3,679 matches
-
nr. 23, tel. 0265/261739 TIMIȘOARA Librăria Mihai Eminescu, str. Măceșilor nr. 1, tel. 0256/494123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 În colecția Memorii au mai apărut: 1. Gheorghe Barbul, Al treilea om al Axei. Memorial Antonescu 2. Nistor Chioreanu, Morminte vii 3. Helen Keller, Povestea vieții mele 4. Ion Sceastlivăi, Exilat în Komi 5. Stelian Tănase, Ora oficială de iarnă 6. Nicu Păun, Muntele suferinței 7. Marcel Petrișor, La capăt de drum 8. Costin Merișca
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
8 dec. 1982 Bună, dragul meu! Îți mai scrisesem, cu o zi înainte de a primi plicul cu pozele! Îți mulțumesc foarte mult! Mi-au plăcut foarte mult! Îi mulțumesc foarte mult și domnului Rusu (Constantin-Liviu, conservator-muzeograf, mare fotograf al caselor memoriale scriitoricești din Iașii Junimii n. red.), căruia te rog să-i transmiți sincerele-mi mulțumiri și faptul că-i rămîn îndatorat odată-n plus. Poate că-ntr-adevăr îi voi putea oferi casa mea din munți, vara, cu condiția să mă reîmpac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Duminică, 7 iunie. Guvernul Iorga-Argetoianu proclamase ziua de 8 iunie, când se împlinea un an de domnie a regelui Carol, sărbătoare națională. Pentru a marca evenimentul, s-au organizat diverse festivități, între care s-a numărat și dezvelirea unei plăci memoriale pe Aerodromul Băneasa, cu inscripția: „6 iunie 1931. Aici a coborât în zbor în fapt de seară, așteptat de țara întreagă, Regele Carol al II-lea”. La 7 iunie, ora 17, Carol al II-lea, însoțit de Mihai, a sosit
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
carte, excursiile tematice, un prilej pentru elevi de a descoperi realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit și au creat opere de artă scriitori și artiști, expozițiile tematice (Toamnă aurie, Ecouri Eminesciene, Culorile Primaverii), vizitele la muzee, case memoriale, toate acestea constituind un mijloc de a prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale țării. Și suntem artiști... Pornind de la considerentul că muzica este arta de a gândi cu sunetele, este vinul care umple cupa tăcerii, este vocea armonioasă a
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
la Liceul "Dragoș Vodă" din Câmpulung Moldovenesc, în prezent, pensionar, fondator al Bibliotecii "Miorița", autor al multor volume, ca "Miorița" și alte semne poetice; Ed. Biblioteca "Miorița" Câmpulung, Bucovina, 2002; "Jumătate de mileniu întru vecinătatea lui Ștefan cel Mare, obol memorial din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, 2003; La balada Mioritza en lenguas de la Union European, ed. 2008, "Apocrife", Ed. "Bucovina", Iași, 1999. Clemenciuc Visarion, absolvent al Academiei militare, profesor de științe sociale, cu gradul de colonel în București. Are la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Alecsandri zburam pe lângă biserica catolică, pe lângă dispensar, panicându-mă (din cauza vitezei atinse la vale - cred că vreo 50 km. / oră), dacă eram obligat să depășesc vreo căruță pe drumul relativ îngust. Numai că acolo, chiar în fața intrării în curtea casei memoriale, când să cobor de pe bicicletă, tragedie: mi s-au agățat pantalonii de șea și s-au descusut între picioare. Destul de mult... Speriat, analizam dezastrul. Chiar cu mare grijă, și când mergeam se vedea ruptura! Să mai și urc pe bicicletă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
gest): "liniștea cerului coboară în inima celui ce nu vrea nimic" (cap. 1 din ciclul "Pietrele și norii (persoana)" din volumul Cineva care nu mă cunoaște umblă pe străzi, Ed. Limes, 2008). (14 iunie 2010, București) Ana Blandiana Acum, pe măsură ce Memorialul devine o opera de calibru internațional, el a ajuns un punct de referință și pentru clasa politică din România..." La întrebarea tot mai actuală într-o lume globalizată și amenințată să-și piardă reperele "Poate fi învățat memoria?", răspunsul este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nouă interdicție, a treia, care nu s-a sfârșit decât după Revoluție, dar a apărut o mașină care nu se mișca din fața casei, supraveghindu-ne. Am fost țintă unei acțiuni de "spargere a anturajului" (am aflat termenul din cercetările de la Memorial, atunci știam doar că se lansau despre mine cele mai absurde zvonuri, că nu mai avem telefon, că nu mai sosea poșta, că nu mai îndrăznea nimeni să vină la noi). Am parcurs relativ ușor această perioadă dură pentru că în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Am reușit să fac mult mai puțin decât am sperat că se poate face, dar asta nu înseamnă că, dacă ar trebui să reiau totul, nu m-aș purta la fel. A.B.V-aș ruga să ne vorbiți despre "Memorialul de la Sighet", sunt atât de multe lucruri de povestit celor ce vor să afle adevăruri... Cu 18 ani în urmă, când am prezentat Consiliului Europei Proiectul Primului Memorial al victimelor comunismului din lume, în oficiosul guvernului Văcăroiu ("Vocea României") se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
purta la fel. A.B.V-aș ruga să ne vorbiți despre "Memorialul de la Sighet", sunt atât de multe lucruri de povestit celor ce vor să afle adevăruri... Cu 18 ani în urmă, când am prezentat Consiliului Europei Proiectul Primului Memorial al victimelor comunismului din lume, în oficiosul guvernului Văcăroiu ("Vocea României") se scria sub titlul "Sacrilegiul de la Sighet" că vindem suferință românilor Consiliului Europei (era în 1993, iar România nu era încă, din cauza mineriadelor, membră nici măcar a Consiliului Europei). În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
atunci, când totul nu era încă decât o idee și un început de șantier cu un fel de recunoștință care mă tulbura profund, pentru că, de fapt, noi eram cei care trebuia să le fim (și le eram) recunoscători. Acum, pe măsură ce Memorialul devine o operă de calibru internațional, el a ajuns un punct de referință și pentru clasa politică din România, în sensul că o vizită la Sighet poate deveni, în anumite condiții, un certificat de bună purtare. Dar, asta este mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de referință și pentru clasa politică din România, în sensul că o vizită la Sighet poate deveni, în anumite condiții, un certificat de bună purtare. Dar, asta este mai puțin important... Important este faptul că în lunile de vârf la Memorial sunt peste 1300 de vizitatori pe zi, dintre care 40% sunt străini, 40 % tineri și restul români care vor pur și simplu să afle, sau să-și aducă aminte cum a fost și ce a reprezentat comunismul în istoria țării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
place să stau la ușa muzeului și să privesc figurile răvășite de emoție ale celor care au petrecut câteva ore înăuntru. În cele mai multe cazuri pare că au străbătut o experiență existențială. De altfel, cartea de impresii o dovedește cu prisosință. Memorialul este format din Muzeul de la Sighet și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului, care funcționează în București și este nu numai realizatorul, pe baza unor cercetări proprii, al sălilor muzeului, ci și organizatorul tuturor simpozioanelor și colocviilor, expozițiilor, care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
străinătate, ca și editorul tuturor cărților publicate sub egida sa. Și, bineînțeles, organizatorul Școlii de vară, cea mai importantă dintre toate acțiunile și evenimentele care se desfășoară la Sighet. Școala de vară, care a început la patru ani după începerea Memorialului (anul acesta a fost cea de a 14-a ediție), este cred cea mai eficientă dintre manifestările care se desfășoară acolo. Au trecut prin ea până acum aproape 1500 de tineri (câte 100 pe serie, pentru că nu avem mai mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la mari universități occidentale ca doctoranzi, alții ajunseseră profesori de istorie ei înșiși, iar alții terminaseră studii de natură tehnică sau științifică, fără legătură cu ceea ce învățaseră la Sighet. Toți fără excepție, însă, au mărturisit că participarea la cursurile de la Memorial i-a marcat și le-a influențat perspectiva asupra lumii și felul de a înțelege și de a reacționa la provocările prezentului. Pentru că Memorialul nu este un drum spre trecut, ci unul spre prezent și spre viitor, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu ceea ce învățaseră la Sighet. Toți fără excepție, însă, au mărturisit că participarea la cursurile de la Memorial i-a marcat și le-a influențat perspectiva asupra lumii și felul de a înțelege și de a reacționa la provocările prezentului. Pentru că Memorialul nu este un drum spre trecut, ci unul spre prezent și spre viitor, pe care nu le putem înțelege și construi decât în măsura în care înțelegem ce și de ce am trăit ceea ce am trăit reconstruind memoria colectivă. La întrebarea tot mai actuală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Poate fi învățată memoria?", răspunsul este DA, nu numai ca o formă de optimism, ci și ca singură formă posibilă să ne salvăm din trecut. Cea mai mare frustrare a tinerilor este precaritatea sau chiar inexistența modelelor. În acest sens, Memorialul de la Sighet este, paradoxal, reconfortant tocmai prin suferința extremă pe care o prezintă și căreia i-au rezistat cu demnitate mari personalități politice, spirituale, culturale, autentice modele nu numai prin opera, ci și prin moralitatea lor. A.B.De cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
clasici, romantici) care m-a însoțit toată ziua. A.B.Dacă sunteți acasă în București? Dacă sunt la București, mă trezesc la opt, ajung la birou la Fundație pe la 11 (Fundația Academia Civică este cea care a realizat și administrează Memorialul) unde stau până pe la 17 într-o veșnică agitație, întâlnind zeci de oameni pe zi, colaboratori, ziariști, parteneri de proiecte din diverse țări, designeri, arhitecți, tineri care vor să le citesc manuscrise, bătrâni foști deținuți politici. Ajungem acasă pe la 18
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
închiderea unei expoziții itinerate, organizată după revoluția din decembrie, tocmai în Scoția. Cu banii obținuți din vânzarea lucrărilor de pictură, mai mult decât din altceva, spun unele voci, Marin Sorescu a subvenționat o parte a lucrărilor de ridicare a Casei Memoriale de la Bulzești, așezământ încă în lucru la moartea poetului survenită în prima decadă a lunii decembrie 1996. Întâlnirea providențială și camaraderia cu totul excepțională care m-a legat de un scriitor, fără de tăgadă, inclasbil, mi-a adus, după ce Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o extraordinară emulație artistică și o atmosfera sărbătorească pe toată durata finalizării lucrărilor Concursului, printr-o salbă de manifestări adiacente: prezentări și lansări de carte, expoziții, recitaluri de poezie și teatru, conferințe, deplasări și vizite la unele monumente și case memoriale etc. etc. Punctualitatea de la care nu m-am derobat niciodată, corectitudinea și ținută oricărei articulații a Concursului, au creat din el, timp de 12 ediții cât l-am condus, o instituție respectabilă, căutată și apreciată în toate cercurile vieții literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
actualilor proprietari par să urmărească distrugerea ultimelor rămășițe. Dincolo de aberația privatizării unei foste închisori, fapt demult consumat, considerăm că atât statul român, cât și actualii proprietari ai penitenciarului au obligația morală de a conlucra pentru transformarea acestuia într-un muzeu memorial a ceea ce Soljenițîn numea 'cea mai cumplită barbarie umană a secolului XX'. Nu putem să nu ne exprimăm recunoștința și mulțumirile la adresa doamnei Ruxandra Cesereanu și a domnului Raul Volcinschi, fost deținut politic, care ne-au oferit impulsul și ajutorul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
rânduri destinate cititorului cărții de față, manuscrisul e deja predat la editură. Sunt dator însă cu un cuvânt înainte. Cum cititorul va aprecia valoarea intelectuală a analizelor principalelor evenimente care sunt bornele tranzi‑ ției, dar, poate, și valențele conținute ale memorialelor politice, nu despre carte vreau să scriu aici, ci despre autorul ei. Orice apariție publică a doamnei Alina Mungiu-Pippidi, cu atât mai mult în proteste de stradă, este incitantă, produce eveniment. Profesoară universitară la Berlin, autoare de cărți științifice tipărite
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
decât dacă aveai o diplomă în drept de la Universitate, și asta de la începutul secolului al XIX-lea deja. De ce Argetoianu și alții studiau fermieratul din Danemarca ? Pentru că acolo se dezvoltaseră modele foarte productive. V.A. : Apropo, am citit cândva un memorial de călĂtorie al lui Sadoveanu. Era încântat de Olanda. A apucat să meargă în Olanda chiar pe o bursă a Monopolului Tutunului. Probabil, Consiliul de Administrație i-a dat șansa să vadă Olanda. A venit de acolo cu o carte
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ca purtător de condei pe Dimitrie Poptămaș, spunea în almanah pe 1996 că „având ca puncte cardinale „localități ca Potma, Vorcuta, Kolâma, Djezcazgan, Iuta... adevărate fabrici ale morții” nordbucovinenii au așteptat ora mărturisirilor: „Din acestea s-a născut Țara Fagilor”, memorialul celor care au răzbit terorii comuniste o jumătate de veac.” Deci, am înțeles, Țara Fagilor este pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
adevărate fabrici ale morții” nordbucovinenii au așteptat ora mărturisirilor: „Din acestea s-a născut Țara Fagilor”, memorialul celor care au răzbit terorii comuniste o jumătate de veac.” Deci, am înțeles, Țara Fagilor este pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul Bucovinei, Codrul Cosminului, Plai Românesc și Făgurel” Dimitrie Poptămaș exclamă entuziast: „Renaște Țara de Sus!” Și o dată cu el facem
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]