3,813 matches
-
mai garantau o funcționare eficace. împuținarea proviziilor - de pe urma căreia sufereau mai ales romanii, întrucât alanii, firește, își luau partea leului din rezervele rămase - nu doar slăbea forțele apărătorilor, dar le și scădea drastic moralul. Se vorbea - fără ca cineva să se minuneze ori să se îndoiască de asta - despre copii și bătrâni ce muriseră din cauza lipsei de hrană și se povestea despre oameni care ajunseseră să-și sugă pielea încălțărilor ori să fure lumânări din biserici. în cea de-a treia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își pusese mintea la contribuție. Oricare i-ar fi fost motivul! Ce motiv ar putea avea? Dădu din cap nedumerit. Nu se mai putea stăpâni. Privirea lui se fixă asupra ochilor cenușii, pe jumătate amuzați, ai președintelui. Toate astea, se minună el, atâta efort cheltuit, o poveste atât de dezonorantă pregătită în mod deliberat, pentru ce? Privindu-l pe celălalt i se păru că discuția era pe cale să ajungă la subiect. Bărbatul mai vârstnic își drese glasul și spuse: - Domnule Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Tom își pierduseră fiecare brațul stâng. În toate cazurile, numele soției fusese dat ca Gracia Smith, și pe numele ei fuseseră făcute toate cecurile pentru despăgubiri. - Evident, își termină Prowse povestea istorisită președintelui Dayles, l-am arestat. Dădu din cap, minunându-se. - A fost un tip teribil de isteț, acest Smith. Femeia a fugit cu banii, iar Smith a făcut pe prostul la judecată, nescoțând nici un cuvânt. Din cauza neputinței noastre de a dovedi cum a procedat, judecătorul i-a dat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
început din cauza asta. Apoi din conștiinciozitatea unui funcționar corect. Apoi pentru că s-a obișnuit cu mine... Sau poate chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am răspuns că îmi fac o sumedenie de prieteni în armată. Îmi venea greu să mă întorc spre ea din cauza cuștii de bandă adezivă în care mi-era prinsă diafragma. Doamna a dat aprobator din cap. — Găsesc că sunteți cu toții minunați, mi-a spus oarecum ambiguu. Ești un prieten al miresei sau al mirelui? m-a întrebat apoi, călcând cu delicatețe drept în miezul problemei. Mă rog, de fapt nu sunt chiar un prieten ală — Nu cumva să spui că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o droaie de lume acolo. La telefon toți păreau extrem de veseli. Zici că ai vorbit cu doamna Fedder? Ce ți-a spus? a întrebat-o locotenentul. Doamna de onoare a clătinat din cap, într-un mod oarecum criptic. — A fost minunată. Doamne, ce femeie! Vorbea absolut normal. Din cât am înțeles - adică din câte mi-a spus ea - Seymour ăsta a promis să se ducă la un psihanalist ca să-l redreseze, să-l pună în ordine. A ridicat din nou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu ea, misitul spuse: „Ar putea să-ți folosească, maică, de sicriu...“ La Început, bătrâna se supără, dar după o clipă de gândire spuse: „O iau, numai să mi-o aduci la poartă...“. Și În aceeași săptămână tot satul se minună aflând că bătrâna Tatiana Își cumpărase un ditamai violoncel... Mulți spuneau că, pesemne, Înainte de moarte, babulea dăduse În mintea copiilor și că făcea În fiecare zi câte o boacănă de te cruceai, ea Însă era ferm convinsă că În cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și fără cizme... După astfel de vorbe, aruncate cu atâta meșteșug În dorul lelii, mai puteam eu să-l mustru și să-i dau povețe?! L-am lăsat În plata Domnului și am plecat... - Ați fost și la Stavropol? se minună Mașa, care până atunci nici nu auzise de existența unui astfel de oraș. - Pe unde n-am fost..., ridică din umeri vizitatorul. Sigur că am trecut și prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de rigoare. Aveau să vină ani buni. Minunați. Și au venit. Într-un an, „cotele“ - a trebuit să coboare toți sacii de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să-i ducă, pe cheltuiala sa, la centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
afacerea Încheiată, hoțul de buzunare Îi mai administră un picior În spate, scuipîndu-l În plină față. „Scârnăvie...!!” - Îl mai gratifică el, dispărând În labirintul aleelor. Luat prin surprindere, Tony Pavone, primi loviturile fără măcar a schița un gest de apărare, minunându-se cum de n’a murit Încă! Se ridică binișor, privind bănuitor În toate direcțiile și, cu un efort de voință, se retrase către marginea drumului. Nopțile pierdute, loviturile acelea diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rece, pătrunzător. Îmbrăcată sumar, Atena se agăță de brațul bărbatului căutând adăpost, murmurând: „Te superi...?” Drept răspuns, Tony Pavone o adăposti cum putu mai bine, zâmbindu-i drăgăstos. Se urcară În autobuzul care nu Întârzie să vină, În timp ce Atena se minuna. „Fantastic...!! Cum a putut slăbănogul acela să mănânce atât de mult...?” „Desigur, se satură numai când se ivește ocazia...!” Coborâră În centrul orașului. De braț amândoi, mergeau la pas mărunt și Atena Înțelese: Încă nu vor merge acasă.Curioasă din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pui de porumbei, găini ce fac două ouă pe zi, nu mai vorbim de curcani cari sunt atât de bine hrăniți Încât unii cântăresc aproape cât un vițel...! Ori poate preferați pentru fiecare, un purcel de lapte?” Tony Pavone se minună. „Aveți o adevărată colecție, nu glumă. Totuși, ne ar face plăcere să cumpărăm patru curcani. Doi pentru mine și doi pentru prietenul meu, cu o mică rugăminte...! Fiecare curcan luat În parte să nu cântărească mai mult de zece kgr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
todeauna dar, mijloace de transport rapide, nici pomeneală. În schimb lume multă, foarte multă care dorea un taximetru. În momentul când totuși, mai apărea câte un asemenea mijloc de transport rapid, mașina era luată cu asalt de către solicitanți Încât te minunai cum de biata nu era dezmembrată pe loc...!! Covârșit de acest dezolant spectacol, privea cu mâhnire la oamenii, locuitori ai acestei moderne Metropole, ce se călcau În picioare, se Înjurau, uneori chiar se loveau...!! O fracțiune de secundă, imaginația sa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bombă”, unde toți borfații cartierului Își aveau punctul lor de Întâlnire punând la cale tot felul de matrapaslâcuri! În ce privește clădirea, era locuită În exclusivitate de țigani. Astfel, acest edificiu avea o Înfățișare dezolantă, oricare provincial fiind În vizită se putea minuna cum de se mai țin zidurile pe verticală, din precauție ocolind’o...!! Curtenitor, Șeful Șantierului Îl apucă de braț pătrunzând Într-un gang jegos, plin de zoaie de urină și lături, deschizând o ușă care fură nevoiți s’o proptească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
veacurilor trecute Într-o așa manieră, Încât noaptea În somn revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
surprins. Se aștepta să afle o pivniță oarecare cu câteva butoaie pline cu vin Însă rămase ca la dentist. Presupusa pivniță era de fapt o gigantică construcție subterană În care butoaiele ședeau aliniate parcă pentru paradă. „Toate’s pline...?” - se minună Tony Pavone Încercând să le numere. „Nu chiar toate, zâmbi Directoarea Tatiana. Însfârșit, mai puteți Întârzia puțin...?” „Desigur...” „În cazul acesta v’ar face plăcere să asistați la o mică demonstrație...??” Directoarea Tatiana Îi conduse pe cei doi parteneri Într
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi se pare mie ori sunteți cam indispus. Nu vă faceți probleme. Am dat dispoziție să fie pregătită comanda pentru Șeful dumitale. Dar te rog, servește un pahar cu vin...” „Mulțumesc, nu pot să beau...!” În schimb Șeful Șantierului se minuna de calitatea vinului golind pahar după pahar până ce ajunse la a patra sticlă. Onorabila gazdă, nu credea ce vede. Tony Pavone refuza cu Încăpățânare să bea, la toate insistențele fiecărui sticlă destupată. Plăcut surprinsă, Tatiana mai făcu o tentativă. „Te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șantier care-i reproșea de câte ori avea ocazia: În mod sigur, nu compusese bine reclamația și nici măcar nu o prezentase acolo unde trebue...!! „Fi-i sigur băiete...” se spovedi el Într-o bună zi. „Am trecut prin atâtea necazuri Încât mă minunez singur, cum de mai sunt În viață!! Am avut o voință de fier și numai această forță m’a menținut la suprafață...!! Pe timpul când eram Vice Primar,la Primăria Capitalei, am fost sculat de securitate din somn zicând să-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Primăria Capitalei, am fost sculat de securitate din somn zicând să-i urmez pentru a da o simplă declarație,atât de simplă Încât m-au uitat În arestul securității doi ani de zile...! Am răbdat de foame Încasând atâta bătaie, minunându-mă cum de n’am murit. Am fost acuzat de unsprezece procurori În timp ce dosarul meu penal cuprindea peste cinci mii de pagini...!! Am luptat singur și m’am apărat ca o fiară sălbatecă răsturnând miraculos toate probele acuzării. Așa dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
maniere dar mai ales lipsit de scrupule profită din plin. Reuși să mai consume Încă câteva sticle cu vin, Îmbătându-su de o așa manieră Încât ultimele pahare fură răsturnate pe haine și uneori pe jos. În ce privește echilibrul, Atena se minuna cum de-l mai suportă sărmanul scaun...! În cele din urmă, cu toată opoziția bețivanului și mai ales pentru a nu ajunge intr’o situație penibilă, rugă ospătarul să aducă un taximetru, Încrămădindu-l amândoi, mai mult, aruncându-l pe banca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
penetenciar provocând Însuși gardienii să comenteze cu surprindere această fără precedent decizie a unui tribunal!! Nu mai vorbim de cei peste două sute de arestați din camera unde Tony Pavone le era Șef, se Îngrămădiră În jurul lui asaltându-l cu Întrebările, minunându-se de libertatea opținută fiecare comentând după experiența anilor petrecuți În Închisorile Tiraniei Comuniste...! Generos, Tony Pavone disribui Îmbrăcămintea și lengeria de corp personală, unora ce aveau de executat Închisoare pe termen lung mergând până acolo Încât se desbrăcă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cei dela Închisoare Îi restituise suma de bani avută asupra lui În momentul arestării, Tony Pavone intră la un atelier de croitorie plătind unui lucrător să-i netezească hainele ca după acea astfel pus la punct, se privi În oglindă minunându-se de existența lui. Câteva momente stătu În expectativă, apoi se urcă În primul taximetru ce-i apăru În cale, spunând șoferului cu vocea sugrumată de emoție: „Piața Matache Măcelaru...! Fulgerător Își reaminti cărui fapt se datorează libertatea lui și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
femeia veni din nou În România oferindu-i personal documentul turistic, cu mențiunea scrisă pe invitație: Perioada turistică cât va dura vizita În Statul Izrael, Îi va oferi personal confortul unei plăcute excursii. Tony Pavone de mână cu Atena triumfau, minunându-se de șansa ce apăruse atunci când totul părea pierdut...!! Peste câteva zile Însă, dezamăgire: greul era abea la Început. Ca să poți depune cererea de excursie la secretara instituției, acest petic de hârtie urma să fie Însoțit de anumite adeverințe suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
desigur stomacul lui supra saturat respinsese sinuciderea prin comă alcolică...!” „Incredibil...!” „Mai curios. Celălalt bețivan, dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine Înfiptă În zidul Vamei Poștei, de o așa manieră Încât te minunai cum de nu se rostogolește jos, În aceeași baltă de vomitătură și miros ucigător...!!” „Frumoasa mea laboranta,eu i-am avertizat...!” Aproape uitase cele povestite de laboranta fabricei de vermuth din Str. Epicol, când Într-o dimineață cam la trei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]