2,484 matches
-
a influențat puternic anumite zone ale lumii creștin-ortodoxe a secolului al XIV-lea. Un important reprezentant bulgar al mișcării în timpul domniei lui Ioan Alexandru a fost Teodosius de Târnovo. În această perioadă, Imperiul Bulgar avea relații comerciale cu puterile maritime mediteraneene Veneția, Genova și Ragusa. În 1353, Ioan Alexandru a emis o chartă prin care permitea negustorilor venețieni să vândă și să cumpere marfă în toată Bulgaria după ce Dogele Andrea Dandolo l-a asigurat că vor respecta tratatele dintre cele două
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
zăpadă la numai câțiva km, pe Tiede la 3.000 de metri deasupra nivelului mării. De asemenea, contraste majore sunt și la joasă altitudine, unde climă merge de la arida în partea de sud-est în zona Santa Cruz de Tenerife la mediteraneană în nord-vest unde se află Buenaventura del Norte și La Orotava. Vânturile din nord-vest aduc 73% din precipitații, iar aici umiditatea este mai crescută. Diferențele de precipitații sunt, mai ales, între anotimpuri, în lunile de vară din mai până în septembrie
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
de masivul de granitoide de la Sichevița, de vârstă hercinică. Parcul Natural Porțile de Fier reprezintă o zonă de convergență a lumii vegetale și animale dintre Câmpia Panonică și Câmpia Română, Defileul Dunării făcând legatura între aceste regiuni. Climatul cu influențe mediteraneene (veri calde și uscate și ierni blânde cu ploi bogate) din această regiune, a favorizat prezența multor plante și animale iubitoare de căldură, care s-au adaptat la condițiile din acest spațiu geografic. Parcul Natural Porțile de Fier se încadrează
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
adaptat la condițiile din acest spațiu geografic. Parcul Natural Porțile de Fier se încadrează din punct de vedere biogeografic în Subprovincia banto-getică, ce este inclusă la rândul său în provincia dacică (Călinescu, 1968). La rândul ei, provincia dacică aparține Subregiunii mediteraneene, prezența a numeroase specii submediteraneene și mediteraneene fiind un argument în acest sens. Influențele dacice și submetideraneene interacționează, ducând la formarea unor grupări vegetale complexe, unice în România, ce constituie vegetație de tip submediteranean. (Matacă, C.C.M.E.SI.). În arealul parcului
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Parcul Natural Porțile de Fier se încadrează din punct de vedere biogeografic în Subprovincia banto-getică, ce este inclusă la rândul său în provincia dacică (Călinescu, 1968). La rândul ei, provincia dacică aparține Subregiunii mediteraneene, prezența a numeroase specii submediteraneene și mediteraneene fiind un argument în acest sens. Influențele dacice și submetideraneene interacționează, ducând la formarea unor grupări vegetale complexe, unice în România, ce constituie vegetație de tip submediteranean. (Matacă, C.C.M.E.SI.). În arealul parcului trăiesc specii de plante și animale cu
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
vipera cu corn), "Canis lupus" (lupul), "Lacerta viridis" (gușterul), "Ruscus aculeatus" (ghimpele), "Campanula crassipes" (clopoțeii Cazanelor), "Daphne laureola", "Taxus baccata" etc. Flora Parcului Natural Porțile de Fier este reprezentată printr-un amestec de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneană. Totodată se constată coborârea în altitudine a unor elemente montane și urcarea unor elemente sudice. Au fost descrise și identificate 171 de asociații vegetale de cormofite cuprinse în 20 de clase de vegetație, din care 26 sunt endemice. Specii endemice
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
cataractarum"), mărarul Porților de Fier ("Pragnos carinata"), colilia Porților de Fier ("Stipa danubialis"), laleaua cazanelor ("Tulipa hungarica"), garofița bănățeană ("Dianthus banaticus"), barba ungurului ("Dianthus spiculifolius"), clopoțeii cazanelor ("Campanula crassipes"), breabănul ("Dentaria glandulosa"), sorbul dacic ("Sorbus dacica"), cimbrișor ("Thymus comosus"). Elemente mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari: cerul ("Querqus cerris"), gârnița ("Querqus frainetto"), scumpia ("Cotinus coggyria"), mojdreanul ("Fraxinus ornus"), liliacul sălbatic ("Syringa vulgaris"), alunul turcesc ("Corylus colurna"). Vegetația din spațiul Parcului Natural Porțile de Fier este alcătuită din păduri, tufărișuri
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
bogăția floristică deosebită și prin numărul ridicat de endemisme. Se întâlnesc astfel elemente floristice precum laleaua galbenă de Cazane ("Tulipa hungarica"); specie aflată pe lista roșie a IUCN, cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), cosaci ("Astragalus rochelianus"), clopoțeii Cazanelor (Campanula crassipes). Elementele mediteraneene situate la altitudini relativ mari sunt: scumpia ("Cotinus coggygria"), laleaua de Banat ("Tulipa hungarica subsp. undulatifolia"), vișinul turcesc ("Padus mahaleb"), ghimpele ("Ruscus aculeatus"), cornișorul ("Ruscus hypoglossum"), vița sălbatică ("Vitis sylvestris"). În arealul Parcului Natural Porțile de Fier au fost identificate
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
vișinul turcesc ("Padus mahaleb"), ghimpele ("Ruscus aculeatus"), cornișorul ("Ruscus hypoglossum"), vița sălbatică ("Vitis sylvestris"). În arealul Parcului Natural Porțile de Fier au fost identificate 34 de specii aparținând clasei Mammalia, care populează habitate diverse din parc. Liliecii, elemente de origine mediteraneană, populează peșterile din arealul parcului: Peștera Veterani, Peștera Ponicova, Peștera Gaura cu Muscă, Peștera fără Nume. Carnivorele populează suprafețele montane împădurite din parc. Sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni cum ar fi ursul ("Ursus arctos"), lupul ("Canis lupus
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
alba"), rața mică ("Anas crecca"), rața roșie ("Aythya nyroca") rața cu cap castaniu ("Aythya ferina"), rața moțată ("Aythya fuligula"), ferestrașul mic ("Mergus albellus"), lișița ("Fulica atra"). Climatul Parcului Natural Porțile de Fier este influențat de circulația aerului cald de origine mediteraneana sesizabil cu precădere în zona montană unde temperature aerului înregistrează valori mai ridicate comparativ cu alte regiuni montane ale tării. În apropierea Defileului Dunării, climatul este apropiat celui mediteranean, media multianuală fiind de circa 11 °C. La Orșova, temperatura medie
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Porțile de Fier este influențat de circulația aerului cald de origine mediteraneana sesizabil cu precădere în zona montană unde temperature aerului înregistrează valori mai ridicate comparativ cu alte regiuni montane ale tării. În apropierea Defileului Dunării, climatul este apropiat celui mediteranean, media multianuală fiind de circa 11 °C. La Orșova, temperatura medie multianuală este de 11,2 °C, valoarea temperaturilor medii a lunii celei mai reci oscilează între -1 și 1°C, iar cea a lunii celei mai calde între 20-23
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
ale Cernei, Bahnei (în apropierea barajului de la Porțile de Fier I) și al Mraconiei. Afluenții Dunării din Parcul Natural Poțile de Fier se caracterizează prin ape mari, viituri de primăvară și iarnă, scurgerea de iarnă fiind mai mare datorita climatului mediteranean care determină topirea timpurie a zăpezii. Construirea barajului de la Gura Văii s-a realizat în parteneriat cu Iugoslavia în perioada 1964-1972, și a produs mutații semnificative la nivelul ecosistemelor naturale și umane. Lacul de acumulare Porțile de Fier I reprezintă
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
de varietăți. Este o plantă perenă se prezintă sub formă de tufe, fiind o plantă textilă ca și bumbacul. Plantă erbacee, cultivată, înaltă până la 1 m, fibroasă, cu frunze mici înguste și cu flori albastre sau albe. Este de origine mediteraneană. În România este cultivată pe suprafețe relativ întinse pentru fuior sau pentru semințele oleaginoase. ul pentru fuior este mai înalt și mai puțin ramificat decât cel pentru ulei. În scopuri medicinale se folosesc numai semințele ajunse la maturitate completă ("Semen
In () [Corola-website/Science/307791_a_309120]
-
Climatul orașului Bordeaux este oceanic; totuși, verile tind să fie mai calde, iar iernile să fie mai blânde decât în orice zonă cu același climat. Însă, ploile substanțiale din timpul verii sunt factorul pentru care climatul din zonă nu este mediteranean. Iernile sunt blânde datorită predominanței vânturilor de vest venite dinspre Atlantic. Verile sunt lungi și calde datorită influenței Golfului Biscaya (temperaturile de suprafață ajung la 21 spre 22 °C sau 70 spre 72 °F. Temperatura medie a sezonului de iarnă
Bordeaux () [Corola-website/Science/307911_a_309240]
-
Datorită colțurilor ascuțite, spărturii așchioase și durității, în epoca de piatră obsidianul a fost folosit la confecționarea uneltelor, ca și cremenea, motiv pentru care este supranumit și "aurul negru al epocii de piatră". Locurile unde poate fi găsit în bazinul mediteranean erau cunoscute, roca de aici (identificată de geologi) fiind găsită la distanțe mari. În Asia Mică era folosit ca vase de obsidian sau în Roma antică obsidianul era șlefuit și folosit ca oglindă. După grosimea stratului hidratat de la suprafața rocii
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
În al doilea război mondial, frontul mediteranean a acoperit o zonă întinsă în care s-au desfășurat luptele dintre Aliații occidentali și Forțele Axei pentru controlul asupra Mediteranei și a țărilor riverane. Acțiunile navale au fost caracterizate de lupte sporadice ale Marinei Italiei Fasciste condusă de Benito
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
între 500 și 1000 d. Hr., perioadă urmată de Evul Mediu Mijlociu. Începând cu secolul al doilea, civilizația romană a intrat în declin, marcat de scăderi ale diverșilor indicatori, cum ar fi urbanizarea, comerțul maritim și populația. Numărul de epave mediteraneene din secolul al treilea descoperite reprezintă 40% din cel al epavelor descoperite din secolul I. Populația Imperiului a scăzut de la 65 de milioane în 150 la 50 de milioane în 400, un declin de peste 20 %. Acest lucru a fost considerat
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
mediu propice pentru crearea de legături îndepărtate. Dezagregarea Imperiului a însemnat înlocuirea autorității Romei cu cea a nobililor locali, unii membri ai elitei conducătoare romanizate, alții ai culturii străine. În Aquitania, Gallia Narbonensis, sudul Italiei și Sicilia, Baetica și coasta mediteraneană a peninsulei Iberice, cultura romană s-a păstrat până în secolele al șaselea sau al șaptelea. Peste tot, colapsul legăturilor economice și sociale a dus la izolarea diverselor grupuri de populație. Acest colaps era adesea rapid, întrucât devenea periculos transportul de
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
făcut pregătiri pentru întoarcerea lui Charles Eduard Stuart în Anglia și pentru coordonarea invaziei franceze în Anglia, ce s-a petrecut pe 22 februarie 1744, fiind cea mai mare bătălie năvală din război. Bătălia năvală s-a desfășurat pe coasta mediteraneană de la Toulon, Franța. O flota masivă britanică comandată de amiralul Thomas Mathews cu amiralul Richard Lestock secund la comandă, a fost blocată pe coasta franceză. O forță navală franceză mică și forțele spaniole au atacat blocada britanică și au distrus
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
franceză mică și forțele spaniole au atacat blocada britanică și au distrus multe dintre vasele britanice, forțând flota britanică să se retragă pentru reparații. Blocada britanică a coastei franceze a fost eliberată și părea că flota spaniolă controla aparent Marea Mediteraneană. Un escadron spaniol s-a refugiat în portul din Toulon. Flota britanică a văzut escadronul din port de la o mică distanță din est. Pe 21 februarie 1744, vasele spaniole au intrat pe mare alături de flota franceză. Amiralul Mathews a comandat
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Atlanticului de Nord -, și-a afirmat, în spațiul geopolitic al Mării Negre, după obținerea și recunoașterea Independenței sale (1877-1878), un rol recunoscut pe măsura statutului său, beneficiind de avantajul natural al propriei rețele hidrografice și de larga deschidere spre orizontul lumii mediteraneene și atlantice, prin bazinul de vest al Pontului. Dezvoltarea Marinei Române a început să se contureze odată cu Unirea Principatelor Române, în 1859, care a atras după sine unificarea flotilelor celor două țări surori, la 22 octombrie 1860, sub denumirea de
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
putere pentru Egipt. Hatshepsut a fost o femeie faraon lucru rar întâlnit în istoria Egiptului antic. Ea a fost un conducător competent și curajos extinzând comerțul egiptean spre sud, teritoriul ocupat în prezent de Somalia și spre nord în bazinul mediteranean. Hatshepsut a condus timp de douăzeci de ani dovedind o deosebită dexteritate politică. În perioada domniei faraonului Amenophis III (1417 î.Hr.-1379 î.Hr.), Egiptul devenise atât de bogat încât nici nu se mai încerca extinderea influenței sale. Acesta a fost
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
radicans", "Berberis canadensis", Cupressus sempervirens, "Juglans nigra", "Syringa wilsonii", etc. Plantația de bază a sectorului dendrologic datează din anul 1781 și conține numeroase și valoroase specii exotice lemnoase. Serele botanice adăpostesc colecții variate și valoroase de plante tropicale, subtropicale și mediteraneene, plantele fiind grupate sistematic sau ecologic. Grădina mai dispune de un pavilion înalt pentru colecția de palmieri și de un acvariu pentru colecții de plante tropicale, de un sector de plante utile, de un imens sector de plante ornamentale, de
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
pornește război contra lor și împotriva sfaturilor primite de la dregătorii săi. Succesorul său, Ahmosis I, este cel care îi învinge pe hiksoși pe deplin și îi izgonește din Deltă. Pe de altă parte influențele exercitate de cultura egipteană asupra civilizațiilor mediteraneene apărute mult mai târziu și în strânsă legătură cu Valea Nilului, constituie actualmente obiectul studiilor multor învățați. Aceste studii vor elucida relațiile dintre Egipt și civilizațiile din lumea Mediterană care au avut atât de mult de împrumutat de la țara faraonilor
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
au bazat pe comerțul cu Anatolia pentru cantități esențiale de staniu, precum și livrările suplimentare de cupru, ambele metalele fiind necesare pentru fabricarea bronzului. Vechii egipteni apreciau piatra lapis lazuli, care a trebuit să fie importată chiar din Afganistan. Partenerii comerciali mediteraneeni ai Egiptului erau Grecia și Creta, care livrau ulei de măsline. În schimb pentru importurile sale de lux și de materii prime, Egiptul exporta în principal cereale, aur, lenjerie și papirus, inclusiv sticlă și obiecte de piatră. Forțele militare egiptene
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]