aventuri avea să-l dea uitării În ziua când Gică Popescu Îl anunță să aducă restul banilor deoarece barăcile pot fi ridicate În oricare din zilele următoare. Este adevărat, oftase din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
respectat În raport cu poziția ocupată În societate, să fiu Întrebat cu demnitatea cuvenită. În caz contrar...!” Colonelul realizând În persoana celui anchetat un individ suficient de inteligent dispus să se apere,Îl studie câteva momente, Își aprinse o țigară desigur, americană, meditând la tactica ce urma s’o aplice. Complotând din priviri cu maiorul Huzum, Începu ancheta pe un ton conciliator. „Timpul trece domnule Tony Pavone. Pierdem timpul de două ore și nu am pus concret nimic pe hârtie.Avem familii care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ușa noastră...??” Individul cupăni câteva momente, murmurând. “Zece mii lei...!” Tony Pavone rămase mut de uimire. Este adevărat, la bursa neagră cartonul asfaltat se vindea mai scump, Însă Între Întreprinderi, prețul era derizoriu. Dacă accepta suma, cum va putea recupera banii...? Medită câteva secunde, silabisind. „Imposibil domnule...! Șpaga e astronomică...! Dacă l’ași fura vânzându-l particularilor cu condiția să nu descopere nimic miliția, tot nu a’și putea recupera banii investiți...!” Afaceristul suspină. „Îmi pare rău... Mărturisesc sincer, mie nu-mi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Îl privi dezamăgit. Sperase, la acest organ juridic să găsească Înțelegere, să aprecieze profesional abuzul de putere al milițienilor, punându-l În libertate. Făcu totuși o tentativă. “Domnule procuror, vă rog - nu semnați Încă mandatul de arestare. Mai meditați puțin...! Această complicitate la delapidare nu a fost neapărat necesar s’o săvârșesc: am atâtea materiale În gestiunea mea Încât efectiv Îmi pot creea câte plusuri doresc, dar, unde se pot valorifica...?? Tabla de care sunt acuzat de delapidare se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
completa mandatul de arestare pentru treizeci de zile. “Ai furat din averea noastră iar eu să-mi asum răspunderea punerii tale În libertate...?? Trebuie să fiu nebun...!! Uite, mai stai o lună de zile la răcoare timp În care vei medita ca la următoarea noastră Întrevedere să mărturisești sincer procedeul diabolic În care ai furat. Să vină garda...!” Prelungirea mandatului de arestare Îl desorientă având senzația de pierdere a ehilibrului mintal. Cunoștea din relatările unor condamnați la ani grei de pușcărie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și când se stabilea pe o temă anume care o interesa, celălalt era pierdut. De aceea Își măcina el singur cafeaua, Își fierbea apa În recipient, ținea chiflele cu ceapă În umidor, până și urina În chiuvetă (ridicat pe vârfuri, meditând la melancolia inerentă a naturii umane, În continuu travaliu, după cum spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau duce În vreme ce Margotte, În bunătatea ei, specula. Învățase lecția asta Într-o dimineață când ea dorea să analizeze sintagma Hannei Arendt, „banalitatea răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar n-a părut să-și dea seama. — Nu, a zis ea. Nu poate. Se duce cu Ted la Abergavenny. — O, înțeleg. Oare fusesem luată în considerare abia după ce Sue refuzase invitația? A urmat o scurtă tăcere în timpul căreia am meditat la umilința de a fi rezerva lui Sue. — Știi, pot să vă invit pe amândouă altădată, când poate și ea, dacă vrei, s-a oferit Sheba. — Oh, nu, am zis eu. — Așa m-am gândit și eu, a zâmbit Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
soțul vin din când în când, foarte rar; mai merge nevastă-mea cam o dată pe an. Dar au grijă, și ea și soțul, de nepoată, ne-au ajutat s-o vârâm la internat; mare lucru! - Viața își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvântă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și, abia când apa sărată a lacrimilor mi s-a prelins pe răni și a început să mă usture, mi-am dat seama că plângeam. Voiam să plec la New York. Mă tot gândisem la asta în ultimele zile. Nu doar meditând la șansele de a pleca, ci cuprinsă de o nevoie acută și fiind incapabilă să înțeleg de ce nu o făcusem până acum. Problema era, însă, că mama și toți ceilalți nu aveau să fie de acord. Parcă le auzeam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
clipe și deja țipetele, insultele și schimbările bruște de dispoziție mă proiectaseră înapoi în copilărie. Arăți mult mai bine, a zis, apoi a început să studieze holul, căutând-o pe Rachel. Unde e? — Se ascunde. — LA NAIBA, nu mă ascund! Meditez, LA NAIBA! Vocea lui Rachel se auzea de undeva de deasupra noastră. Ne-am uitat cu toții în sus. Stătea întinsă pe burtă la etaj, cu nasul lipit de balustradă. Nu era nevoie să bați atâta drum pentru că mă mărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O tăcere alunecoasă. Abia am ajuns, am spus, în defensivă. Dați-mi un răgaz. Era ciudat să le văd aliate împotriva mea. Nu pentru că nu s-ar fi agreat - nu chiar -, dar deviza lui Rachel era „Viața asupra căreia nu meditezi nu merită trăită“, pe când, pentru Jacqui, era „Nu petrecem mult timp aici, așa că să-l petrecem bine“. Nici una nu o criticase vreodată pe cealaltă în fața mea, dar, dacă ar fi făcut-o, Rachel ar fi spus că Jacqui e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bunicii, fusesem prea mică sau nu-mi păsase îndeajuns încât să mă întreb dacă s-au dus cu adevărat în rai (sau în iad - Buni Maguire era cu siguranță un mușteriu pentru locul cu pricina). Acum mă vedeam obligată să meditez la viața de apoi, și lipsa oricărei certitudini mă înspăimânta. În adolescență, tânjisem după o comuniune cu un soi de ființă spirituală. Nu cu Dumnezeul catolic din copilărie, pentru că asta ar fi fost ceva mult prea banal, oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
miiine. BambambabambamBAM! —O, Doamne, am plecat. Hai să luăm cina împreună într-o seară săptămâna asta. — Mă văd cu Dana și Leon miercuri seară, am zis repede. —Bravo, foarte bine, n-o să fiu pe-aici în weekend, mă duc să meditez, dar hai să ne vedem joi seară. Bine? M-a făcut să confirm, da. —Pa-pa. M-am întins pe canapea, încercând să îmi recapăt dispoziția necesară pentru plâns. Sus, Ornesto continua să-și zbiere cântecele și asta mi-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
l-am întrebat pe Aidan. Ai vreo idee? Ceva inspirație divină? Acum că ai murit, e vreo șansă să-ți fie mai ușor accesibilă? Dar nici o voce nu-mi răspundea în gând. Am rămas uitându-mă la recipientul galben și meditând. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Rezultate! După naiba știe câte săptămâni de când am început s-o urmăresc, am prins-o în sfârșit pe Detta Big acasă la Racey O’Grady. I-am făcut o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându-mă apoi, pentru câteva ceasuri bune, cu spatele rezemat de incinta moscheii, nesimțitor față de cele ce mă înconjurau. Nu încercam să meditez. Mintea mea era pur și simplu deschisă, gândind la Dumnezeu, așa cum o floare se deschide spre roua dimineții, și mă simțeam atât de bine încât orice vorbă, orice gest, orice privire deveneau zadarnice. Cu mare părere de rău mă ridicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săptămână și femeile purtau rochii scurte, chiar și dacă erau bătrâne. Adunase o mulțime de informații interesante. Din când în când, erau cărți poștale trimise din țări străine la adrese din împrejurimile selecte ale Shahkot-ului, iar Sampath stătea cu orele meditând pe marginea, să spunem, unei imagini cu un palmier la malul unei mări atât de albastre, că părea vopsită, sau a unei frumoase din vreun sat elvețian, cu un corset strâns bine cu șiret și două codițe bălaie și groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orele, se uita la o floare, privea spre cer... — Am cunoscut un sadhu din Rishikesh, spuse un profesor ce venise tocmai de la Chittagong, care ieșea în fiecare zi din coliba lui, se uita la un izvor cu apă fierbinte și medita. Nu mai practica nici un alt fel de privațiuni sau de meditație. Doar priveliștea izvorului fierbinte îl trimitea în samadhi. — Vai, și ce necazuri am avut la oficiul poștal. Domnișoara Jyotsna, care devenise o vizitatoare obișnuită, era fericită să își poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]