5,440 matches
-
2015 Toate Articolele Autorului Cu fața la zid, lângă ușa-nchisă aud câini urlând în mine de-o vreme, dar inima mea simt că e decisă de-a nu se teme. O șoaptă aud cum mă cheamă tandru promițând mereu altfel de menire fără de poteci, fără vreun meandru-n nemărginire. N-am unde să fug. Știu că pân`la urmă mâna tremurând clanța o s-o-apese, că-n zadar implor soarta ce mă scurmă fără să-i pese. Pentru ce mai sper? Tristă așteptare
CU FAŢA LA ZID de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378650_a_379979]
-
Autorului Crăciunul Pe acest bărbat nu-l recunoaște nimeni Pe lângă el nepăsători trec toți , Privește-n gol ,departe peste semeni Și conversează-n șoaptă cu cei morți . Cândva a fost un om că toți ceilalți Avea un rost și o menire-n lume , Nevasta și copii ,surori și frați În viață toate-i mergeau de minune . Destinul însă ,poate soarta-i dată De cel de sus (cum spunea cineva), Din omul fără griji de altădată Rămas-a cel ce-l vezi
CRACIUNUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378638_a_379967]
-
filă de iubire... Dar, firul ierbii bate-n poartă, Cerându-și timpul așezării! Încrederea-i devine artă Și baza sfânt-a îndurării... Când clipa-n pragul disperării Primește codul de iubire, O stea pictată-n harta zării, Îndreaptă nava spre menire... Fumul și scrumul, apa mării, Renasc o forță-n joc de stele! Ea șterge unda întristării, Printr-un alt sens, altă putere... Referință Bibliografică: Renașterea / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015
RENAŞTEREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378660_a_379989]
-
peste noi Și ne-mbracă parcă-n ploi... Iernile-și așteaptă rândul Le vestește tainic gândul, Ghioceii îmi scriu pe tâmplă, Într-o liniște adâncă... Anotimpuri din fuioare Torc din razele de soare Și brodează amintirea Cred că asta e menirea! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Anotimpuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ANOTIMPURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378651_a_379980]
-
vei rămâne singur cu mâinile întinse Cu ochii triști, în lacrimi,cu tâmple albe, ninse!” Atunci o să-ți dai seama că ai făcut risipă Și-ai dat iubirea-ți mare pe una foarte mică. Omule, te-adună și caută-ți menirea Nu lasa sa-ți treacă viața, fericirea! Referință Bibliografică: DE TINE DEPINDE... Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE TINE DEPINDE... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378880_a_380209]
-
lâng-un suflet trist Și cu blândețe-n glas îi cuvântai De plângeau stele lacrimi ametist Iar tu-n balade mândre le-nșirai... Și-n ochii tăi creștea-nflorind iubirea, Pe ceruri băteai salbe de cuvânt Părând că zei ți-au lăsat menirea Să ai blândețea și tăria unui sfânt. Luai nemărginirile la trântă, Cu aripile visului zburai, Un înger ce în versuri ne cuvântă, De doruri alungat cândva din rai. Ai poposit în poarta ce uitată Deschisă rămăsese într-o seară Și
LACRIMI DE ROUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378871_a_380200]
-
dacă simți chemarea interioară poți deschide ferestrele sufletului și minții copiilor care ți s-au încredințat pentru educație, numai atunci rupi din tine ceva pentru a dărui. Vocația aceasta este una hăruită, cu fior tainic, cu bucurii și lumini ascunse. Menirea de a fi dascăl te trimite cu gândul la sacralitate. Dacă în România, schimbările de tot felul ale societății românești au pus în umbră domeniul învățământului, au știrbit din frumusețea, savoarea și importanța acestei vocații, totuși s-au găsit mulți
CHEMĂRI DIN TAINIŢELE VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378934_a_380263]
-
tăcut Dar în amurgul unei seri calde, senine, O blândă scânteiere m-a-nvăluit pe mine. Aripi mi-au crescut în suflet și în minte, (Mă-mpiedică mereu de-atunci ,să fiu cuminte.) Și printre cuvinte voi alerga mereu Asta mi-e menirea, ăsta-i rostul meu. Referință Bibliografică: CINE SUNT EU? Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CINE SUNT EU? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378988_a_380317]
-
de eternitate. Și mi-am oprit (dar n-aș fi vrut) pornirea, O voce-n mine se-auzea strigând: Nu ai să poți! Să nu te legi de-un gând! Nu-i felu-n care-ți afli nemurirea! Întoarce-te-n menirea ta firească Să nu te-arunci, deodată,-n falnic zbor, Plutește-ncet și-ți va fi mai ușor S-aștepți ca aripile, mari, să-ți crească. Să le-nvelești cu propria-ți iubire, Și-apoi vei fi, din îngerul căzut
VOCEA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379053_a_380382]
-
și dornic să ajute pe oricine, oricând. Se bucură de bucuriile altora și plângea alături de cei ce treceau prin diferite încercări, încurajându-i și rugându-se pentru ei. Așa era Părintele Dorel Mân. Există oameni care au diferite roluri și meniri în viața noastră. Unii dintre aceștia, au rolul de “învățători” pentru că ei vin să te învețe ceva. Aceștia apar când te aștepți mai putin, iar simplă lor prezenta te răscolește, te coboară sau te înaltă, dar lecțiile învățate din întâlnirea
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379071_a_380400]
-
dau de niciunde, ea totuși se încarcă din frumos și înalt de oriunde. Pentru noi rea și prea grea e uneori despărțirea deși dulce în inima ne păstrăm, neîntinată amintirea; o transmitem și în rime când simțim că ne e menirea, așa a creat mari poeme de iubire, de mii de ani omenirea . Referință Bibliografică: Doar gânduri ... / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Maria Ionescu : Toate
DOAR GÂNDURI ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379141_a_380470]
-
clopotelor din turlele bisericilor, sunetul de jale: Metalica vibrîndă a clopotelor jale / Vuiește în cadență și sună întristat...” Poate, dacă nu ar fi durerea, nu am fi conștienți de momentele de plăcere sau nu le-am prețui îndeajuns. Durerea are menirea de a ne ajuta să diferențiem ceea ce e bine pentru noi de ceea ce este rău. Așa ne este viața, cu sentimente și trăiri diferite, cu urcușuri și coborâșuri pe care doar cu sufletul le simțim, le vedem, le înțelegem. Există
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
ei mă înspăimântă,/ umbrele luminii se sting/ adormite pe brațele adâncului" (În regăsirea copilăriei). Sau cu o grațioasă efeminare: " Acolo mă caut / în cosița despletită/ a copilăriei" (Acolo mă caut). Sau, "pornit pe drumul desprins din muguri/ la capăt de menire" (Aniversare), spre a constata emoționant: "întodeauna în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu scrisori de la țară pe pleoape" (Permanență). Elanul purităților arzător sfioase i se opune somnia blagiană, precum o organică încifrare: " Sufletele voastre /țâșnind
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
noi ăștia bătrânii pentru ce muncim, bre? Nu muncim toată ziulica pentru noi și pentru copchii noștri, ba încă și pentru ăștia de la oraș?... - Știu, nea Macovei, știu! Însă am vrut să zic că și noi, ăștia cu carte, avem menirea să veghem ca lucrurile să meargă bine pe lumea asta... - Îi fi având tu dreptate, Mariane, însă ți-ar prinde mult mai bine să-ți faci casă undeva pe-aici prin sat... să te însori c-o fată de gospodar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
tânărul sunt euîn urmă cu secole, undeva, cândva, Orele bat tot mai rar, porțile se deschid încet, Ce este dincolo? Secole de iubire în pat, de întrebariși, brusc, cum stingi un bec, cade că un nisip negru eternitatea.Se zice- menirea de a fi iubit de muze, Duca-se-n puștii, oriunde, o, Rosamunde, s-a făcut arșice, se zice, dar Beatricene-a scos din necaz, o evadare din Alcatraz.MORALA- Berzele concurează avionul.Boris Marian Mehr Referință Bibliografica: Berzele și avionul
BERZELE ȘI AVIONUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379981_a_381310]
-
nevoie de oameni buni sau nebuni care să miște lucrurile din loc”. Despre o nebunie frumoasă vorbea și Confucius, o nebunie a curajului și a înțelepciunii. Filozoful german Johann Gottlieb Fichte (1762-1814) - unul dintre marii succesori ai lui Kant - , în „Menirea omului” spune: „cine după judecata tuturora ar îndeplini lucrul cel mai bun în chipul cel mai bun, pe acela îl vor ajuta toți, și cu toții se vor bucura la fel de reușita lui”. Referință Bibliografică: Despre normalitate / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN
DESPRE NORMALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380052_a_381381]
-
Porunca cea mai mare pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos este să iubești pe Dumnezeu și pe aproapele ca pe tine însuți. Atunci, dacă ai îndatorirea să-ți ajuți semenul, Biserica nu poate lipsi din această relație, are menirea s-o pună în practică, în viața de fiecare zi”, a spus, la un moment dat, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae Corneanu, a cărui viață, biografie, carieră și carte de vizită, impresionante, ne face să ne gândim că viața
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA LA CEREŞTILE ŞI VEŞNICELE LĂCAŞURI A ÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE DR. NICOLAE CORNEANU – ARHIEPISCOPUL TIMIŞOAREI ŞI MITROPOLITUL BANATULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/381855_a_383184]
-
aniversară, din suflet smolit Fac rugă Preasfintei, să-mi ia soartă crudă Și-un dram de noroc să-mi dea în destin sortit. Cu izbânda speranței pe-a vieții trudă. Pentru pătimire din sufletu-mi pribeag, Revărsată în a sorții menire, Că parte n-am avut de ce mi-a fost mai drag, Las ploaia gândului să-mi inunde privire. Să-mi pot alunga coșmar de neputință Din viețuirea cu visuri efemere, Nădăjduind în miracol de credință, Voi duce speranța-n veșnica
LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381908_a_383237]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DIALOG Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului - Pentru iertare ai venit pe lume, aceasta e menirea tuturor și nimeni n-are voie să-și asume dreptul de-a fi destin răzbunător. - Iertare pentru crimă și minciună? Cum poți să-i ierți pe-aceia ce ne-au dus în cea mai monstruoasă văgăună în care rând pe
DIALOG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381926_a_383255]
-
mai devreme și, pentru că am tăcut, ai fost îndoit cumva de existența sămânței lor de adevăr. Poate vei resimți și tu fărâma de înseninare. Mi-am asumat starea de "canal" al informațiilor transmise de Divinitate cititorului. Aceasta este de fapt menirea artistului. Sunt interfață între Divinitate și lumesc, în secunda creației, pentru că atunci se naște darul și gestul dăruirii. De aceea sunt obligată să las cale liberă cuvântului. Suntem nimic fără Dumnezeu... Astăzi am scris avându-ți chipul în fața sufletului. Mă
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un sfânt./ cu pădurea ta cea mare/ și-adierile de vânt./ cu apele pastelate/ clătinându-și valu-n mal/ lotca, rătăcită-n stuful/ al bătrânului
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
mare/ și-adierile de vânt./ cu apele pastelate/ clătinându-și valu-n mal/ lotca, rătăcită-n stuful/ al bătrânului pescar,/ din domeniul fără margini/ și al dragostei hotar./ frumoasă și sfântă natură,/ de tine, sufletu-mi este legat./ ascultând a ta menire, sublimând a ta culoare/ in pictura te-am fixat.” (Cântec) Poeta zugrăvește în versurile sale și un crepuscul tulburător, nuanțând sentimente și gânduri care rup tăcerea înserării într-un spectacol de culoare și emoție: “ soarele roșu/ reflectă bolnav/ superbul curcubeu
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! Plopii, fără soț rămas-au! Lacu-i străjuit de codrii! Luna, din lumină îi dau pădurii, raze argintii! Numai Tu, străin și rece privești din Bolta Cerească! Să vezi, viața cum le trece în menire pământească! Romantici din generații, sărută crucea-ți la mormânt! În vers te cântă confrații, pe maternalul tău Pământ! © Maria Filipoiu 15. Iunie 2014 Cerneală pentru Eminescu Nu este cerneală de ajuns pentru poetică cinstire Luceafărului de Cer ascuns, cu nemuritoarea
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
Romantici din generații, sărută crucea-ți la mormânt! În vers te cântă confrații, pe maternalul tău Pământ! © Maria Filipoiu 15. Iunie 2014 Cerneală pentru Eminescu Nu este cerneală de ajuns pentru poetică cinstire Luceafărului de Cer ascuns, cu nemuritoarea-i menire. Deși cerneală-n țară este cât apă-n Dunăre și-n Mare, tot nesfârșită-i e poveste, poetului ce-n veci nu moare. A Sa poveste de iubire, nicicând nu poate fi sfârșită. Că-n ea este dumnezeire care în
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
S-a izbit puternic de geam și Dariana a observat zbuciumul acelei făpturi. - S-a rătăcit în ploaie! Așa mă pierd și eu câteodată și rătăcesc într-o lume fără sens. Totul în jurul meu se rotește și nu-și găsește menirea. Aș încerca să împletesc muguri, flori, frunze dar puterile amorțite nu mă lasă să mișc nicio fărâmă de cer. Cu aroma nimicului în toată făptura cad într-o stare de somnolență și privesc ironic spre tot ceea ce am realizat până în
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]