2,604 matches
-
niciodată un Atac de Umilință, le-am spus. Am ajuns în pragul lui, desigur, dar nu cred că am avut vreodată o criză de umilință în adevăratul sens al cuvântului. —Niciodată? întrebă Lara albindu-se mai rău decât fustița ei minusculă. —Uită-te la ea, o invită Jolene. Bine’nțeles că n-a avut niciodată așa ceva. Ba chiar se vede pe ea că n-a avut. —Vreau să-i iau mamei lui Zach ceva frumos de la Chanel, am spus schimbând subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu voiam ca Eduardo să știe că-s leșinată de frică, așa că le-am spus celor doi „Ciao“ de parcă aș fi zis Toate cunoștințele mele au gardă de corp. Ne-au condus în sat și înapoi șușotind întruna în microfoanele minuscule. Nu părea să ne pască pericolul imediat al unei tentative de asasinat sau ceva de genul ăsta acolo, în sat - singura persoană pe care am văzut-o a fost un fermier singuratic, care mâna un măgăruș pe strada mare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Jolene erau și ele frumoase, dar nu tot atât de spectaculoase. E o lege nescrisă ca muzele să aibă toaleta cea mai frumoasă, iar prietenele să arate mai puțin atrăgătoare, ca niște domnișoare de companie. Ciuguleau toate din specialitatea casei - cupe minuscule de înghețată făcută în laboratorul propriu. (În urmă cu șase săptămâni, toate fetele din New York credeau că înghețata le-ar putea ucide. Acum, că-i la modă dieta Shore Club, dintr-odată, a devenit un aliment dietetic recomandat.) —Bună! Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-nțeleg că va fi o noapte specială? Nu tocmai! am răspuns. Poate să-mi aducă cineva o cană cu ceai? —Room-service-ul e la dispoziția dumneavoastră non-stop. Aveți bagaje, domnișoară? — Doar bagajul de mână, i-am răspuns, arătându-i poșeta argintie minusculă. Nu-mi place să car multe bagaje după mine. —Bine, iată cheia dumneavoastră. Îmi dădu o cheie din acelea de plastic, de ultimă generație, care arată ca un card. Apoi îmi spuse: O să comand ceaiul dumneavoastră chiar acum. —Mulțumesc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Deasupra chiuvetei de piatră era un avizier acoperit cu o diversitate de lucruri personale: cărți poștale din vacanțe petrecute la Sylt și Mykonos, rețete de paste rupte dintr-o revistă suedeză și fotografii reprezentînd tineri arătoși purtînd cîte un slip minuscul, Întinși pe o platformă de scufundări sau unul lîngă altul, goi ca niște foci pe plaja de prundiș. Cu gîndul la tinerii spanioli care pozau purtînd doar acoperitori genitale, l-am Întrebat pe Hennessy: — Sansom era sculptor amator? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu heroină, pe care cele două femei le pitiră În cupele costumelor de baie, apoi Începu să le arate cum funcționa camera. Femeia mai În vîrstă Își ridică vizorul În dreptul ochiului, blestemîndu-se că tot zgîria neîndemînatic cu unghiile ei lungi minusculele butoane pe care trebuia să apese. Exersă o vreme panoramarea și transfocarea, În timp ce Crawford stătea pe canapea lîngă tînăra englezoaică. Nici urmă de rîs, zeflemea sau tachinări, ca și cum Crawford ar fi fost un vînzător ambulant care prezenta un nou produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
palmă de parcă ar fi vrut să-l facă praf.) CÎnd ai venit aici, erai l’homme moyen sensuel(##notă - Un ins oarecare, prin nimic ieșit din comun (În limba franceză În original.) ##), plin de complexe legate de mama ta și minuscule sentimente de vină față de tîrfele alea adolescente pe care le-ai futut În Bangkok. Acum nu te mai apasă absolut nici o grijă morală. Ești mîna dreaptă a țarului crimei de pe-aici și nici măcar nu ești conștient de asta. — Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aminte iar de visul în care te-am întâlnit, Edo. îmi revine în nări mirosul mării și resimt în tâmple zvâcnetul valurilor. Oare de ce mă urmăresc visele atât de mult? în realitatea de zi cu zi, mi se pare totul minuscul, inconsistent, fragil și mereu pe punctul de a se destrăma, și atunci poate că îmi găsesc singurul rea zem în vis... Și în scris. Deschid ochii. Stau nemișcată, de parcă aș aștepta ceva. Ceva nelămurit, dar deosebit de important. îmi dau seama
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
reluând iar și iar, neîncrezătoare, gestul lui Eduard. îmi mângâi cu degetele mele cu unghii roase obrajii, conturul feței, conturul ochilor, conturul buzelor. îmi sărut degetele cu unghii roase într-un întârziat răspuns la sărutul lui Eduard. Un nou gând minuscul și timid prinde apoi, din senin, să îmi dea târcoale, sub forma unui semn de întrebare, în jurul ini mii: și dacă există, totuși, o mică șansă ca Eduard să mă placă? în definitiv, sunt deșteaptă, am spirit critic, dar și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimic talentul la desen, decât, probabil la cucerit gâsculițe ca mine! M-am repezit furioasă în camera mea, am cotrobăit sub saltea și am scos portretul primit de la Eduard. Ce neroadă am putut fi! îmi spuneam, în timp ce rupeam în bucăți minuscule foaia de hârtie. O rupeam pe masă, metodic, să nu se mai recu noască nimic din desen. Nu am să mă mai îndrăgostesc niciodată! mi-am jurat, îndârjită, cu capul bubuindu-mi înfiorător. Ce prostie, ce nechibzuință să fii îndrăgostit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dos și intrarea într-o carcasă de tablă? Tatăl ei îi dăduse de înțeles că totul începuse mai devreme, că jurnalul ei provocase plecarea mamei. Dar atunci ce anume declanșase marea schimbare a Clarei Martin, înțepenirea ei într-un personaj minuscul, care îi devenise, în ultima vreme, din ce în ce mai străin, mai antipatic și mai detestabil? Era Clara Martin un simplu băț de chibrit cu care viața se zbenguise în bătaie de joc, ba aprinzându-l, ba stingându-l, după cum îi cășuna? Pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de giuvaer, aplecat spre sine, plin de taine aflate imediat sub pragul simțurilor noastre de adulți. Intrăm. Locul emană o tăcere profundă, ca și cum aici domnește latura vegetală a creației și până și păsările au fost izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și Întortocheate, prin grădinile-ramuri, urcă susurul unui șipot de pe Moor, care Într-o bună zi va ajunge să se unească cu marea, departe, În sud. Zgomotul acesta de apă, din nou asemănător cârâitului unui corb, tremoloului unui ploier Îndepărtat, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în metal prețios. Mircea chiar nu știa dacă, în aceste circumstanțe, cu puținii bani pe care îi avea în buzunarul secret, ar fi reușit să onoreze pretențiile argintarilor. Aceștia, stând în genunchi, pe o bucată de sac, în fața unei nicovale minuscule și a flăcăruiei unei pipete cu benzină, de dimensiunea unei brichete de fumător, plăsmuiau, în pofida propagandei ateiste de stat, dintr-un bănuț vechi, cu cap de rege, niște figurine, o vreme strălucitoare, având o față arătoasă și un dindărăt opulent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o confuzie a locului plasării pantofului, Mircea alunecă pe un torent înțepenit din criblură de cărămidă, dezechilibrându-se pe dată, astfel că, silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări, pe cerul vinețiu de seară, minuscul, turnul pătrat de la impozantul palat al Prefecturii din secolul trecut, rămas nedemolat sub protecția noii destinații, de Muzeu al Moldovei Socialiste. Intui în direcția lui, dincolo de meterezul clădit din piatră veche al vechiului han domnesc, în care lărmuiseră cândva discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul înfrunzit verde în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
etaj al unui bloc cu două nivele construit într-o zonă ferită de zgomotul mașinilor. Un apartament mobilat simplu, dar cu mult bun gust, format din două camere mari, dormitorul și camera de zi, orientate spre sud, baia și o minusculă bucătărie, cu fereastra dând către un mic scuar, marcat de câțiva copaci răzleți. Locuise aici doi ani cu chirie până când proprietarul, un om de afaceri egiptean, dăduse faliment în afacerile care le învârtea prin România și grăbit fiind să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face să ajungem să nu-l mai vedem. Evident, asta nu-l face mai puțin oribil. Adevărat, dar numai războiul îi permite să intre în cotidian. Într-o seară, ocupasem poziție cu plutonul într-un grajd, la marginea unui sătuc minuscul. Nu știu de unde, apăruse printre noi o tânără rusoaică. Spre surpriza mea, vorbea foarte bine românește și așa am aflat că era româncă din Herța, ocupată de Armata Roșie în 1940, când cu Ultimatumul 29. O chema Ana și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge. Interiorul luminat doar de un bec minuscul, roșiatic, este populat cu fețe crispate, încordate în așteptarea a ceea ce se pregătea să vină. În hruba veche și afumată, care în nici un caz nu-și merita numele de adăpost antiaerian, persistă un miros greu de igrasie și mucegai. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iarba înaltă. Întins pe burtă, cu auzul la pândă, cercetează cu atenție cerul. Departe, observă o fortăreață zburătoare 78, prinsă într-o vrie mortală, ce percutează violent solul, explodând cu putere. Balansându-se sub cupola albă a parașutelor două siluete minuscule planează ușor către pământ. Un P 51 Mustang 79 zboară foarte jos, vizând cu țevile armamentului de bord cea mai mică mișcare. Probabil că pilotul dorește să răzbune moartea camarazilor săi, înverșunându-se împotriva lor. Face un ocol și survolează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius supraveghează tăcut numeroasele taxiuri ce opresc în fața intrării. Clădirea, veche și neatrăgătoare, este înconjurată de un gard înalt din scânduri verzi ce ascund curtea de privirile curioșilor. La fel o fac și geamurile murdare, acoperite cu ziare pe dinăuntru. Minusculul felinar roșu e deja stins, semn că fetele sunt toate ocupate. De la balconul unicului etaj, una dintre pensionare, pe jumătate dezbrăcată și cu părul pe moațe, cheamă sus, cu semne obscene, sugestive, doi adolescenți cu obrajii inundați de coșuri. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mănânce pe aici?" gândesc la unison cele două santinele atunci când văd însemnele argintii pe uniforma neagră. Tacticos, cu pumnul mâinii stângi bine proptit în șold, cel care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oamenilor locotenentului Rădulescu, oferind la orele după amiezii doar atâta lumină cât să fie puțin mai multă decât într-un amurg al zilei. Gerul aspru, care pare că a cuprins chiar și cerul cenușiu, transformă umezeala fulgilor apoși în cristale minuscule ce modelează un așternut sfărâmicios și rece pentru soldații așezați care pe unde îi găsise ordinul de oprire. Frânți de oboseală, oamenii suflă din greu, scoțând lungi vălătuci de aburi din gură. Adânc infiltrați în teritoriul inamic, într-o misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]